România arată ca un stat în derivă. Un stat acefal, neguvernat şi fără direcţie. Cum altfel am putea descrie un stat în care preşedintele mai întâi ne propune sacrificarea pensionarilor, apoi se ascunde în tăcere în Palatul său, din care iese doar pentru a se răsti la sinistraţii cărora apele le-au luat casele; un preşedinte care se comportă ca un dictator în raport cu instituţiile şi atunci când vine vorba de puterea personală, dar nu are niciun proiect în raport cu societatea. Cum altfel am putea descrie un stat în care guvernanţii n-au nici un plan, decât propria supravieţuire politică; în care măsuri cu grave consecinţe economice şi sociale, precum creşterea TVA, sunt luate la nimereală, peste noapte; un stat în care administraţia centrală nu mai este de mult în slujba interesului public, ci a unei clientele, care trebuie hrănită, pentru că a cotizat greu în campania electorală.

Românii nu mai au astăzi încredere în stat. Statul nu-i mai protejează, nu le oferă minime garanţii privind nivelul de trai, ci doar o nesfârşită bâlbâială şi măsuri de natură să le îngrădească existenţa. Aici de fapt este fondul problemei. Vorbim la nesfârşit despre deficit, despre împrumutul de la FMI, despre cota unică sau impozitul progresiv, despre TVA şi preţuri. Ele sunt doar la suprafaţă. Cauza profundă a blocajului total în care ne aflăm este că nu ştim încotro ne îndreptăm, ca stat, ca naţiune, ca indivizi, că cei care ne conduc n-au o viziune, nu sunt şi nu au capacitatea interioară de a deveni lideri autentici ai acestei societăţi.

O societate care nu-şi întrezăreşte viitorul devine o societate în derivă, condamnată la o perpetuă criză, nu economică, nu financiară, ci interioară, de mentalitate şi atitudine. O societate demoralizată şi resemnată, pentru că nu mai vede nicio ieşire din fundătura în care a ajuns, pentru că nu mai are nicio speranţă şi nicio urmă de încredere.

De aceea, România are nevoie de o alternativă acum. Nu peste un an, nu când vin alegerile, nu când calculele politice par favorabile unuia sau altuia. Acum. Pentru că atunci va fi prea târziu. Iar noi, ca liberali, suntem datori să lucrăm la construcţia unei alternative.

 

Proiectul nostru politic, la care lucrăm acum, este să oferim o alternativă concretă de politici şi oameni. Ce presupune acest proiect:

• Un program realist şi dezideologizat pentru combaterea crizei. Ar trebui să lăsăm de-o parte falsa retorică ideologică. Nu cred că pe oameni îi interesează azi dacă soluţiile sunt din arsenalul dreptei sau stângii, ci eficienţa lor. Fundamentul acestui program trebuie să fie repornirea motoarelor economiei private. România nu se poate salva doar reducând deficitul şi aşteptând să profite de un presupus reviriment miraculos al economiei mondiale.

• O echipă de un profesionalism şi de o integritate indiscutabilă. De data aceasta, toate mecanismele clasice de funcţionare a partidelor trebuie puse între paranteze. La vremuri de criză, partidele şi participanţii la un asemenea proiect al alternativei trebuie să înţeleagă să sacrifice interesele activiştilor proprii. Cei propuşi pentru o viitoare guvernare nu vor fi nici rezultatul jocurilor de interese ale organizaţiilor judeţene, nici exponenţii grupurilor de finanţatori, ci oameni capabili să gestioneze ieşirea din criză a României. Cu sau fără carnet de partid.

• Un program adevărat de depolitizare a administraţiei şi de transparenţă a cheltuirii banului public. De ani de zile se vorbeşte despre depolitizarea administraţiei. Unii strigă acum, din raţiuni propagandistice, că toţi cei din administraţie, de la secretari de stat în jos, să fie funcţionari publici. Nu cred că acest lucru e posibil în România. Noi trebuie să propunem soluţii care au şanse de a rezista în timp şi nu fantezii electorale. Nu mai avem nevoie de slogane şi de populisme de felul acesta, în care nimeni nu crede în mod real. Odată pentru totdeauna trebuie să abandonăm sistemul în care spunem publicului ce credem că se aude bine şi facem cum vrem noi. De aceea voi propune tuturor partidelor politice un pact naţional privind depolitizarea administraţiei publice, un acord care să prevadă explicit câte posturi din administraţie, la nivel central sau local, sunt numite politic şi câte aparţin funcţionarilor de carieră. Vom face, împreună, o carte albă a administraţiei publice. Acolo va scrie clar şi fiecare cetăţean al României va şti, atunci când candidează pentru un post administrativ, dacă acesta e numit politic sau e de funcţionar de carieră.

• O guvernare responsabilă trebuie să elimine alocarea de fonduri clientelei de partid. Furăciunea de partid, de la guvern până la ultima primărie, trebuie să se oprească. A venit vremea să introducem reguli şi criterii, care să ţină cont de dimensiunea şi nevoile comunităţilor şi să elimine arbitrariul în ceea ce priveşte distribuirea banilor de la buget. Poate, în felul acesta, n-o să mai fie nevoie de tragedia morţii unor oameni şi de vieţi distruse după inundaţii, ca să constatăm că banii pentru diguri s-au dus la săli de sport, pentru a ajunge în buzunarele unor clienţi politici.

Miza construirii unei alternative este acum mai mare ca oricând. Am auzit zeci de voci spunând că toţi politicienii sunt la fel. Este o temă falsă, alimentată deliberat şi, aş spune, în mod cinic. Miza proiectului alternativei este, în primul rând, să arate că există diferenţe, că se poate şi altfel, că nu suntem toţi la fel. Dincolo de orice fel de calcule electorale, datoria noastră este să redăm oamenilor încrederea că există soluţii şi acestea pot veni din interiorul sistemului politic. Putem da o direcţie acestei ţări şi putem întrezări un altfel de viitor. Întotdeauna există soluţii, cine vrea o să le găsească, cine nu o să găsească scuze...