TALK-SHOW

            Radu Tudor: Ne-am reîntors la „Punctul de întâlnire". Săptămâna care urmează e una de foc. Se va depune moţiunea de cenzură împotriva guvernării Băsescu - Boc, cea acuzată că a reuşit, în numai doi ani, să distrugă orice era funcţional în România, dar şi bruma de speranţă. PSD a organizat un congres şi se declară gata, împreună cu Partidul Naţional Liberal, să răstoarne puterea portocalie, evident. Faptele penale săvârşite de Roberta Anastase şi acoliţii ei au rămas, după o lună, fără nicio răspundere legală. Derapajele puterii se ţin lanţ. Orice lege este ocolită sau încălcată pe faţă, de la cel mai înalt nivel. Presa şi opoziţia au devenit „duşmanii de clasă", acuzaţi de lovituri de stat şi încălcări ale securităţii naţionale. Voi prezenta în această seară şi cele mai recente cifre ce rezultă dintr-o medie a sondajelor de opinie din ultima lună, în privinţa partidelor şi a candidaţilor cu cele mai mari şanse la prezidenţiale. Despre moţiunea de cenzură ce poate stopa suferinţa majorităţii cetăţenilor, despre legitimitatea unei puteri haotice şi distructive, despre relaţia PSD-PNL şi soarta preşedintelui Băsescu voi purta în această seară un dialog sper, foarte interesant, cu liderul Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Bună seara, domnule preşedinte.

            Crin Antonescu: Bună seara, domnul Tudor.

            Radu Tudor: Mulţumesc că aţi acceptat această invitaţie şi din prima am să trec la o chestiune, zic eu, importantă pentru starea de spirit a săptămânii în care se depune moţiunea de cenzură, o medie a sondajelor de opinie din ultima lună. Case de sondaj precum CCSB, Avangard şi altele au difuzat aceste cifre. Noi am făcut o medie a lor, în privinţa sprijinului electoral pentru partidele care au, să spunem, cel mai bun drept de joc în Parlamentul României în privinţa moţiunii de cenzură. Potrivit acestei medii, Partidul Social Democrat se află pe primul loc, cu 36 de procente. Pe locul doi - Partidul Naţional Liberal cu 25 de procente şi pe locul trei în opţiunea electoratului, aşa cum arată el acum - Partidul Democrat Liberal, cu 14%. O chestiune importantă de precizat, din punctul meu de vedere, la capitolul partide: în anul 2008 Partidul Social Democrat avea un procent de 33-34%. În aceşti doi ani de prăbuşire dramatică a regimului Traian Băsescu şi a Partidului Democrat Liberal, Partidul Social Democrat, din păcate pentru ei, n-a reuşit decât să cumuleze un procent de 3-4 peste cifra din 2008. Asta înseamnă o creştere de 10%. Cea mai spectaculoasă creştere o înregistrează Partidul Naţional Liberal, care în anul 2008, în alegerile parlamentare din noiembrie înregistra un procent de 19%. Iată, după doi ani de regim Băsescu - Boc, Partidul Naţional Liberal se duce în intenţia de vot la 25%. Asta înseamnă o creştere de aproape 20-22 de procente. De-asta spuneam că e partidul cu proporţia cea mai bună de creştere în intenţia de vot a electoratului. Partidul Democrat Liberal - 34-35% în noiembrie 2008, 14% astăzi, în octombrie 2010 şi tendinţa este în continuare de scădere dramatică, cu o menţiune din partea sociologilor, că această scădere dramatică va fi foarte greu de oprit sau măcar de stabilizat la un procent care să le asigure un confort. Aici găsim şi explicaţia pentru care mulţi din parlamentarii Partidului Democrat Liberal se gândesc să oprească această dramă politică, acest regim Băsescu - Boc, care le face foarte rău şi lor şi să se oprească aici, pentru că altfel, vor pierde majoritatea locurilor din Parlament, iar bătălia pentru următoarele locuri, în 2012, va fi sângeroasă şi dramatică. Unii dintre ei încearcă să îşi asigure, prin negocieri interne în Parlamentul României, un transfer la PSD sau la PNL. Evident, acest traseism nu este sub nicio formă de încurajat, din punctul meu de vedere. În privinţa candidaţilor la preşedinţie, situaţia este mai mult decât sugestivă, pentru că s-a vorbit şi se vorbeşte în continuare despre suspendarea preşedintelui Băsescu, despre posibilitatea ca românii, cetăţenii, atâţia câţi participă la vot, să aibă posibilitatea de a-şi alege un nou preşedinte. Media sondajelor de opinie din ultima lună îl arată drept lider pe Crin Antonescu, cu 30%. Un procent pe care niciun alt candidat al Partidului Naţional Liberal nu l-a mai atins, după decembrie 1989. Pe locul doi - Victor Ponta, 26%. Un procent care, din păcate, se situează sub cel al partidului. E adevărat, e de ceva mai puţin timp preşedinte al partidului, are toate şansele să crească şi să dovedească că este un lider adevărat. Dar, în momentul de faţă, probabil congresul PSD îşi va produce ceva efecte în rândul electoratului. În momentul de faţă, Victor Ponta, cu un partid mai mare, se află în spatele lui Crin Antonescu şi are nevoie de ceva mai multă forţă pentru a deveni un candidat la funcţia de prim-ministru şi poate chiar un candidat prezidenţial. Preşedintele Traian Băsescu în funcţie, în decembrie 2009 votat de 50,66% din populaţia României, cu 5,2 milioane de voturi, astăzi are o intenţie de vot de 9%. Niciodată după decembrie 1989, un preşedinte în funcţie n-a avut un astfel de procent de intenţie de vot. Vă spun că nici la capitolul încredere lucrurile nu stau mai bine. Şi aveţi aici oglinda aceasta foarte importantă, ce lideri şi ce partide sunt în momentul de faţă în pole position, în cazul în care acest Guvern va fi răsturnat prin moţiunea care va fi depusă mâine în Parlamentul României, şi discutată, probabil, spun eu, în data de 25 octombrie, o zi simbol pentru România, ziua Armatei Române. Domnule Antonescu, vreţi să comentaţi aceste procente pe care noi le-am făcut din media institutelor de sondare din ultima lună? Vă onorează poziţia, atât ca partid, cât şi personal.

