Oricat de rai sunt cei care conduc temporar, prin noi insine putem invinge

TALK-SHOW

Gabriela Vrânceanu Firea: Bună seara, bine v-am regăsit la Ştirea zilei, doamnelor şi domnilor. Ediţie specială, 1 Decembrie, zi naţională, la mulţi ani România. Emil Boc a făcut următoarea profeţie: la anul, partea plină a paharului se va vedea tot mai mult. Emil Boc a fost astăzi pe post de locţiitor de preşedinte de ţară pentru că aşa i-ar fi cerut Traian Băsescu, plecat la summit-ul OSCE din capitala Kazahstanului. Emil Boc a primit onorul în debutul paradei de ziua naţională, deşi constituţional preşedintele Senatului, Mircea Geoană, avea dreptul. Fostul ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu a declarat că ce a făcut Emil Boc e o prostie. Invitaţii mei sunt domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL, bună seara, bine aţi venit.

Crin Antonescu: Bună seara.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnul Mugur Ciuvică, bună seara bine aţi venit.

Mugur Ciuvică: Bună seara.

Gabriela Vrânceanu Firea: Victor Ciutacu, bună seara.

Victor Ciutacu: Sărut mâna.

Gabriela Vrânceanu Firea: La mulţi ani românilor din studiou. Iată că şi în această zi, vrem nu vrem, trebuie să discutăm şi despre ceea ce se întâmplă pe tărâm politic pentru că puterea ne-a livrat un subiect. Am fi vrut să discutăm numai despre calitatea fasolei pusă în iahnie, fasole distribuită în toată ţara, cu cârnăciori, deşi e post dar asta este, este gustul românului de ziua naţională. Preşedintele Traian Băsescu e la un summit, corect sau nu, politicos sau nu pentru români, pentru istorie... prima întrebare adresată invitaţilor mei. Doi, ce s-a întâmplat. Emil Boc primeşte onorul în locul lui Mircea Geoană preşedintele Senatului. Un gest mai puţin protocolar, de trecut cu vederea sau o încălcare flagrantă a Constituţiei? Domnule Crin Antonescu, preşedintele Traian Băsescu la summit-ul OSCE aţipeşte puţin dar nu asta ne interesează atât de mult. Între timp în ţară Emil Boc primeşte onorul şi nu Mircea Geoană, aşa cum este legal.

Crin Antonescu: Ne interesează şi faptul că aţipeşte preşedintele nostru la un summit pentru că totuşi, nu mai cunosc un caz. Preşedinţii precedenţi ai României, atacaţi de domnul Traian Băsescu nu-mi aduc aminte să fi adormit undeva. La vreun summit. Doamnă, nu ştiu de ce de mulţi ani - şi nu sunt singurul care am acest sentiment - se întâmplă acest fapt păcătos. Că de ziua naţională fie se întâmplă un astfel de episod, fie alt gen de semne publice care arată că noi, oficialii României, nu suntem capabili măcar o zi pe an să ne respectăm în fond ţara. Că asta serbăm. Ce rost are să intrăm într-o discuţie mai aprofundată? Nici nu-i foarte complicată. Există două aspecte ale acestei probleme, cu onorul la domnul Emil Boc. Unul care e formal. Există o ordine de precădere în statul român şi ca atare la ceremonii. Chestiunile acestea au forţă de lege şi sunt prevăzute în Constituţie. Deci ierarhia formală în statul român nu-i o chestiune aşa, convenită tacit sau folclorică. Este scrisă în Constituţie. Şi ea este preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor şi primul ministru. Este firesc să se întâmple aşa. Aşa este în orice ţară democratică şi această ordine de precădere arată limpede preponderenţa Parlamentului. Este normal ca primii trei oameni în stat să fie cei care sunt deţinătorii, reprezentanţii votului direct. Reamintesc că la noi prim-ministrul nu-i ales prin vot ales. Este numit, poate fi schimbat. Deci explicaţiile sunt simple şi oricum aşa scrie acolo. Şi nu există nicăieri posibilitatea pentru preşedinte sau pentru altcineva să schimbe această ordine de precădere. Care nu-i decât o formalitate. Onorul acela nu se dă cetăţeanului Emil Boc, cetăţeanului Mircea Geoană sau cetăţeanului Traian Băsescu. onorul se dă României, drapelului, statului român care este reprezentat de persoana aflată în acel moment în funcţia cea mai înaltă din ierarhie. Asta-i partea formală. Mai e o parte care ţine de bunul simţ şi de capacitatea unor oameni de a se comporta civilizat. Am să vă spun o mică istorioară. În 1997 eram ministru al Tineretului şi Sportului în guvern, am mers la Tulcea, reprezentând şi guvernul, la o ceremonie care celebra intrarea Dobrogei în componenţa României. 120 de ani. Acolo a apărut şi senatorul Ion Iliescu proaspăt plecat din Preşedinţia României. Persoană pe care din punct de vedere politic o detestam foarte intens. Detest şi acum ce-a făcut în primul mandat sau primele două, dar atunci detestam intens că era proaspăt. Totuşi, când l-am văzut acolo am trecut peste asta şi am spus, e preşedintele unui partid, e un fost preşedinte al României şi l-am invitat fără să-mi impună nicio lege, undeva pe un loc în conformitate cu aceste poziţii şi semnificaţii ale sale. Aşa se face în democraţie. N-am ce să discut despre domnul Traian Băsescu. domnul Traian Băsescu pe logica asta, cum o descrie domnul purtător de cuvânt, n-are importanţă cum îl cheamă...

