noutati
23 ianuarie 2012
România are nevoie de soluţii radicale: alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare, în cel mai scurt timp
14 ianuarie 2012
Începutul sfârșitului acestui regim
18 decembrie 2011
Omul este fiinta in stare sa moara pentru libertate
14 decembrie 2011
Conferinta de presa de la Buzau
4 decembrie 2011
Bugetul pe 2012 e o lege a subdezvoltării economice în fond, care accentuează criza și care pune în valoare, încă o dată, incapacitatea profundă, definitivă a acestui guvern de a lua măsuri reale de stimulare economică
toate noutatile
Acum la Crin TV:
Ma gasesti pe
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI - RECONSTRUCŢIA UNEI INSTITUŢII
1313 de afisari | 2 comentarii
Preşedintele responsabil
Pentru că deţine mandatul printr-un vot universal direct, Preşedintele României trebuie să invoce cât mai rar constrângerile constituţionale, chiar dacă trebuie să le respecte întotdeauna. Nimeni nu vrea să ştie ce NU poate face Preşedintele, pentru că, atunci când aleg, oamenii îşi pun în votul lor toate speranţele şi pentru că mereu, până acum, viitorii preşedinţi nu au invocat aceste constrângeri în campaniile electorale. Mai mult ca oricând, România şi românii au acum nevoie de un Preşedinte care să îşi asume răspunderea că POATE face lucrurile de care ţara şi oamenii ei au nevoie. În România politică aproape totul trebuie reconstruit şi, cel puţin în aparenţă, aproape toate forţele care compun şi întreţin sistemul actual opun rezistenţă. Nu cred în oameni providenţiali în politică, nu cred că un singur om e în stare să rezolve totul şi dintr-odată. Dar cred că există oameni care prin voinţă, curaj, efort şi sacrificiu pot, în anumite împrejurări să dea un impuls hotărâtor lucrurilor, să rupă cercuri vicioase, să deschidă drumuri şi să facă oamenii să-I urmeze. Cei mai mulţi dintre români vor schimbări radicale, vor să străbatem drumul spre normalitate, vor să ieşim din fundătura în care am ajuns. Rolul Preşedintelui e acela de a impune această direcţie, de a pune în mişcare energii, aspiraţii şi competenţe, de a porni şi de a conduce reconstrucţia României şi a condiţiei de român. Pentru toate acestea, viitorul Preşedinte are nevoie de pasiune şi echilibru, de compasiune şi de forţă.
Prima obligaţie a Preşedintelui este să asigure funcţionarea eficientă a instituţiilor statului. De ani buni, în ciuda procesului de apropiere şi apoi de integrare în Uniunea Europeană, instituţiile României sunt din ce în ce mai blocate. Statul funcţionează din ce mai puţin eficient dar din ce în ce mai costisitor. Schimbarea continuă a conducerilor de tot felul după criterii arbitrare, împărţirea şi reîmpărţirea perpetuă a autorităţii statului între clanuri politice şi clientele rivale, încălcarea continuă a statutului funcţionarului public, presiunile politice, absenţa colaborării şi a dialogului au transformat statul într-un mecanism uriaş şi inutil care acţionează împotriva cetăţeanului şi contribuabilului care îl plăteşte. Preşedintele trebuie să fie cu adevărat garantul unui stat eficient, cu instituţii funcţionale, în care rostul lui nu este acela de a se pricepe la orice, ci de a-I pune la lucru pe cei cu competenţele necesare în fiecare domeniu şi de a respecta aceste competenţe. E un obiectiv dintre cele mai dificile şi de durată, pentru că presupune reformarea statului ca atare, implicit a partidelor şi clasei politice. Dar Preşedintele nu va trebui să piardă nici o zi din mandatul său fără a lucra în acest orizont şi fără a-şi găsi peste tot acolo unde ei există, aliaţi în vederea acestui obiectiv.
Eficienţa acţiunii statului în ansamblu şi a diverselor sale instituţii este dată de servirea interesului public. Condiţiile esenţiale pentru ca Preşedintele să poată impune şi controla această respectare a interesului public sunt: voinţa politică personală, independenţa faţă de orice reţea de interese clientelare, capacitatea de a aduna şi de a pune la lucru echipe care să nu se transforme în camarile la rândul lor.