            Crin Antonescu: Da, e adevărat. Pentru mine este în special îmbucurător faptul că Partidul Naţional Liberal, ca partid, eu, în calitate de potenţial candidat prezidenţial, am început să mergem mână în mână, să creştem împreună. Pentru că, de fapt, marea problemă în 2009, la alegerile prezidenţiale a fost, la acel moment, un anumit decalaj între credibilitatea, forţa organizatorică a partidului şi efortul pe care l-am făcut eu, în calitate de candidat. Cert este că Partidul Naţional Liberal are un maximum istoric, în mod categoric. Dumneavoastră aţi precizat aici, vorbiţi de o medie a sondajelor. Şi e foarte clar că tendinţele sunt acestea. Că e vorba de un procent sau două în plus, sau în minus, la un partid sau la altul, după un sondaj, într-un moment sau în altul, asta este altceva.

            Radu Tudor: Cu o menţiune, că situaţia e relativ fluidă.

            Crin Antonescu: Sigur, tendinţele sunt foarte clare. Partidul Naţional Liberal are un maximum istoric. Este o cifră, aceasta de 25, dacă o luăm, deşi eu nu sunt mulţumit cu ea, eu de la 30% încolo abia intru şi intrăm cu toţii în ceea ce ne-am angajat la congres, şi eu, în primul rând, în calitate de preşedinte al partidului.

            Radu Tudor: Aţi stabilit acest target şi mulţi vă credeau un optimist incurabil.

            Crin Antonescu: Sigur. De altfel, şi atunci când s-a vorbit în partidul nostru de 20%, s-a considerat o cifră de neatins. Şi aici, în două cuvinte să vă spun de ce. Liberalismul a fost din 1990 unul din culoarele doctrinare, culoare de discurs politic, foarte pregnant şi care a fost în atenţia oamenilor. Numai că scorurile sale în diferitele alegeri, în diferitele formule, în diferitele coaliţii, au fost unele care s-au dus până în 14-15%. În 2008, când evocaţi dumneavoastră alegerile parlamentare, acel 19% a fost, la rândul lui, un record. Şi sigur că s-a considerat că o doctrină precum cea liberală are şanse dificile de a se impune în societatea românească la nivelul partidelor mari, adică partidelor de peste 20%. Or, eu cred cu tărie, şi ceva din realitate pare să-mi dea dreptate, că Partidul Naţional Liberal dacă reuşeşte să fie credibil în efortul de a se constitui într-un mare partid de centru dreapta, un partid care să nu reprezinte doar o anumită zonă a mediului privat, să nu reprezinte doar o anumită filosofie economică. Foarte importante şi ele, primordiale, dar să nu se limiteze la acestea, ci să dea o formulă generală, articulată pentru societate, să dezvolte componenta naţională pe care acest partid o are, şi e singurul care o are. Să dezvolte formulă acoperitoare pentru tot ansamblul social, rămânând un partid de dreapta, atunci şansele sale de a fi unul din cele două partide mari ale României, sunt cât se poate de mari. Iar eu îmi imaginez, şi închei cu asta, îmi imaginez ca posibil şi, în orice caz, ca dezirabil, de dorit, ca după ce vom pune capăt, să sperăm cât mai curând, acestei traume prin care trece România cu acest regim al acestui partid aberant, al acestui preşedinte aberant, să avem o scenă politică echilibrată, în sensul unui partid important de stânga - Partidul Social Democrat, unui partid important de dreapta - Partidul Naţional Liberal, care să îşi dispute în mod democratic, după reguli democratice, să îşi dispute puterea, guvernarea şi aşa mai departe. Deocamdată, însă, suntem în faza în care şi noi, şi PSD avem de făcut nişte lucruri în comun. Nu e în acest moment vremea diferenţelor, deşi ele există. E vremea unui efort unit. Pentru că, de fapt, azi scena românească e împărţită altfel. E împărţită în două tabere în care una, actuala putere e un partid stat, e un partid al abuzului. Ce se întâmplă azi în România, din orice punct de vedere, de la economie la ascultarea telefoanelor, nu s-a mai petrecut niciodată, deşi mereu au fost nemulţumiri în această privinţă. Asta e o tabără. Şi în cealaltă tabără se regăsesc partidele, noi, Partidul Social Democrat, Partidul Conservator, oameni chiar din tabăra puterii, din UDMR, din PD chiar, care înţeleg foarte bine că primul lucru care trebuie asigurat în România este democraţia, că preşedintele actual şi Guvernul actual sunt departe de democraţie, sunt departe de ceea ce înseamnă guvernare europeană.

            Radu Tudor: Dacă îmi daţi voie, dincolo de diferenţe doctrinare, din punctul meu de vedere, poate vi se vor părea cuvinte mari, dar cred că lucrul care este dramatic absent din viaţa românească de astăzi este legalitatea şi credinţa în Dumnezeu. Opinia mea personală este că nişte oameni fără Dumnezeu ne conduc acum spre o, cum să spun, spre o gaură neagră din care nu ştim cum vom ieşi, pentru că va fi foarte dureroasă şi întoarcerea. Drumul înapoi va fi foarte dureros pentru ceea ce au provocat actualii guvernanţi. Şi, în acelaşi timp, oameni fără Dumnezeu, dar şi care calcă legea în picioare în fiecare zi, fără să aibă nici măcar un fior de minimă educaţie, de şapte ani de acasă, că ai făcut o nenorocire, ai făcut o mare prostie. Că ai furat. Primul lucru pe care te învaţă acasă părinţii, nu? Să nu furi, mamă. După aceea, vin toate celelalte.

            Crin Antonescu: Să nu minţi.

            Radu Tudor: Să nu minţi, să te porţi frumos cu semenii tăi, să nu înjuri şi aşa mai departe. Ori chestiunea aceasta a furtului care se produce la cel mai înalt nivel, asupra unei legi extrem de importante, unei legi organice cu impact asupra şase milioane de oameni, de un personaj sinistru cum e Roberta Anastase, fără nici cea mai mică responsabilitate legală, modul în care se comportă atât preşedintele, cât şi primul ministru, îmi arată mie că necesitatea extrem, extrem de stringentă este ca noi să avem o reîntoarcere la legalitate şi la credinţă în Dumnezeu. Şi după aceea vom putea discuta despre doctrine, despre dacă îl vrem pe Crin Antonescu, pe Victor Ponta, pe alţii. Garanţia, din punctul meu de vedere, aşa cum mi-o doresc eu, este pentru acei oameni politici care vor reuşi să îmi transmită mie aceste mesaj pe care vi le-am subliniat. Şi voiam, pentru că aţi vorbit de chestiunea aceasta cu Partidul Social Democrat, e probabil cea mai mare problemă a dumneavoastră, a liberalilor. Şi-a dumneavoastră, Crin Antonescu. Cum coabitaţi cu social-democraţii? Cum face Crin Antonescu discuţii şi înţelegeri cu Ion Iliescu şi cu Adrian Năstase? Mulţi liberali nu l-au votat pe Geoană mai acum 10-12 luni pentru că nu şi-au putut niciodată imagina că trebuie să voteze cu cineva din partidul lui Ion Iliescu. Oameni care au avut convingeri, să zic, de la Piaţa Universităţii încoace, şi de-acolo se trage conflictul major. Cum reuşiţi să gestionaţi aceste relaţii cu Partidul Social Democrat? Cum îi definiţi dumneavoastră pe Victor Ponta, pe Adrian Năstase şi pe Ion Iliescu?