Gabriela Vrânceanu Firea: Emil Boc a primit onorul la parada de 1 decembrie fiind vorba de reprezentare nu de interimat, explică Valeriu Turcan.

Crin Antonescu: Pe această logică, domnul Traian Băsescu putea să-l pună şi pe fratele său, pe domnul Mircea Băsescu, pe oricine. Nu accept această logică. Este vorba de nişte nesimţiţi, de nişte neamuri proaste şi pentru oricine mă mai întreabă vreodată, de ce nu fac eu alianţă cu ei că sunt de dreapta, nici măcar nu vreau să mai invoc vreun motiv politic. Pentru că sunt nişte nesimţiţi, nişte neamuri proaste şi de-alde ăştia mi-au mâncat mie toată viaţa cât am trăit în România până acum. Şi de-asta nu am să mă aliez niciodată cu ei. Cât o să fac eu politică, preşedinte de partid sau nu.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Mugur Ciuvică, Victor Ciutacu. Cele două idei. Preşedintele Traian Băsescu de ziua naţională la OSCE, dacă nu putea totuşi să lipsească având în vedere că era ziua naţională. Comentatorii azi spuneau că în mod intenţionat a confirmat participarea, că putea să lipsească...

Victor Ciutacu: Era o plenară globală a OSCE. Începea al treilea război mondial şi nu putea să lipsească.

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu a dorit să fie într-o piaţă cu mulţi oameni...

Victor Ciutacu: E nasol cu băile de mulţime. Pe vremuri era mişto.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi doi, acest incident în urma căruia Mircea Geoană a spus că va cere instituţiilor abilitate să investigheze cauzele incidentului de la parada militară subliniind că nu vrea să facă un caz, ci dacă e cineva să se intereseze în legătură cu ce s-a întâmplat bine, dacă nu, iar bine.

Victor Ciutacu: O să încerc să fiu scurt în povestea asta. Conform Constituţiei toate legile sunt obligatorii în România. Inclusiv pentru domnul Traian Băsescu, pentru domnul Emil Boc, inclusiv pentru garda militară. Iar domnul Traian Băsescu, fie că-i place sau nu să înţeleagă, nu-i împărat în România să decidă succesiunea la tron. Fie şi cât e plecat domnia sa la un şpriţ în Kazahstan. E mişto acolo, am fost şi eu, e o capitală construită în mijlocul ţării, arată bine, hoteluri bune, săli de conferinţă bune, papa bun. E frumos. Dar nici măcar când pleacă domnul Traian Băsescu nu decide domnia sa cine-i al doilea om în stat. Că nu are abilitarea asta constituţională. Domnul Traian Băsescu poate decide la dânsul în Vila Lac II. Când pleacă, cine-i şeful. Calul ăla, Hoţu, cine vrea domnia sa. Că acolo e momentan titular de contract. Motiv pentru care în statul român nu decide Traian Băsescu cine e al doilea om. Aşa scrie la Constituţie, cum spune domnul Crin Antonescu.