În calitate de cel mai înalt reprezentant al cetăţenilor României, Preşedintele este garantul drepturilor şi libertăţilor acestora prevăzute în Constituţie. Numai în momentul în care cel mai defavorizat cetăţean se va simţi apărat de lege şi de instituţii, statul şi Preşedintele vor putea considera că işi fac pe deplin datoria. Statul român şi instituţiile sale, democraţia şi statul de drept pot căpăta consistenţă şi eficacitate numai în momentul în care condiţia cetăţeanului definită de respectarea drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor garantate şi impuse de Constituţie şi legi este pe deplin respectată, în fiecare moment şi în fiecare împrejurare.
Marea provocare a societăţii româneşti, condiţia necesară pentru funcţionarea eficientă şi corectă a ansamblului de instituţii ale statului, rămâne reforma fundamentală a clasei politice. Iar misiunea poate cea mai importantă şi urgentă a Preşedintelui României este iniţierea şi conducerea acestei reforme. Vorbim de ani buni despre această temă primordială, am asistat la o întreagă serie de "reforme" şi "revoluţii", am ascultat nesfârşite declaraţii de bune-intenţii, dar realitatea românească, dupa 2o de ani, este dezolantă în această privinţă.
Avem o clasă politică ineficientă, neconvigătoare, nepăsătoare, coruptă, complice sau măcar tolerantă la corupţie. Duplicitatea, demagogia, discursul autist cantonat în sfera îngustă a propagandei de partid, lipsa de personalitate, curaj şi spirit critic, lipsa de credibilitate elementară în faţa societăţii civile sunt caracteristicile dominante şi deja de bună vreme consacrate ale celor mai mulţi dintre politicienii români şi ale tuturor partidelor politice româneşti. Reforma clasei politice înseamnă un amplu şi anevoios proces de schimbare de oameni, practici, mentalităţi, criterii şi valori autentice şi pentru iniţierea şi dezvoltarea acestui proces e necesar un efort conjugat al tuturor factorilor de forţă şi influenţă din societate (oameni politici, lideri de opinie publică, jurnalişti, reprezentanţi legitimi ai societăţii civile).
Dacă Preşedintele României, liderii principalelor partide politice, liderii de opinie, liderii mass-media, reprezentanţii sindicatelor şi ai grupurilor economice semnificative vor continua să vorbească despre reformă doar când le convine conjunctural, doar despre aplicarea criteriilor asupra altora, dacă partizanatele interesate, simpatiile şi antipatiile vor continua să prevaleze asupra unor principii generale şi ferme, atunci "tranziţia" către o nouă clasă politică se va prelungi pe o perioadă nedeterminată, va ramâne închisă în cerc vicios, va alimenta în continuare frustrarea şi disperarea unei societăţi întregi rătăcite din drumul către normalitate. Reforma clasei politice este posibilă cu câteva condiţii elementare: voinţă politică maximă, curaj şi onestitate depline, criterii clare şi ferme, aplicate fără excepţii, înţelegerea mecanismelor politice şi sociale, capacitatea de a impune public valori.
Reforma este posibilă în cadrul actualei Constituţii, cu actualul sistem instituţional, cu actualele partide politice consacrate, cu oameni din cadrul actualului personal politic şi administrativ. Reforma nu poate veni din afara sistemului, ci din interiorul său, modificându-l, ameliorându-l, deschizându-l. Există în interiorul actualei clase politice şi administraţiei româneşti oameni, nu foarte mulţi dar destui, care pot întruni condiţiile amintite mai sus. Obligaţia şi şansa Preşedintelui este de a impune, în realitate şi nu declarativ, valorile şi direcţia în jurul cărora aceştia să-şi adune energiile şi efortul. Pentru că cea mai mare parte din "răul" politicii româneşti a venit, în toţi aceşti ani, de la vârf. De la vârful statului, de la vârful partidelor, de la vârful principalelor instituţii. Selecţia şi promovarea s-au făcut, în spatele vorbelor, pe criterii şi în scopuri contrare interesului public, ducând la izolarea din ce în ce mai accentuată a lumii politice de restul societăţii, la reducerea dramatică a reprezentativităţii şi comunicării publice.
Azi trăim într-o ţară în care între politiceni şi diversele lor clientele, pe de o parte şi restul cetăţenilor, pe de altă parte, există dispret reciproc, interese şi aspiraţii diferite, "agende" diferite. Acest zid trebuie şi poate fi spart iar acest lucru trebuie să se petreacă din interiorul sistemului politic înspre restul societăţii. E misiunea Preşedintelui României, pe care o definesc şi o asum, aceea de a-i aduce laolaltă pe oamenii care, în toate partidele, în toate instituţiile, doresc spargerea acestui zid.