            Crin Antonescu: Domnul Tudor, e într-adevăr, unul din cele mai dramatice lucruri. Pentru mine, personal, care am fost candidat, care a trebuit să iau o decizie şi am luat-o, între cele două tururi, care şi astăzi trebuie să explic, să mă lupt pentru a face înţeleasă situaţia aceasta de cooperare în anumite privinţe cu Partidul Social Democrat, în fruntea căruia se află, între alţii, sau nu între alţii, ci în primul rând, cei trei oameni. Şi oricum, şi cei doi care au marcat istoria Partidului Social Democrat de la înfiinţare, din 1990. Mă rog, sub diversele sale forme - FSN, PDSR, până astăzi. Eu sunt un om care înţeleg foarte bine, nu doar raţional, înţeleg sau sunt empatic, dacă vreţi, sunt solidar sentimental cu cei care au aceste reţineri. Pentru că sunt un om care, aşa cum spuneaţi, am fost în Piaţa Universităţii, am trăit...

            Radu Tudor: Aţi strigat: „Jos Iliescu!"

            Crin Antonescu: În repetate rânduri şi cu toată forţa, până am răguşit. Sunt un om care am trăit toate dezamăgirile şi toată furia, dacă vreţi, toată frustrarea enormă pe care prima parte a anilor '90 ne-au produs-o generaţiei mele de atunci şi foarte multora, care aşteptam o schimbare mult mai rapidă pe care, într-adevăr, Ion Iliescu, partidul care i-a stat alături, au împiedicat-o, au îngreunat-o, au întârziat-o. Pentru mine nu e niciun dubiu în această privinţă. Nu e nimic din istoria PSD, de la FSN încoace, pe care eu să îl recitesc astăzi mai favorabil sau cu circumstanţe atenuante.

            Radu Tudor: Cu alte cuvinte, nu regretaţi nimic.

            Crin Antonescu: Nu, nu regret decât că nu am reuşit. Nu eu, atunci, cei care voiam schimbarea României mai repede. Nu am reuşit, înţeleg acum că nu aveam nicio şansă, înţeleg că nu puteam reuşi. Dar nu regret decât faptul că n-am reuşit ca în 1992 măcar, dacă nu în '90, să aibă loc alternanţa la putere. Şi multe alte lucruri. Revenind, însă, e dureros pentru mine să spun, dar încerc să fiu un om cinstit. Să văd că Ion Iliescu, atunci când a fost preşedinte, chiar şi atunci, nu mai vorbesc astăzi, s-a străduit.

            Radu Tudor: În al doilea mandat.

            Crin Antonescu: Chiar şi în primul.

            Radu Tudor: Chiar şi în primul.

            Crin Antonescu: S-a străduit într-o mai mare măsură decât o face Traian Băsescu în 2010, să păstreze nişte aparenţe democratice, să păstreze... fie şi pentru că Ion Iliescu avea complexul provenienţei din comunism, fie şi pentru că Ion Iliescu şi PSD de atunci aveau presiunea acceptării în Europa, în structurile atlantice, din multe motive. Dar s-au străduit să păstreze nişte aparenţe.

            Radu Tudor: Poate şi din educaţie, mă gândesc.

            Crin Antonescu: Şi, probabil, şi din educaţie. Ceea ce este mai grav, cel mai grav astăzi este că Traian Băsescu şi oamenii săi nu se mai străduiesc măcar să păstreze, să salveze aparenţele. Iar acest set de aparenţe este important. Dumneavoastră vorbeaţi înainte de morală, de credinţă, de astfel de lucruri, de legalitate, de respectul interior.

            Radu Tudor: E cel mai apăsător lucru pentru mine, domnule Antonescu.

            Crin Antonescu: De respectul, din educaţie, pentru lege. Este, într-adevăr, o problemă care nu mai ţine de doctrină, de stânga, de dreapta. Să spunem că problema credinţei în Dumnezeu, problema dimensiunii acesteia creştine, a rolului bisericii sau bisericilor e o chestiune care vine mai mult la dreapta. Şi în sensul acesta, eu am o preocupare specială.

            Radu Tudor: Şi ei se declară de dreapta. Şi ei se declară creştini. Şi ce văd acolo numai cu creştinismul n-are de-a face.

            Crin Antonescu: Nu. Însă ideea care e formulată şi populară, că cineva n-are niciun Dumnezeu e cea mai gravă în politica românească. Oamenii politici sunt mereu puşi în faţa unor decizii dificile. Trebuie să existe întotdeauna o fundamentare, o justificare care duce neapărat la lege, la bine public, la morală, la Dumnezeu, în cazul celor care sunt credincioşi, sunt creştini. Acum, faptul că eu l-am susţinut pe Mircea Geoană în turul doi, faptul că acest lucru a nemulţumit mulţi liberali şi o parte dintre alegătorii mei, numai dacă mă gândesc la domnul Neagu Djuvara, pe care îl preţuiesc nespus şi care nici acum...

            Radu Tudor: Mă bucur că aţi pomenit de domnia sa, pentru că tocmai săptămâna aceasta care se încheie astăzi, a dat un interviu în care spune: nu pot să îi iert lui Crin Antonescu faptul că îl sprijină pe Victor Ponta.

            Crin Antonescu: Da, sigur.

            Radu Tudor: La cei peste 90 de ani ai domniei sale, e un guru liberal, nu?

            Crin Antonescu: Da, nu e vorba atât de un guru liberal, pentru că Neagu Djuvara nu e un om care s-a amestecat sau care a fost foarte prezent în viaţa Partidului Naţional Liberal, dar este un personaj, unul din puţinii care mai trăiesc dintr-o lume pe care noi, totuşi, ar trebui să o luăm de referinţă. E un om dintr-o altă lume, la care ar trebui să ne uităm şi să...

            Radu Tudor: E un spirit liberal prin excelenţă.