Gabriela Vrânceanu Firea: Dar cum ţi se pare explicaţia lui Valeriu Turcan?

Victor Ciutacu: N-a zis nimeni că domnul Boc ne-a fost aproape preşedinte... ar fi mult prea mult, după nişte 6 ani cu Traian Băsescu să-l am pe Emil Boc fie şi pentru o oră preşedinte e mult prea mult. Adică au şi nervii noştri o limită. În cazul domnului Emil Boc... pentru că aici sunt două părţi, unul care-l lasă pe celălalt neconstituţional şi celălalt care acceptă să fie preş la afacerea asta. Iar la domnul Emil Boc e simplu. Din ce văd eu de-afară, mi se pare că domnul Emil Boc suferă de nerecunoaştere publică, de lipsă de respect şi le caută şi le forţează cu orice preţ, chiar cu riscul de a deveni penibil. Cum a fost astăzi. L-a huiduit poporul suveran dar i-a dat garda onorul.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Mugur Ciuvică?

Mugur Ciuvică: Ce s-a întâmplat cu onorul s-a cam spus aici. Cred că face parte şi dintr-un şir sau mai mari golănii de protocol, de Ziua Naţională, ale domnului Traian Băsescu. Dacă ţineţi minte, acum vreo doi, trei ani spre exemplu, în acelaşi loc acolo, cu parada militară...

Gabriela Vrânceanu Firea: Când a întors spatele foştilor preşedinţi?

Mugur Ciuvică: Când a dat mâna cu Emil Constantinescu s-a întors cu spatele efectiv pentru că era supărat. Iar anul trecut nici n-a mai dat mâna cu ei, a trecut prin faţă, când a ajuns la Constantinescu şi Iliescu s-a întors cu spatele şi a plecat. Acum a făcut chestia asta, să-i cânte fanfara lui Emil Boc în loc să-i cânte lui Mircea Geoană. Sunt meschinării de protocol. Aici poate a vrut să fie de treabă cu domnul Emil Boc. El de-aia a plecat în Kazahstan, să nu-l huiduie lumea în piaţă. Şi i-a spus lui Emil Boc, măi Emile, te las pe tine să te huiduie cetăţenii nemulţumiţi de felul în care merge reforma dar în schimb îţi cântă fanfara şi spui şi tu bună ziua, te vede lumea că eşti important. Şi domnul Emil Boc descris aici şi de Victor Ciutacu foarte corect, a zis da. Foarte bine. După aia s-a dus şi a început să inaugureze bucăţele de şosele, ceea ce mi se pare foarte tare. Problema cu domnul Emil Boc este peste faptul că i-a luat locul lui Mircea Geoană la spus bună ziua soldaţi. Ce-a făcut după aceea mi se pare excepţional. Să te duci şi să inaugurezi de ziua naţională nişte bucăţele de şosele. A inventat şi un nou concept de drum, în regim de autostradă. Asta-i ca la gravidă. Nu poţi să fii puţin gravidă. Ori e autostradă, ori nu-i autostradă.

Victor Ciutacu: Emil Boc cred că suferă de un blestem. Va fi premierul de centură sau premierul de pe centură. Toată viaţa lui este dedicată tăierii de pamblici la centuri.

Mugur Ciuvică: Bucăţele mici de centuri.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Crin Antonescu?