Mandatul viitorului preşedinte trebuie să însemne alianţa acestuia cu presiunea publică şi exigenţele societăţii în raport cu clasa politică, precum şi alianţa cu toate forţele autentic reformatoare din interiorul acesteia. Preşedintele îşi poate îndeplini misiunea doar dacă exprimă şi foloseşte presiunea publică fără a deveni un demagog populist de tip "plebiscitar" şi dacă reuşeşte să impulsioneze şi să coordoneze demersul reformator al unor oameni din interiorul clasei politice fără a construi un partid "prezidential", caricatură a partidului unic.
Eficienţa acţiunii statului în ansamblu şi a diverselor sale instituţii este dată de servirea interesului public. Condiţiile esenţiale pentru ca Preşedintele să poată impune şi controla această respectare a interesului public sunt: voinţa politică personală, independenţa faţă de orice reţea de interese clientelare, capacitatea de a aduna şi de a pune la lucru echipe care să nu se transforme în camarile la rândul lor.
În calitate de cel mai înalt reprezentant al cetăţenilor României, Preşedintele este garantul drepturilor şi libertăţilor acestora prevăzute în Constituţie. Numai în momentul în care cel mai defavorizat cetăţean se va simţi apărat de lege şi de instituţii, statul şi Preşedintele vor putea considera că işi fac pe deplin datoria. Statul român şi instituţiile sale, democraţia şi statul de drept pot căpăta consistenţă şi eficacitate numai în momentul în care condiţia cetăţeanului definită de respectarea drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor garantate şi impuse de Constituţie şi legi este pe deplin respectată, în fiecare moment şi în fiecare împrejurare.
Marea provocare a societăţii româneşti, condiţia necesară pentru funcţionarea eficientă şi corectă a ansamblului de instituţii ale statului, rămâne reforma fundamentală a clasei politice. Iar misiunea poate cea mai importantă şi urgentă a Preşedintelui României este iniţierea şi conducerea acestei reforme. Vorbim de ani buni despre această temă primordială, am asistat la o întreagă serie de "reforme" şi "revoluţii", am ascultat nesfârşite declaraţii de bune-intenţii, dar realitatea românească, dupa 2o de ani, este dezolantă în această privinţă.
Avem o clasă politică ineficientă, neconvigătoare, nepăsătoare, coruptă, complice sau măcar tolerantă la corupţie. Duplicitatea, demagogia, discursul autist cantonat în sfera îngustă a propagandei de partid, lipsa de personalitate, curaj şi spirit critic, lipsa de credibilitate elementară în faţa societăţii civile sunt caracteristicile dominante şi deja de bună vreme consacrate ale celor mai mulţi dintre politicienii români şi ale tuturor partidelor politice româneşti. Reforma clasei politice înseamnă un amplu şi anevoios proces de schimbare de oameni, practici, mentalităţi, criterii şi valori autentice şi pentru iniţierea şi dezvoltarea acestui proces e necesar un efort conjugat al tuturor factorilor de forţă şi influenţă din societate (oameni politici, lideri de opinie publică, jurnalişti, reprezentanţi legitimi ai societăţii civile).
Dacă Preşedintele României, liderii principalelor partide politice, liderii de opinie, liderii mass-media, reprezentanţii sindicatelor şi ai grupurilor economice semnificative vor continua să vorbească despre reformă doar când le convine conjunctural, doar despre aplicarea criteriilor asupra altora, dacă partizanatele interesate, simpatiile şi antipatiile vor continua să prevaleze asupra unor principii generale şi ferme, atunci "tranziţia" către o nouă clasă politică se va prelungi pe o perioadă nedeterminată, va ramâne închisă în cerc vicios, va alimenta în continuare frustrarea şi disperarea unei societăţi întregi rătăcite din drumul către normalitate. Reforma clasei politice este posibilă cu câteva condiţii elementare: voinţă politică maximă, curaj şi onestitate depline, criterii clare şi ferme, aplicate fără excepţii, înţelegerea mecanismelor politice şi sociale, capacitatea de a impune public valori.
Reforma este posibilă în cadrul actualei Constituţii, cu actualul sistem instituţional, cu actualele partide politice consacrate, cu oameni din cadrul actualului personal politic şi administrativ. Reforma nu poate veni din afara sistemului, ci din interiorul său, modificându-l, ameliorându-l, deschizându-l. Există în interiorul actualei clase politice şi administraţiei româneşti oameni, nu foarte mulţi dar destui, care pot întruni condiţiile amintite mai sus. Obligaţia şi şansa Preşedintelui este de a impune, în realitate şi nu declarativ, valorile şi direcţia în jurul cărora aceştia să-şi adune energiile şi efortul. Pentru că cea mai mare parte din "răul" politicii româneşti a venit, în toţi aceşti ani, de la vârf. De la vârful statului, de la vârful partidelor, de la vârful principalelor instituţii. Selecţia şi promovarea s-au făcut, în spatele vorbelor, pe criterii şi în scopuri contrare interesului public, ducând la izolarea din ce în ce mai accentuată a lumii politice de restul societăţii, la reducerea dramatică a reprezentativităţii şi comunicării publice.