            Crin Antonescu: E un spirit liberal, e un spirit european. E un om de o anvergură indiscutabilă, intelectuală, în primul rând. Şi atâta vreme cât mai avem printre noi un om ca Neagu Djuvara, şi au mai fost şi alţii. S-au dus, din păcate. Ar trebui să ne uităm la ei şi să vedem: uite, România, odată, putea să aibă asemenea oameni.

            Radu Tudor: I-aţi explicat vreodată de ce?

            Crin Antonescu: Asemenea oameni făceau elitele României. Nu erau toţi, nu au avut toţi şansele de educaţie ale lui Neagu Djuvara.

            Radu Tudor: Aşa arăta România, cândva.

            Crin Antonescu: Existau asemenea oameni în România.

            Radu Tudor: Oameni de anvergura intelectuală şi morală a lui Djuvara.

            Crin Antonescu: Ăştia erau oamenii care dădeau tonul în viaţa intelectuală, în toată societatea, de fapt. Ăştia erau modelele. Ce modele avem azi?

            Radu Tudor: Cum explicaţi unuia ca Neagu Djuvara sau altora, care îi împărtăşesc ideile, că trebuie să aveţi o conlucrare cu Victor Ponta şi cu Adrian Năstase?

            Crin Antonescu: Da. Aici există o, şi sigur că nu am pretenţia să îl conving sau să îi schimb convingerile lui Neagu Djuvara, mai ales că ele sunt comune, în sensul refuzului stângii, refuzului comunismului şi aşa mai departe, numai că e o chestiune foarte simplă pe care eu o văd, pe care cred că acum mulţi au văzut-o, chiar dacă n-au văzut-o în decembrie 2009. În paranteză fie spus, totuşi, aproape două treimi din cei care m-au votat în primul tur au venit la vot şi au votat cu Mircea Geoană. Şi asta au făcut-o nu pentru că ar fi ascultat orbeşte de îndemnul meu, ci pentru că înţelegeau la fel ca mine situaţia, pentru că în peisajul de atunci „comunistul", adică omul care, la nivel politic, făcea relele comuniştilor, era Traian Băsescu, şi nu Mircea Geoană. Sigur că în legătură cu PSD eu am şi exprimat multe reţineri, multe îndoieli. Nu sunt deloc naiv în privinţa asta, nu îmi închipui că Partidul Social Democrat, dacă ar fi mâine la putere, ar semăna foarte mult cu Partidul Social Democrat de astăzi, din opoziţie. Nu am asemenea naivităţi nici măcar în legătură cu mine şi cu propriii mei colegi, darămite cu alţii. Şi anume, cu PSD. Numai că eu cred că în politică rareori ai ocazia să alegi cel mai mare bine. Cel mai mic dintre rele, de obicei, şi nu e uşor să o faci.

            Radu Tudor: Şi pentru o cauză nobilă.

            Crin Antonescu: Da, nu mi-a venit nici mie...

            Radu Tudor: Pentru a încerca să opreşti un dezastru care riscă să distrugă o fiinţă.

            Crin Antonescu: Cred, şi asta este speranţa mea, că măcar o bună parte din oamenii care în decembrie 2009, decembrie anul trecut, că e un an aşa de lung de-atunci, s-au mirat: dom'ne, cum poate Antonescu, un liberal, un om care n-a fost cu PSD, un om care s-a bătut cu PSD atâţia ani, cum poate să îl susţină pe Geoană? Cred că astăzi înţeleg, pentru că e simplu. Şi le spun: de-asta, de ce vedeţi astăzi că face Traian Băsescu, că face Emil Boc, că fac toţi aceşti oameni care au distrus România în numai doi ani de zile. De-asta l-am susţinut pe Mircea Geoană. Nu mai spun şi că, mai departe, am temerile mele, reţinerile mele. Nu sunt numai în legătură cu PSD. Eu cred că după...

            Radu Tudor: Vă înţelegeţi la fel de bine cu Victor Ponta cum v-aţi înţeles cu Mircea Geoană?

            Crin Antonescu: Domnul Tudor, am spus-o foarte clar.

            Radu Tudor: Vă întreb şi uman, trebuie să fie o chimie.

            Crin Antonescu: Da, am spus-o foarte clar. Şi cu Mircea Geoană şi cu Victor Ponta, la nivel personal, nu am nici cea mai mică asperitate. Mircea Geoană e un om civilizat, categoric, PSD-istul cu faţa cea mai umană. Categoric. Socotindu-l aici chiar pe Victor Ponta. Pe de altă parte, Victor Ponta mi-a fost simpatic. Iar or să se enerveze foarte mulţi. Mi-a fost simpatic întotdeauna.

            Radu Tudor: E un tip curajos, e un tip care are, cum să spun, decenţa discursului ferm.

            Crin Antonescu: Pentru o anumită dezinvoltură.

            Radu Tudor: Corect.

            Crin Antonescu: Care nu este frecventă la politicieni, în general şi la politicienii români cu atât mai mult. Mie îmi plac oamenii care, şi sunt unul dintre ei, sper, care servesc un partid, care ştiu să fie disciplinaţi şi să apere interesele acelui partid, că de-asta suntem politicieni profesionişti. Dar, în acelaşi timp, preţuiesc extraordinar de mult dezinvoltura. Eu nu suport nici la liberali, nici la PSD-işti ceea ce văd astăzi că este standard la PD, oamenii roboţi, oamenii care nu au nicio personalitate, oameni care vin şi repetă, fără nicio ruşine, fără nicio logică, aceeaşi poezie. Ori Victor Ponta a fost şi este o figură din Partidul Social Democrat care, pe deasupra vârstei lui, care îl avantajează, pe deasupra faptului că, mă rog, a fost mai puţin legat de trecutele guvernări şi aşa mai departe, singurul lucru care pe mine mă îngrijorează în legătură cu PSD este uşurinţa cu care PSD s-a dus la sfârşitul anului 2008 la guvernare, în condiţiile lui Traian Băsescu.

            Radu Tudor: Ştiţi că s-a spus atunci că Victor Ponta face parte dintr-o echipă care avea deja un aranjament făcut cu preşedintele Băsescu şi vreau să vă întreb foarte omenesc: aţi avut genul acesta de suspiciuni? Mai aveţi suspiciunea că Victor Ponta ar putea să aibă vreun soi de înţelegere subterană cu preşedintele Băsescu?