Crin Antonescu: Eu aici am o părere un pic diferită. Domnule Mugur Ciuvică, faptul că s-a întors cu spatele, cum nu te întorci dacă eşti cât de cât bine crescut când dai mâna cu un om - nu-i vorba că era un fost preşedinte al României, faptul că ostentativ nu a întins mâna unor doi foşti preşedinţi ai României asta nu ne arată decât că avem un preşedinte mârlan, da? Noi l-am ales. Nu-l obligă nicio lege, în afară de legea bunului simţ. Dar în momentul în care un primar la Alba Iulia adaugă a patra culoare pe drapelul naţional, când ăsta dă onorul cui vor muşchii lui, suntem în afara condiţiei de ţară civilizată. Există rivalităţi, duşmănii de-o viaţă, în politica franceză, engleză, în ce politică vreţi dumneavoastră. Nu i-a trecut nimănui prin minte, oricât de nebun, să facă patru culori pe steagul Franţei, să se ducă cu fanfara nu la Elysee ci nu ştiu unde, la Moulin Rouge... deci nu se poate. Problema noastră e următoarea. Vom mai discuta două zile despre asta şi ne vom mai gândi ce se întâmplă la anul, când de fapt, mâine ar trebui sau când se reia activitatea un scandal monstru în Parlament cel puţin pentru destituirea ministrului Apărării, pentru că până la urmă aici e implicată şi o instituţie care de bine de rău prin uniformă ne reprezintă. Nu se va întâmpla asta, vom trece peste asta. Facem haz două zile că a apărut a patra culoare, că omul ăla a pus portocaliu pe steagul României şi încet-încet nu mai putem vorbi despre România decât ca despre o rezervaţie pedelistă. Sigur că i-a lăsat lui Emil Boc, că e ţara PD-L, a lui, a lui Traian Băsescu. sigur că a pus ăla a patra culoare, pentru că-i drapelul din ţara lui, a PD-L-ului. Nu mai suntem România. Suntem ţara unor nesimţiţi care au puterea în mâna lor şi care lăsaţi de toţi ceilalţi în pace sau doar ironizaţi, criticaţi de presă, fac absolut orice aici.

Victor Ciutacu: Buna cuviinţă nu se învaţă la Facultatea de Marină. Eu o să-i pun o întrebare lui Mugur Ciuvică care, i-a fost şef de cancelarie prezidenţială domnului Constantinescu, alt preşedinte român contemporan cu noi. Băi Mugur, pe tine te-a lăsat vreodată Emil Constantinescu seara când a plecat, şef la Cotroceni? Aşa, din gură?

Mugur Ciuvică: Nu.

Victor Ciutacu: Mulţumesc. Să-ţi zică din uşă, Mugur, până vin eu tu eşti şef aici.

Mugur Ciuvică: Nu. Problema este... eu nu ştiu cât e de bine, cât e de rău, apropo de ce spunea domnul Crin Antonescu, că ne obişnuim cu lucrurile astea. Pentru că se întâmplă tot timpul şi au intrat într-o normalitate. Noi aşa suntem conduşi şi suntem conduşi aşa pentru că aşa îi votăm, pe nişte oameni care să ne conducă. Şi atunci nu ne rămâne nouă cel puţin decât să privim lucrurile astea şi să le comentăm la televizor.

Crin Antonescu: Domnule Mugur Ciuvică aveţi dreptate. Eu asta spun tuturor compatrioţilor noştri care n-au nicio vină, care sunt oameni cinstiţi măcar din punctul ăsta de vedere, că n-are rost după aia să ne plângem când ne e greu. Că ne e greu tuturor cu domnul Traian Băsescu care nu doar îşi bate joc de protocolul de stat, dar taie salarii, face tot felul de lucruri. Şi atunci ne e greu. Şi începem să spunem că nu se uită Dumnezeu la români. Să nu ne mai văicărim atât. Polonia e o ţară care a fost împărţită de trei ori, e o ţară care a fost mutilată, căreia i s-a împuşcat toată elita militară într-o singură după-amiază, căreia i-a mai căzut şi avionul cu conducerea ţării. Şi totuşi este unde este. România n-a păţit atâtea lucruri. România l-a păţit pe Traian Băsescu, pe Ceauşescu, cel mai nenorocit dintre toţi comuniştii. Că au mai fost şi alţii în alte ţări. Le tot păţim. Dar oare de ce le tot păţim noi? Poate că măcar de 1 decembrie, să ne gândim că suntem conduşi de astfel de oameni, cu complicitatea şi cu votul nostru, al românilor.

Victor Ciutacu: Dar putem să ne gândim şi la faptul că aproape 5 milioane de oameni nu suntem vinovaţi că suntem conduşi de cetăţenii ăştia?

Crin Antonescu: Eu ştiu acest lucru. Însă repet, e totuşi ziua naţională şi încerc să înţelegem ceva din destinul nostru în aceste vremuri. Ca popor. Până la urmă este nu doar o aritmetică, e mai mult...