Azi trăim într-o ţară în care între politiceni şi diversele lor clientele, pe de o parte şi restul cetăţenilor, pe de altă parte, există dispret reciproc, interese şi aspiraţii diferite, "agende" diferite. Acest zid trebuie şi poate fi spart iar acest lucru trebuie să se petreacă din interiorul sistemului politic înspre restul societăţii. E misiunea Preşedintelui României, pe care o definesc şi o asum, aceea de a-i aduce laolaltă pe oamenii care, în toate partidele, în toate instituţiile, doresc spargerea acestui zid.
Mandatul viitorului preşedinte trebuie să însemne alianţa acestuia cu presiunea publică şi exigenţele societăţii în raport cu clasa politică, precum şi alianţa cu toate forţele autentic reformatoare din interiorul acesteia. Preşedintele îşi poate îndeplini misiunea doar dacă exprimă şi foloseşte presiunea publică fără a deveni un demagog populist de tip "plebiscitar" şi dacă reuşeşte să impulsioneze şi să coordoneze demersul reformator al unor oameni din interiorul clasei politice fără a construi un partid "prezidential", caricatură a partidului unic.
scrie-mi!
Tag-uri: presedinte responsabil , crin antonescu , reforma societatii , romania , institutii
Sa castigati alegerile !
value=" value=" value="Sa va ajute Dumnazeu sa castigati alegerile ! Mi se pare prea lunga expunerea dvs. ! In calitate de viitor presedinte asi dori : - eliminarea numirii in functii publice pe criterii politice ! este aberant si strigator la cer acest circ al schimbarilor cu membrii de partid ! sustineti numirile pe criterii de COMPETENTA, cu oameni cinstiti si devotati ROMANIEI ! -Impuneti acordarea de subventii substantiale agriculturii ! chiar nimeni nu- si da seama ca acesta poate salva Romania ? toata lumea mananca , si saracul si bogatul ! cu potentialul ei R. poate harani cel putin 50-60 milioane de oameni. Este o rusine sa importam hrana !!!! De ce sa facem jocul altora ? Terenurile agricole ce nu sunt cultivate sa fie trecute din nou in proprietatea statului si vandute la licitatie , daca cei ce le detin isi bat joc de ele !" " "0 Replies | Reply
Adauga un comentariu
Pentru evitarea spamului, comentariile sunt moderate. Acestea vor aparea pe site numai dupa ce vor fi aprobate.
RSS
generalitati,,,idei scrise din durerea inimi
value="presedintele ar trebui sa fie resposabil.atat fata de popor cat si fata de el insusi,tara noastra este o tara care desi a gustat din liberatea democratiei de mai bn de 20 de ani sta pe loc si nu inainteaza decat intrun nesfarsit loc,pana acum presedintele a fost un mascarici ori un batran "nea ion"care dadea din cap la fel cum da o papusa in mainiel papusarului si nu vedea niciodata sceneta ce se petrecea in spatele sau(tara se distrugea sau se vindea bucata cu bucata)....pana la mariunarul cel vesel(base) care desi a avut un inceput bun a terminat cursa faultat de coruptie,atat cea ce la inconjurat cat si cea ce a propagato singur,,,cerem ca crin sa fie un pic mai dezghetat fata de ceilanti oameni politici,sa fie resposabil fata de popor si fata de familia sa,caci oamenii politici au tendinta sa fie responsaili doar fata de ei,adunand doar pt siguranta lor,debeaba altii au adunat averi si nau facut nimik pt tara,dorim un presedinte gospodar sa readuca pe picioare aceasta tara "epava" sa puna in aplicare planurile de reformare a tarii,caci nu de bani duce tara lipsa ci de chipzuinta,,,,schimbarea valorilor si oferirea de noi modele ,caci marea majoritate a poporului este orbita si precum o oaie urmeaza aceiasi cale fara a se feri de pericol,pericol ce este sub forma -coruptiei. a influientei in opiniei propagata de masmedia,si a celor ce ai uitat ce inseamna patrie ,,,,etc "