            Crin Antonescu: Domnul Tudor, eu nu l-am bănuit şi nu îl bănuiesc personal pe Victor Ponta şi nici pe altcineva de vreo faptă rea, până când nu am indicii foarte puternice. Eu sunt, poate că asta nu e foarte bine în politică, eu operez cu prezumţii de nevinovăţie foarte tare şi sunt dintre aceia care, decât să bănuiască un om nevinovat, mai bine păcălit de vreo 5-6 oameni. Sigur că nu numai eu, toţi liberalii avem o temere, pentru că şi ceea ce s-a întâmplat în 2008 şi experienţele noastre din 2000-2004, cu PSD la putere şi, în fond, experienţa acestor 20 de ani în care avem de-a face cu acest trunchi enorm al succesiunii Partidului Comunist, care şi-a făcut o ramură de stânga şi una de dreapta, PSD şi PD, cu diversele lor denumiri. Noi am fost din familia cealaltă, noi am fost din familia partidelor istorice, partidelor cumva proscrise, nu doar înainte de 1990, ci şi după. Şi vreau să vă amintesc că un partid foarte mare, care guverna cu o pondere parlamentară cam ca PD astăzi, PNŢ, care avea nişte valori, chiar dacă s-au întâmplat foarte multe greşeli, care avea nişte oameni, a fost distrus pur şi simplu, nu doar din propriile sale păcate. Noi am avut o soartă ceva mai bună şi am rămas cu această grijă, ca între cele două braţe ale acestei formaţiuni care a fost FSN să ne croim propriul drum. În politică nu-ţi face nimeni cadouri, în politică nu e bine să fii suspicios când nu e cazul, dar e bine să fii precaut. Şi în sensul acesta, eu nu aş vrea să se întâmple ca după plecarea de la Palatul Cotroceni, când s-o petrece ea...

            Radu Tudor: Când se petrece?

            Crin Antonescu: Ăsta e un alt subiect. Nu ştiu. Eu sper cât mai curând, dar să luăm ipoteza unui întreg mandat. Nu are importanţă când, pentru ce vreau să spun acum.

            Radu Tudor: E o întrebare care vine extrem de frecvent, mai ales din partea telespectatorilor.

            Crin Antonescu: Sigur. O să încercăm să dau un răspuns.

            Radu Tudor: Când scăpăm de ăştia? Iar şeful ăstora este Traian Băsescu.

            Crin Antonescu: E evident. Voiam să spun, deci, că atunci când aceşti oameni vor pleca, în sfârşit, de la putere, cât mai curând, sperăm, sau când o fi, ar fi o mare dezamăgire, ba chiar un dezastru ca după ei să urmeze ceva asemănător, chiar dacă nu atât de rău. Noi avem obligaţia, şi noi, şi cred eu şi PSD, ca după Traian Băsescu şi după acest regim PD, care este apogeul a tot ce-a fost mai rău în cei 20 de ani, chiar să începem o viaţă nouă. Putem să facem acest lucru, sunt experienţe pe care le-am parcurs.

            Radu Tudor: Puteţi să faceţi lucrul acesta împreună cu un partid cu care aveţi dispute în privinţa programului economic, spre exemplu, care e fundamental în zilele acestea, asupra numelor, asupra portofoliilor? Pentru că lumea spune: dom'ne, sunt două partide mari. Iată, PNL deja, Crin Antonescu - 30%, PNL deja 25, or să îşi dorească...

            Crin Antonescu: Sunt două partide mari. Sunt cele două partide mari ale României, astăzi, deja. Astăzi.

            Radu Tudor: Aveţi o majoritate de peste 60%, dacă mâine vor fi alegeri.

            Crin Antonescu: Da, astăzi există...

            Radu Tudor: Deci, cu siguranţă ajungeţi la putere, dacă se răstoarnă acest cabinet.

            Crin Antonescu: Astăzi există două partide mari, o alianţă PSD-PC, ca grup parlamentar şi PNL, care sunt două partide mari, două grupuri politice mari şi în creştere. Şi un partid care este pe ducă din punct de vedere electoral, dar asta nu ne încălzeşte, câtă vreme capacitatea sa actuală, reală, de a face rău în continuare, este maximă.

            Radu Tudor: Plus accesul la resurse.

            Crin Antonescu: Accesul la resurse. Şi atunci, eu cred că noi avem de făcut în acest moment un singur lucru, urgent: de schimbat acest Guvern. Din punct de vedere economic, s-a discutat foarte mult şi ajungem la acest subiect, cum ne împăcăm? Pentru că PSD are viziunea sa, noi avem o cu totul altă viziune. Programele noastre...

            Radu Tudor: PSD a făcut ieri congres şi a spus în mod public ce fel de impozite vor fi, cum vor guverna în primul an.

            Crin Antonescu: În acest moment avem, practic, publice şi dezbătute, aprobate şi publice, cele două programe. Programul nostru, al Partidului Naţional Liberal: „Statul liberal, a doua modernizare a României". Şi programul Partidului Social Democrat. Cine le citeşte, şi nu trebuie să le citească aşa, chiar în întregime, sau până la detaliu, vede foarte clar că sunt orientări majore care sunt divergente. Cea mai cunoscută dintre ele este atitudinea faţă de politica de impozitare, de cotă unică versus impozit diferenţiat.

            Radu Tudor: PSD văd că a făcut un compromis şi a păstrat în zona societăţilor comerciale, care e foarte importantă, acea idee de 16%.

            Crin Antonescu: E adevărat, au făcut un compromis şi au făcut acest compromis nu pentru noi, sau în raport cu noi, ci în raport cu realitatea. Pentru că oricât ar fi de stânga, există oameni în Partidul Social Democrat, eu sper cât mai mulţi, care îşi dau seama că nu poţi să fii generos din punct de vedere social, dacă nu ai pe ce. Adică, dacă nu ai Produs Intern Brut, dacă nu ai creştere economică, dacă nu ai bani pe care să îi produci. După aceea, poţi să începi să îi împarţi. Lăsând la o parte asta, sunt multe alte viziuni. Ei au în continuare viziunea unui stat social, care încearcă să acopere mult mai mult decât s-a dovedit a fi capabil să acopere. Noi avem viziunea unui stat liberal, pe care nu ne-am mai sfiit să îl numim aşa, care...

            Radu Tudor: Aţi putea ajunge la un compromis?

            Crin Antonescu: Imediat vă spun.

            Radu Tudor: Din ceea ce simţiţi dumneavoastră, uman.

            Crin Antonescu: Da, dar nu e vorba de simţit, e un lucru raţional şi care poate fi pus pe hârtie.

            Radu Tudor: Pentru că lumea se întreabă: ar putea liberalii să guverneze cu social-democraţii? Are loc sabia Crin Antonescu în aceeaşi teacă cu sabia Victor Ponta?

