Adrian Ursu: Bună seara, doamnelor şi domnilor, bun găsit la „Ora de foc". Cu banii pe masă în această seară vom lucra, fiindcă aşa ne învaţă guvernul că trebuie să calculăm fiecare leuţ pentru a scăpa. Pentru a scăpa de moartea prin înfometare, cel puţin asta pare să fie reţeta funeriotă pe care ne-o prezintă ministrul Educaţiei. Încercăm să aflăm astă-seară cum poate să trăiască fără să moară de foame un profesor în România, dacă e să dea urmare ultimelor indicaţii ale guvernului care spune, acelaşi Guvern Boc, va lua şi ceea ce s-a dat. Adică cei care au primit nişte sporuri câştigate în instanţă pe baza unei legi vor trebui să îi dea înapoi la salariul următor, la salariile următoare, fiindcă aşa a hotărât Ministerul de Finanţe şi guvernul. Discutăm despre aceste lucruri în prima parte cu domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL. Să ştiţi că nu sunt banii din dosarul Voicu ăştia, domnul Crin Antonescu. Nu sunt nici marcaţi.

Oana Stancu: Sunt prea puţini, cu siguranţă.

Crin Antonescu: Mult prea puţini.

Oana Stancu: Însă vom discuta şi despre noile dezvăluiri din „dosarul Voicu" în partea următoare a emisiunii. Vom încerca să detectăm şi cine este cârtiţa din acest dosar, pentru că foarte multe dintre înregistrări sunt discuţii asumate, sunt discuţii conştiente. La capătul celălalt se află cineva care îi transmite un transcript lui Traian Băsescu.

Adrian Ursu: Până atunci însă, aşa cum spuneam, avem de discutat şi de analizat această ultimă declaraţie a domnului Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei şi Cercetării, care ne spune, domnule Crin Antonescu, că nu a văzut nici un profesor mort de foame în România. Cum vi se pare o astfel de frază venită de la nivel înalt, din Palatul Victoria?

Oana Stancu: Mai ales că aţi fost profesor atâţia ani.

Crin Antonescu: Bună seara. Am fost profesor 4-5 ani. Îmi daţi un test foarte greu, pentru că doresc să evit cuvintele tari ca nu cumva o săptămână să se discute nu despre grozăvia afirmaţiei ministrului Educaţiei, ci despre faptul că Antonescu vorbeşte urât, după ce că e dictator în PNL. Cunosc eu nişte confraţi de-ai dumneavoastră care s-ar dedica. Nu ştiu ce trebuie să fii în mai mare măsură: nesimţit sau tembel ca să spui aceste lucruri, pentru că, într-adevăr, n-am văzut nici eu profesor mort de foame şi probabil că domnul Funeriu şi stăpânii săi ar dori să vadă cadavre de profesori asupra cărora să constate că au murit de inaniţie şi atunci, eventual, să recunoască faptul că sistemul de educaţie, cu toţi slujitorii lui, profesori şi nu numai, au rămas şi poate sunt mai mult ca oricând cenuşăresele acestei societăţi peticite. Mi-aduc aminte că undeva pe la sfârşitul anilor '90, ministrul finanţelor din epocă, domnul Ciumara, a făcut o remarcă cinică privitoare la un milion de oameni.

Adrian Ursu: Care ar salva sistemul sanitar din România dacă ar muri.

Crin Antonescu: Da, şi care a stârnit, pe bună dreptate, sigur, a fost o gafă. Omul şi-a şi dat seama de lucrul ăsta, s-a scuzat, a stârnit un mare scandal. Azi, se pare că în momentul în care cineva ca domnul Funeriu spune aşa ceva, dacă mai întinde mult vorba o să intervină domnul Boc sau domnul Funeriu însuşi care o să ne explice cum că trebuie un Parlament unicameral, cum că PSD-iştii, precum se vede încă o dată, sunt foarte corupţi, noroc că a câştigat domnul Traian Băsescu alegerile.

Adrian Ursu: Dar ce legătură au acestea cu situaţia din sistemul de educaţie?

Crin Antonescu: Păi nu au nici o legătură. Dar orice le-ai spune acestor oameni despre situaţia din sistemul de educaţie, despre situaţia din economie, despre situaţia cui vreţi dumneavoastră din ţara asta, de fiecare dată se pune această placă şi mi se arată, cu o propagandă care nu se toceşte niciodată, sau dânşii o pun cu o prospeţime de invidiat, aceleaşi câteva lucruri, cum îndeplinesc dânşii voinţa poporului cu Parlament unicameral, cum liberalii au lăsat vistieria pustie etc., etc.

Oana Stancu: Dar în cazul de faţă, domnule Antonescu?

Crin Antonescu: În cazul de faţă nu găsesc cuvinte să comentez aşa ceva.