Gabriela Vrânceanu Firea: Pentru că vorbeaţi domnule preşedinte, că totuşi e ziua naţională, n-avem încotro şi trebuie să discutăm şi despre ceea ce se întâmplă în domeniul politic, pentru că până la urmă la astfel de ceremonii participă în special oamenii politici şi ziariştii sunt într-o parte, fotografiază şi notează. Sunt nişte cronicari ai clipei. Nu putem fi noi cei în faţa cărora trece fanfara.

Victor Ciutacu: Întrebarea mea e alta şi e valabilă şi pentru miile de oameni care au stat azi la ciolan şi la cârnaţi la domnul Onţanu. În sondajele de opinie şi nu doar, românii trec drept un popor ortodox practicant în proporţie de vreo 85%. S-a dat dezlegare la ciolan şi la cârnaţi azi? Că parcă eram în postul Crăciunului.

Gabriela Vrânceanu Firea: Sincer, nu.

Victor Ciutacu: Eu unul mai păgân şi mai păcătos, mă mai bag, că în general sunt cu carnea. Dar domnii ăia de la coada infernală în ploaie la ciolan şi la cârnaţi, bănuiesc că 85% dintre ei erau ortodocşi practicanţi. Şi voiam să ştiu, poate a dat patriarhul dezlegare că-i voie să mănânci la Onţanu cârnaţi. Nu ştiu...

Gabriela Vrânceanu Firea: Sigur n-a dat. E alegerea fiecăruia.

Mugur Ciuvică: Dar şi ciolanul ăsta e simbolul zilei naţionale a României?

Victor Ciutacu: De când a devenit ciolanul?

Mugur Ciuvică: Nu ştiu, dar e foarte potrivit. Ciolanul ne conduce, ciolanul guvernează...

Gabriela Vrânceanu Firea: Puteaţi să spuneţi caşcavalul.

Mugur Ciuvică: Problema noastră este că ciolanul ne cam controlează toată viaţa.

Crin Antonescu: Şi să ştiţi că oameni de felul celor pe care i-aţi arătat, care nu aşteaptă de la guvern pomana despre care vorbeşte neruşinat domnul Emil Boc, au...

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu sunt asistaţi, nu?

Crin Antonescu: Nu. Şi sunt foarte mulţi oameni şi bravo lor, că în fond ţara asta măcar din punct de vedere economic pe asemenea oameni se mai ţine. Şi oamenii ăştia au totuşi nevoie de nişte lucruri de la guvern. De respectarea legii, de instituţii care funcţionează, de o fiscalitate prietenoasă şi de nişte oameni care să-i reprezinte. Pentru că dacă de ziua naţională tu te gândeşti să-ţi invizi consătenii...

Victor Ciutacu: Pe banul tău.

Crin Antonescu: Să beţi un pahar pe banul tău, înseamnă că ţii la ţara ta şi vrei să ai preşedinţi care nu dorm la summit-uri şi sunt alungaţi cu gesturi ca portăreii de alţi preşedinţi de ţară...

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi arborezi un steag cu trei culori, nu cu patru. Suntem în legătură telefonică cu un român care ne-a făcut cinste...

Crin Antonescu: Tokes Laszlo.

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu, nu, nu. Şi de care ne bucurăm de fiecare dată când îl vedem. Bună seara îi spun domnului Ilie Năstase.

Ilie Năstase: Nu Laszlo Tokes că m-am certat cu el.

Gabriela Vrânceanu Firea: Bună seara şi la mulţi ani. Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua naţională?

Ilie Năstase: Înseamnă cam acelaşi lucru ca pentru toţi românii. Dar eu poate am avut mai multe şanse să plec, să duc o viaţă mai bună. Dar pentru cei de-acasă nu cred că înseamnă cât înseamnă pentru mine. Pentru că o duc greu.

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Crin Antonescu, anul trecut avea loc o întâlnire importantă la Timişoara. Mulţi români şi-au pus speranţele în acea conjunctură, alianţă, ofertă, propunere politică. Crin Antonescu, Mircea Geoană, proiectul Iohannis. Ce s-a ales? 5 milioane de români care au mers pe cartea acestui proiect, 5 milioane şi puţin care nu l-au dorit.