            Crin Antonescu: Asta a doua, chiar e o falsă problemă. Prima e o problemă serioasă. Eu cred următorul lucru: că noi, dacă suntem două partide serioase, în momentul în care am reuşi cu moţiunea de cenzură, putem foarte bine să facem un Guvern de criză. Am vorbit despre asta, am convenit asta, în care, sau al cărui program să nu pună cap în cap opţiunile noastre mari.

            Radu Tudor: Doctrinele.

            Crin Antonescu: Pentru că noi suntem, uitaţi-vă, de ce spun că s-a ajuns în România la lucruri nemaiîntâmplate?

            Radu Tudor: Ar trebui să luaţi nişte măsuri care nu au de-a face cu doctrina liberală sau cu cea social-democrată.

            Crin Antonescu: Astea sunt nişte lucruri elementare. Deci, şi noi şi PSD suntem absolut de acord că dacă vrem să avem un profesor în ţara asta, nu-l putem ţine cu cinci milioane de lei pe lună. Şi noi, şi PSD suntem de acord că, dacă vrem un funcţionar la Ministerul Finanţelor, sau un poliţist, sau ce doriţi dumneavoastră, un om în armată, nu ne putem bate joc de el, să îl ţinem sub limita de subzistenţă. Ce să facă, să iasă la cerşit? Deci, suntem de acord că oamenii care lucrează în sectorul bugetar trebuie plătiţi rezonabil. Deci, iată, ne-am înţeles împotriva acelei amputări de 25%. Pe durată lungă, care e structura statului, care e structura democraţiei, care e numărul funcţionarilor de stat, aici survin diferenţele. De aceea, spun că pentru patru, cinci, şase luni...

            Radu Tudor: Prioritatea este oprirea dezastrului.

            Crin Antonescu: Oprirea dezastrului. Un Guvern care se alcătuieşte foarte repede, cu câteva măsuri rapide de trecere, până la urmă, şi de salvare din acest dezastru. După care, într-adevăr, trebuie alegeri anticipate. Pentru că România are nevoie de o aşezare politică democratică stabilă, cu o majoritate solidă, cu o opoziţie puternică. Dar trebuie să fie ori una, ori alta.

            Radu Tudor: Ce şanse sunt, şi cred că sunt oameni suficienţi care se uită la noi în acest moment, deşi a început Dinamo - Steaua, fiecare, ca să zic aşa, cu meciul lui.

            Crin Antonescu: Dacă a început, că era un semn de întrebare.

            Radu Tudor: A început. Spuneţi-mi, ce şanse sunt ca această săptămână care urmează să fie ultima săptămână cu Emil Boc? Cred că e o veste pe care o aşteaptă milioane de oameni.

            Crin Antonescu: Mi-ar face mare plăcere s-o dau că e ultima săptămână a lui Emil Boc ca prim-ministru. Nu pot face asta şi nu pot spune decât că şansa acţiunii noastre politice în Parlament, care e una hotărâtă, care este una pe deplin sincronizată, depinde foarte mult de modul în care reuşim să concertăm, să punem împreună eforturile şi reacţiile societăţii civile. Ca să dau un singur exemplu, am avut atâtea mişcări, mişcări în învăţământ, mişcări ale poliţiştilor, foarte tăioasă mişcarea poliţiştilor, aceea de la Cotroceni.

            Radu Tudor: Grevă la finanţe, fără precedent în ultimii zeci de ani, luat cu asalt biroul ministrului.

            Crin Antonescu: O grevă fără precedent în atâţia ani, astea sunt semne că nu e vorba doar de o luptă politică pentru interesele unor oameni politici, că opoziţia nu mai are răbdare şi vrea să vină la putere, că vrea Ponta sau Antonescu să devină prim-ministru şi să nu mai fie Boc, ci sunt semne că societatea, pur şi simplu, şi sisteme majore ale ei se descompun: administraţie, ordine publică, învăţământ, sănătate etc. Şi că trebuie făcut în acest moment, ceva. Dacă, de pildă, forţele sindicale din toate aceste zone îşi concentrează şi revendicările şi momentul acţiunii pe un singur subiect, plecarea Guvernului Boc, asta maximizează şansele unei acţiuni în Parlament. Pentru că altfel, dacă unii se duc şi li se promit nişte stimulente şi li se spune să plece acasă, să mai stea o lună, dacă alţii din învăţământ se duc şi mai negociază un articol sau altul din legea educaţiei naţionale, astea sunt, în cel mai bun caz, paliative, astea sunt mijloace de a-i păcăli pe oameni. Intenţiile lui Traian Băsescu sunt foarte clare. Traian Băsescu măcar transparent a fost. El vorbeşte cu o nonşalanţă extraordinară despre faptul că cei de la finanţe sunt nişte îmbuibaţi. El, evident, ascunde adevărul. N-am niciun motiv să le iau apărarea salariaţilor de la finanţe, mai degrabă decât profesorilor, cu care sunt coleg de tagmă, dar...

            Radu Tudor: Domnia sa este, de ceva vreme, un lider al opoziţiei. Acuză politicienii, acuză ministerele, de parcă nu ar fi regimul domniei sale.

            Crin Antonescu: Deci, o acţiune concertată a societăţii civile, a sindicatelor, numai a lor. Încă o dată vreau să spun, pentru că e realitate, nu pentru că sunt eu liberal. Noi avem de-a face cu faţa văzută a mişcării sindicale, cu protestele bugetarilor. În mediul privat lucrurile nu merg mai bine. În mediul privat, oamenii ăia sunt sufocaţi la fel de tare de politica actualului Guvern. E o minciună că Emil Boc şi Traian Băsescu sacrifică bugetarii pentru a încuraja, sau pentru a favoriza mediul privat, ca să avem dezvoltare economică.

            Radu Tudor: Mediul privat este şi el la fel de distrus.

            Crin Antonescu: Nu, e la fel de distrus, salariile sunt la fel de mici, disponibilizările sunt chiar mai spectaculoase decât în sectorul bugetar, iar perspectivele întreprinzătorilor, ale oamenilor care pot să repună economia asta în mişcare, sunt practic zero, în acest moment.

            Radu Tudor: Publicitate patru minute şi ne reîntoarcem cu două chestiuni extrem de sensibile pentru Crin Antonescu, liderul opoziţiei şi lider al Partidului Naţional Liberal. Ne-am întors la „Punctul de întâlnire", o discuţie tranşantă şi foarte necesară cu unul din liderii opoziţiei, preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Voiam să vă întreb, domnule Antonescu, aţi auzit despre afirmaţia lui Dinu Patriciu potrivit căreia nu are încredere în faptul că dumneavoastră aţi putea reprezenta o soluţie pentru viitor, sau o variantă pentru ieşirea din criză în momentul în care se întâmplă să se prăbuşească această putere?

            Crin Antonescu: Da, am auzit.

            Radu Tudor: Ce senzaţie v-a dat declaraţia asta? Pe mine, vă spun sincer, m-a surprins total. Nu credeam că omul acesta, care are oscilaţii evidente de opinii şi de comportament în public, a ajuns să vă... nu neapărat să vă dezonoreze în public pe dumneavoastră.

            Crin Antonescu: Eu nu o citesc aşa, nu mă simt dezonorat. Dinu Patriciu nu e obligat să aibă încredere în mine sau în altcineva. Nu are nicio obligaţie faţă de mine, n-am nicio obligaţie faţă de domnia sa. Eu am obligaţii faţă de Partidul Naţional Liberal şi nu numai faţă de Partidul Naţional Liberal. Asta am spus-o şi la congresul partidului la care am candidat ultima oară, asumând o platformă şi schimbând semnificativ statutul. Am o obligaţie în primul rând faţă de cele două milioane de oameni care m-au votat anul trecut şi faţă de aceia care astăzi, probabil, mai mult de două milioane se uită la mine, ca şi la alţii, ca la posibile variante, ca la oameni care putem să facem ceva mai mult decât omul de pe stradă, pentru schimbarea situaţiei politice. Că Dinu Patriciu este optimist, încrezător sau cum vreţi dumneavoastră să îi mai spunem, e un lucru personal, dar e în ordine personală. Sunt într-o poziţie publică şi în sensul acesta mă interesează mult mai puţin ce crede domnul Patriciu decât ce cred aceste milioane de oameni.

            Radu Tudor: Nu sunteţi dezamăgit de persoana Dinu Patriciu.

            Crin Antonescu: Nu, nu sunt dezamăgit de persoana Dinu Patriciu. Dinu Patriciu are voie să aibă nişte păreri. La urma urmei, nu este singurul român. Sunt foarte mulţi românii care nu mai au nicio speranţă. Sau, în fine, nu văd în mine sau în altcineva variante mai bune. Dacă Dinu Patriciu crede că e totuna cu Traian Băsescu sau cu altcineva, este problema domniei sale. S-ar putea chiar, ca pentru un om de o asemenea anvergură economică şi de o asemenea situaţie materială, chiar să fie adevărat. Nu e, însă...

            Radu Tudor: Vă întreb lucrul acesta, pentru că Dinu Patriciu, dincolo de sprijinul masiv în calitate de liberal convins, pe care l-a oferit acestui partid de-a lungul timpului, reprezintă şi un mare dezavantaj. Ştampila Patriciu, folosită în mod diversionist de actuala putere, specialiştii în diversiuni educaţi la şcoala la care au fost educaţi cei care ne guvernează astăzi, la multă populaţie sărăcită şi mai puţin informată şi mai puţin educată, are efecte.

            Crin Antonescu: Are efecte, pentru că...

            Radu Tudor: Şi, din păcate, ştampila Patriciu asupra Partidului Naţional Liberal este una, spun eu, care aduce şi deservicii acestui partid.

            Crin Antonescu: Da, dar pentru asta n-a fost de vină Dinu Patriciu şi eu am fost unul din oamenii care niciodată nu m-am ferit să vorbesc cu cuvinte frumoase despre calităţile. Şi când spun de calităţi, nu mă refer la omul de afaceri, ci la liberalul Dinu Patriciu. I-am mulţumit într-un congres, s-a răstălmăcit mizerabil. I-am mulţumit pentru sprijin. Dinu Patriciu n-a avut niciun amestec atunci, în congresul acela.

            Radu Tudor: I-aţi mulţumit şi lui Cataramă care, ulterior, v-a dezamăgit.

            Crin Antonescu: I-am mulţumit lui Dinu Patriciu pentru că la începutul anilor '90 acest om şi cu vreo 2-3, dar el, în primul rând, a avut puterea să vorbească în România despre proprietate, despre concurenţă, despre patroni, despre capital, de lucruri despre care trebuia vorbit şi el a avut curajul să o facă şi chiar a făcut-o foarte bine. Asta este, însă, o chestiune care nu are nicio legătură cu un soi de tutelă a lui Dinu Patriciu asupra Partidului Naţional Liberal. Nici altădată, cu atât mai puţin astăzi.

            Radu Tudor: Ştiţi, oamenii care nu gândesc foarte mult şi, din păcate, nu sunt puţini în România, spun în felul următor: miliardul lui Dinu Patriciu de dolari, de euro, făcut prin creierul lui, prin munca lui, este, cum să spun, un soi de bun comun al Partidului Naţional Liberal.

            Crin Antonescu: În niciun caz.

            Radu Tudor: Şi Patriciu, cu miliardul lui, dacă vrea, ca să zic aşa, transformă orice.

            Crin Antonescu: Dinu Patriciu, ca om de afaceri, şi bravo lui, câtă vreme cineva nu a demonstrat că aici a fost ceva ilegal, sau până nu va demonstra, dacă este cazul, a devenit din ce în ce mai bogat. Partidul Naţional Liberal a rămas, de departe, cel mai sărac dintre partidele mari, sau partidele importante ale României. Iar în ceea ce priveşte propaganda oamenilor lui Traian Băsescu, oamenilor pe care Traian Băsescu, apropo de clientelă, îi plăteşte frumos, cu bani publici de la Institutul Cultural Român şi aşa mai departe, nu fac nimic altceva pentru România, asta fac. Ne înjură pe noi. Propagandă şi împotriva lui Tăriceanu, şi împotriva mea, că am fi oamenii lui Patriciu. Nu s-au bazat niciodată pe nimic. Le-am cerut acestor oameni, de la Cărtărescu la Turcescu, diferite generaţii şi diferite talii, le-am cerut cel mai mic indiciu. Le-am spus foarte clar: n-am avut niciodată o relaţie financiară, o relaţie de afaceri, o relaţie pecuniară cu Dinu Patriciu. N-are a face. Au repetat întruna aceste lucruri. Poate că măcar acum, în faţa acestei, ca să spun aşa, confesiuni uşor amară a lui Dinu Patriciu, îşi schimbă părerea. Dar e foarte puţin important ce cred aceia.

            Radu Tudor: Mă bucur că aveţi detaşarea să treceţi peste genul acesta de afirmaţii. Pentru că, repet, Dinu Patriciu rămâne un personaj greu şi influent.