Crin Antonescu: Sigur că ceea ce era mai important în acest proiect, era ca România să aibă alt preşedinte. Şi-mi pare rău să constat, probabil că la un an de când spuneam acest lucru, mulţi dintre românii care nu erau de acord atunci înţeleg astăzi de ce spuneam eu acest lucru atunci. Pe de altă parte eu cred că proiectul acela în care ne-am regăsit mulţi oameni nu a fost inutil. Chiar dacă până la urmă campania prezidenţială a fost pierdută aşa cum a fost pierdută.

Gabriela Vrânceanu Firea: Cu voturile în 13 secunde la Paris?

Crin Antonescu: Da. Cu multe alte lucruri. Dar, e istorie. N-a fost pierdută şi de-acolo rămâne cel mai important lucru care arată că se poate. Se poate ca oameni diferiţi, cu interese, cu opţiuni, cu istorii diferite, într-un moment dificil, să înţeleagă ce este mai important. Ce trebuie să facă pentru ţara lor. Pentru că î fond fiecare dintre politicieni gândim că lucrăm pentru ţara noastră. Sigur că ceva foarte important ce s-a întâmplat în ziua aia la Timişoara a fost dat cu totul uitării printr-o manipulare care a reuşit perfect propagandei cotroceniste. A rămas că la Timişoara s-a petrecut un sacrilegiu... Nu-i aşa. eu cred că au fost nişte stângăcii de organizare. Şi probabil eroarea din acest punct de vedere a fost că PSD local probabil şi-a trimis manifestanţii, susţinătorii în Piaţa Operei. Lucru pe care l-am remarcat şi eu. În rest s-au întâmplat lucruri cât se poate de... şi sigur, de-aici vezi Doamne o reacţie de indignare...

Gabriela Vrânceanu Firea: S-a spus că n-avea dreptul PSD să meargă acolo, în momentul şi punctul zero al revoluţiei române pentru a lansa un proiect politic.

Crin Antonescu: PSD, sunt de acord. Nu prea avea dreptul moral. Dar Traian Băsescu şi PD nu-l aveau nici ei şi probabil că nici un partid de azi nu-l avea. Tocmai de aceea exista din câte ştiu eu chiar o hotărâre a consiliului local Timiş sau cel puţin o cutumă, prin care nu s-a organizat în Piaţa Operei manifestaţii politice. S-a greşit în această privinţă. Dar ceva esenţial şi anume că acolo, pentru prima oară conducerea PSD, ceea ce nu s-a mai întâmplat nici până atunci şi constat că nici de-atunci încoace, a asumat totuşi o anumită împăcare şi o împăcare corectă cu spiritul Timişoarei, cu spiritul indirect al Pieţei Universităţii, cu tot ce-a însemnat începutul anilor 90, cu tot ceea ce strămoşii sau PSD direct făcuse rău. Că au făcut rău în această ţară la începutul anilor 90. cred că era un lucru care deschidea multe porţi în politica românească şi peste el s-a trecut uşor. Îmi îngădui ca la un an de la acele întâmplări să am asta în minte pentru că asta poate fi sau să rămână rodnic din întâmplarea aceea. Chiar dacă semnele de azi nu sunt deloc încurajatoare.

Gabriela Vrânceanu Firea: Acum un an, ce se întâmpla pe 6 decembrie, aveam alegeri, ştim rezultatul. Ce se întâmplă anul ăsta? Preşedintele e la un summit, în Kazahstan. Premierul Emil Boc primeşte onorul, nu preşedintele Senatului, România este tot mai sărăcită, cunoaştem cauzele. Nu prea cunoaştem cum să ieşim din această situaţie.

Mugur Ciuvică: Noi cunoaştem cum să ieşim din situaţia asta.

Victor Ciutacu: Dar nu ne ascultă nimeni.

Mugur Ciuvică: Problema este că ascultă târziu. Pentru că aceleaşi lucruri noi le spuneam şi anul trecut. Dar anul trecut, mulţi din cetăţenii români care serbează şi acum şi au serbat şi anul trecut ziua naţională, se gândeau că sunt mai importante mineriadele...

Victor Ciutacu: Poşta, sarea...