            Crin Antonescu: Aş mai adăuga foarte repede, pentru că explicaţii trebuie să existe. Să ştiţi că nu doar Dinu Patriciu, probabil e şi Dinu Patriciu. E bună vreme de când nu am mai discutat cu Dinu Patriciu şi chiar sunt dornic s-o fac, cât de curând va fi posibil şi pentru mine, şi pentru el. Sunt mai mulţi membri importanţi ai Partidului Naţional Liberal care au rezerve, care au îndoieli, cu care, sau în raport cu care există o anumită tensiune în acest moment, datorită Guvernului din umbră, datorită anumitor opţiuni pe care fruntea Partidului Naţional Liberal le-am luat.

            Radu Tudor: Datorită faptului că vreţi să aduceţi nişte figuri noi, nişte oameni care să nu aibă legături în trecut.

            Crin Antonescu: Sunt lucruri care pot să nemulţumească sau, în orice caz, să creeze rezerve.

            Radu Tudor: Vreau să vă citesc, nu ştiu dacă vă face foarte mare plăcere, dar ăsta e regimul în care trăim. Suntem obligaţi să comentăm afirmaţiile făcute de oamenii care ţin în mână pârghiile puterii şi să îi sancţionăm de câte ori derapează şi o iau razna. Spune astăzi preşedintele Băsescu într-un interviu acordat PRO TV: „Nici eu, nici Guvernul nu avem dreptul să suspendăm reforma doar pentru că nu avem susţinere". Vă spun sincer, din toate declaraţiile şi afirmaţiile făcute de preşedinte, reluate de televiziuni, aceasta pe mine m-a înfiorat cel mai tare. Pentru că ce spune preşedintele Băsescu? Am, n-am susţinere, nu mă interesează, reforma v-o bag pe gât. Nu contează mecanismul democraţiei, că trebuie să fii susţinut de o majoritate, de populaţie, care nu mai are încredere în tine şi care nu mai vrea să te voteze. Oameni buni, mă rog, măi băieţi, vreţi, nu vreţi, reformă cu mine faceţi, indiferent dacă nu sunt susţinut. Asta e o concepţie care n-are de-a face cu democraţia, iar acest preşedinte dovedeşte lucrul acesta, că e din ce în ce mai incompatibil cu o formulă europeană de democraţie.

            Crin Antonescu: Domnul Tudor, în primul rând că Traian Băsescu nu face nicio reformă. Traian Băsescu a făcut un partid stat, o caracatiţă, o clientelă tentaculară a domniei sale personal şi a partidului său, şi a finilor săi. Uitaţi-vă, o paranteză, la ministrul de finanţe, la ministrul de interne, la domnul de la ANAF. Ăştia sunt acolo pentru că sunt oamenii finului, naşului etc. Deci, nu face nicio reformă. Al doilea lucru, chiar dacă ar face o reformă, ceea ce nu e cazul, pentru cine va avea de făcut o reformă după Traian Băsescu, pentru că reforma chiar trebuie făcută, nu se poate face o reformă fără susţinere. Deci, nu poţi face o reformă împotriva întregii societăţi. Cine susţine? Sigur, sunt la un moment dat oameni sacrificaţi, istoria e dureroasă deseori. Şi în România a fost deseori dureroasă şi, probabil, va mai fi. Dar trebuie să spui: dom'ne, fac reformă cu bugetarii, ca să se dezvolte privaţii. Fac reformă cu privaţii, ca să îndestulez bugetarii. Cine în România e astăzi mulţumit de aşa-zisa reformă a lui Traian Băsescu? Nimeni, doar clientela sa. Doar firmele care trag din banii publici şi ce-a mai rămas.

            Radu Tudor: Atrăgându-ne şi pe noi în categoria duşmanilor ţării, ca să zic aşa.

            Crin Antonescu: Da. În al treilea rând...

            Radu Tudor: Spune preşedintele astăzi: „Presa se opune în mod îndârjit reformei".

            Crin Antonescu: În al treilea rând, şi această declaraţie, ca şi altele, ne arată că preşedintele a pierdut contactul cu realitatea, că nu mai e deloc preocupat să păstreze acele aparenţe despre care spuneam că, totuşi, contează foarte mult în democraţie. Într-un regim totalitar, nu în democraţie. Nicolae Ceauşescu striga până în ultima clipă că el şi Partidul Comunist construiesc societatea socialistă multilateral dezvoltată, pretinzând că au susţinerea societăţii. Ştiau că nu e adevărat, nu era adevărat. Dar nu spuneau: dom'ne, nu mă susţine nimeni, România nu e de acord, dar eu fac reforma, sau construiesc socialismul. Minţea, măcar spunea: poporul, clasa muncitoare sunt de partea noastră, a partidului şi facem. Unde am ajuns noi, cu un asemenea discurs?

            Radu Tudor: Această frază mi se pare absolut ieşită din orice formă de democraţie. 

            Crin Antonescu: Într-o situaţie... haideţi să ne uităm, şi îi îndemn pe toţi cei care sunt pasionaţi de lucrul ăsta, şi au acces, slavă Domnului, că avem internet, avem presă. Haideţi să ne uităm cum se poartă discuţia publică unde chiar e vorba de reformă, în Franţa - reforma pensiilor. În Italia - la fel. Nimeni, acolo, nu spune, nici Sarkozy, care are puteri prezidenţiale, prin Constituţie, incomparabile cu ale lui Traian Băsescu, nici Berlusconi, care e considerat de unii chiar dictator, niciunul nu îşi permită să spună: nu mă interesează ce cred italienii, nu mă interesează ce cred francezii, eu fac reformă.

            Radu Tudor: Un mesaj de 20 de secunde pentru cei care speră că dumneavoastră veţi putea răsturna Guvernarea Băsescu - Boc.

            Crin Antonescu: Ne vom face datoria cinstit din opoziţie, vom face tot ce putem pentru ca împreună cu PSD, împreună cu Partidul Conservator, împreună cu cei care cred că în România lucrurile nu mai pot continua aşa, să dăm jos acest Guvern şi să oferim o formulă de criză, o formulă care să treacă România peste această iarnă şi să o îndrepte către un orizont mai normal. Dar în acelaşi timp, apelul meu este pentru toată lumea care este interesată, pentru toţi cei care suferă de pe urma acestui regim să încerce să facă eforturile lor coerente şi concentrate. Dacă în ziua în care vom avea moţiunea de cenzură, de exemplu, vor fi forme de susţinere publică civilizate, paşnice, fără îndoială, acest lucru va conta foarte mult.

            Radu Tudor: Mulţumesc pentru participare, Crin Antonescu.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Punctul de întâlnire, Ora: 20:00)