Mugur Ciuvică: Aşa. Cu poşta, mogulii, cu sarea... Că e Iliescu în spatele lui Mircea Geoană şi Marian Vanghelie în stânga lui Mircea Geoană şi tot felul de probleme aveau mulţi dintre concetăţenii noştri anul trecut pe vremea asta. Şi votându-l acum pe Traian Băsescu au acum salarii mici, preţuri mari, e perfect. Şi în condiţiile astea sigur că mulţi dintre cei care au votat atunci, aşa cum arată sondajele, recunosc că au votat prost. Dar recunoaşterea asta e oarecum târzie. Pentru că votându-l pe Traian Băsescu anul trecut au creat posibilitatea ca Traian Băsescu să pună stăpânire pe stat mult mai mult decât putuse s-o facă înainte. Înainte a fost împiedicat şi de Călin Popescu Tăriceanu şi de Parlament că nu avea majoritate. Acum are cam tot ce vrea el, în afară de puţin prin media, încă vreo două instituţii pe care nu le are chiar complet. În rest a cam pus stăpânire pe statul român Traian Băsescu pentru că a fost votat atunci. Acum lumea e supărată că trăieşte prost. Eu sunt convins că domnul Mircea Geoană ar fi fost oricum un preşedinte cel puţin decent. Pentru că ar fi stat la Cotroceni, s-ar fi ocupat de politica externă pe care o cunoaşte. Cu siguranţa naţională n-avem probleme pentru că nu ne atacă nimeni iar ceva medieri în societate ar fi putut să facă. Pentru că şi la asta se pricepe. Nu se pricepe să fie candidat din păcate. Cu un premier ca Iohannis cu siguranţă nu s-ar fi întâmplat nebuniile care se întâmplă acum, cu Emil Boc pe post de prim-ministru şi cu Traian Băsescu care conduce efectiv România. Eu cred că mulţi oameni se gândesc la lucrurile astea şi probabil se vor gândi în continuare. Problema este că se gândesc degeaba pentru că e greu de schimbat această putere între momentele electorale.

Gabriela Vrânceanu Firea: De 1 decembrie 2010 mai discutăm şi despre un alt subiect pe care te rog Victor Ciutacu să-l comentezi. Guvernarea PD-L, citesc de pe inpolitics.ro, a ales o modalitate absolut stupefiantă de a justifica la nivel internaţional includerea jurnaliştilor între pericolele la adresa siguranţei naţionale prin trimiterea la Parlamentul European a stenogramelor care conţin discuţiile dintre Sorin Ovidiu Vântu şi angajaţii săi. Cum ţi se pare Victor Ciutacu această iniţiativă?

Victor Ciutacu: Dezgustător. Vor să legitimeze un abuz prin popularizarea unor chestii care oricum sunt publice în România.

Gabriela Vrânceanu Firea: Documentul a fost trimis de domnul Stolojan.

Victor Ciutacu: Dar domnul Stolojan are vocaţie de secretară?

Crin Antonescu: De turnător.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi o viziune proprie asupra presei autohtone, conduse de doi moguli. Domnul Sorin Ovidiu Vântu şi domnul Voiculescu, despre care se afirmă că au la activ dosare penale, relaţii cu Securitatea...

Victor Ciutacu: Domnul Stolojan vorbeşte de relaţii cu Securitatea acum? Pe bune, îmi ies din minţi. Şeful aportului valutar extern din România lui Ceauşescu vorbeşte de legăturile altora cu Securitatea?

Mugur Ciuvică: Lăsându-l de-o parte pe Stolojan, dar ce spune el că au ăştia? Dosare penale şi raporturi cu Securitatea. Păi preşedintele României nu are relaţii cu Securitatea? Că a fost informator. N-are dosar penal? Îl are. Dar e suspendat.

Gabriela Vrânceanu Firea: Poate nu are avere dubioasă.

Mugur Ciuvică: Are, are. Cu fetele, cu vânzările anterioare, cu fratele lui care scoate bani din piatră seacă prin Constanţa. Cum, nu are averi dubioase familia lui Traian Băsescu? Deci îi ceartă pe unii, când şeful lui este portretul celor certaţi.

Victor Ciutacu: Ca să justifice o ticăloşie fără margini pe care o face PD-L. Poate-mi dă şi mie cineva un exemplu în care într-o ţară din UE presa este o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. Eu n-am auzit aşa ceva.

Mugur Ciuvică: Şi insistă pe chestia asta. Ei chiar vor să bage asta cu siguranţa naţională ca să poată SRI să facă ce vrea el.

Victor Ciutacu: Că domnul Traian Băsescu ne urăşte, m-am învăţat cu povestea asta de multă vreme. Cum eu îl detest pe domnul Traian Băsescu, şi domnul Traian Băsescu are dreptul să mă urască. Eu nu dau doi bani pe domnia sa, domnia sa vrea să mă bage în strategia de siguranţă naţională. E opţiunea de tiran a domniei sale dar asta nu înseamnă că trebuie să accepte un popor întreg. Apropo de ce spunea şi Mugur Ciuvică, la un an de la anul trecut, mi se întâmplă foarte des să mă oprească lumea pe stradă şi au aceeaşi modalitate de adresare. Domnule Victor Ciutacu faceţi ceva că ne-a păcălit ăsta iar. Şi cu tot regretul le spun, eu cât mi-a stat în putinţă am făcut vreme de 5 ani. Pe durata primului regim Traian Băsescu. alături de mine sau în paralel cu mine au mai făcut-o un Mugur Ciuvică, o Gabriela Vrânceanu Firea, un Mihai Gâdea, un Mircea Badea etc. Vreo două mâini de oameni. După cinci ani... nu ştiu, am făcut bine, rău, habar n-am. Dar după cinci ani o majoritate sensibil mai mare decât minoritatea care a crezut în noi, a decis că domnul Traian Băsescu e salvarea. Să se spele cu el pe cap. Victor Ciutacu nu mai poate să facă nimic. Şi nu mai vrea să facă nimic. Dincolo de faptul că n-are în fişa postului.

Gabriela Vrânceanu Firea: Spune domnul Radu Mazăre că se va rezolva în stradă. Nu ştiu dacă asta e soluţia.

Victor Ciutacu: Nu ştiu. S-ar putea să fie o soluţie. Nu cea mai fericită. Eu sper să nu se ajungă la aşa ceva. Sper ca proonia cerească să dea o soluţie înţeleaptă României. Dar am obosit, nu mai pot nici eu.

Gabriela Vrânceanu Firea: Publicitate, revenim imediat. Am revenit la Ştirea Zilei. Domnule Crin Antonescu, un cadou de ziua naţională pentru jurnalişti şi ei români, din partea domnului Stolojan. Ne-a pârât la Parlamentul European. Cu ce consecinţe credeţi? Suntem o vulnerabilitate.

Crin Antonescu: Cu consecinţa că România o dată în plus va fi subiect de dispreţ pentru că s-a propus o asemenea strategie faţă de presă, pentru că cineva, un europarlamentar şef de partid pe vremuri, prim-ministru în ţara asta vine cu turnătorii pe mail, în care vor afla din nou lucruri caraghioase, cum a vorbit un angajat cu patronul său... în fine. Deci România va primi o nouă palmă. Oamenii ăştia care ne conduc astăzi sunt categoric odioşi, nu-i nici un fel de exagerare şi eu pot să vă spun aşa... Nu ştiu dacă 1 decembrie viitor, 2011, o să mă mai găsească în politică. Probabil că da. Nu ştiu nimic. Sau chiar în ţara asta. Dar câtă vreme vom uita mereu totul şi o vom lua de la capăt cu tot felul de fecioare, care se recomandă fecioare, şi câtă vreme nu vom face distincţii între oamenii care vin şi ne spun diferite lucruri, aşa vom păţi.

Gabriela Vrânceanu Firea: 10 secunde Victor Ciutacu...

Victor Ciutacu: În 1999 când ministrul Industriilor era Radu Berceanu, un grup de trei investitori români s-a dus să cumpere Petrom. Cei trei investitori erau Sorin Ovidiu Vântu, Voiculescu şi Tofan iar intermediarul întâlnirii dintre grupul de investitori şi Radu Berceanu se numea Theodor Stolojan. Astăzi îi pârăşte la Parlamentul European.

Gabriela Vrânceanu Firea: Vă mulţumesc pentru prezenţă. O seară frumoasă, la revedere!

(Prin Monitoring Media, Antena 3 - Ştirea Zilei, ora 20:10)