Oana Stancu: Cenzorul pe care îl reprezintă opoziţia în momentul ăsta pune această afirmaţie a domnului Funeriu pe baza unei rea-voinţe, o încercare de manipulare, să le arate oamenilor că profesorii oricum trăiesc din meditaţii? O percepţie e adevărat greşită, că nu toţi dau meditaţii Sau pur şi simplu o necunoaştere a sistemului? Un ministru tânăr care nu a prea practicat pe aici.

Crin Antonescu: Îmi pare rău că domnul Funeriu, persoană mai puţin implicată în tradiţia PD-istă a fărădelegilor şi al vorbelor prosteşti, a făcut acest lucru acum. Şi asta arată pe semne că PD strică omul. Adică nu i-a trebuit mult domnului Funeriu, un tânăr care părea spălăţel şi cu oarecare bun-simţ, să comită una ca asta. Ce aş putea să vă spun? Că era ultimul care putea să spună aşa ceva? Ştiţi că la vremea respectivă am amendat gafe mult mai puţin grave ale preşedintelui Băsescu sau chiar la un moment dat premierului Tăriceanu care număra orele de muncă ale profesorilor şi ăsta nu era un criteriu, era o gafă. Dar în momentul în care vine ministrul Educaţiei, cel care ar trebui să se bată pentru condiţia dascălului din toate punctele de vedere şi, în primul rând, din punctul de vedere al salarizării, care are de făcut faţă unor proteste din ce în ce mai articulate, vine şi dă o asemenea replică, nu mai avem ce spune.

Adrian Ursu: O să vedeţi că s-a găsit şi o reţetă ceva mai eficientă decât vorbele, pur şi simplu ale domnului Funeriu, s-a găsit şi metoda practică pentru a se atinge probabil acest deziderat cât mai repede. Până atunci vă prezint însă, din studioul de ştiri, un alt invitat, este vorba despre o doamnă profesor, sărut mâna. Este doamna Larisa Gojnete, profesor de limba franceză în Bucureşti, pe care o s-o luăm nu ca medium neapărat în această seară, ci ca interlocutor al dumneavoastră, domnule Crin Antonescu, fiindcă sunteţi lider al unui partid de opoziţie care astăzi a luat o decizie, şi anume aceea de a susţine o moţiune pe tema socială, lansată de PSD. Se chema ea foarte puternic: „Ministrul Şeitan, un tsunami care înghite salariile, pensiile şi locurile de muncă ale românilor". O să vedeţi că tsunami ăsta a lovit, într-adevăr, Parlamentul astăzi. O să vă prezentăm imediat efectele acestei lovituri năprasnice a valului social de care vorbea moţiunea. Până atunci v-aş întreba, până vom intra în dialog direct cu doamna Gojnete, domnule Crin Antonescu, cum o puteţi convinge pe doamna Gojnete, pe colegii domniei sale, profesori, pe colegii bugetari din administraţie, din sănătate, din toate domeniile despre care face vorbire această moţiune, că sunteţi de partea lor, că acest demers îi ajută în vreun fel şi nu e doar un demers politicianist până la urmă?

Crin Antonescu: Păi dincolo de faptul că nu suntem în campanie electorală, lucrurile s-au spus în diferite campanii electorale, cred că există două modalităţi de a compara lucrurile. Şi doamna profesoară, pe care o salut şi mă bucur că avem ocazia să participăm la aceeaşi emisiune, şi colegii domniei sale pot să compare nu doar guvernarea liberală, că nu fac aici apologia guvernării liberale, guvernare care n-a fost una dedicată cauzei educaţiei, trebuie să o spun de la început, dar care, în orice caz, cred că suportă uşor o comparaţie din orice punct de vedere, acea alocare din PIB, ca eforturi totuşi, ridicarea condiţiei materiale a dascălului, ca eforturi de investiţie în şcoală, în general. Dar nu mă refer numai la această guvernare. Mă refer la această idee de reformă. Eu cred că noi am fost până la urmă oamenii care, vorbesc de liberali acum, care am urmărit câteva idei cu consecvenţă în această reformă, asta cred eu. Cred că Andrei Marga, care în acest moment reprezintă punctul nostru de vedere şi fără îndoială că, deşi guvernul nostru din umbră, cum am vorbit, îl dă, cuprinde pe Andrei Marga la educaţie, este probabil sau din păcate singurul ministru care a avut un plan coerent de reformă, care a făcut nişte paşi coerenţi de reformă şi care s-a bătut, o spun pentru că eram la masa guvernelor în care Andrei Marga făcea aceste lucruri, eram coleg de guvern cu domnia sa, deşi atunci nu eram colegi de partid, şi care s-a bătut pentru condiţia şcolii româneşti. În rest nu cred că trebuie să venim noi cu o scară de promisiuni. Ceea ce cred că liberalii au făcut în orice caz...

Oana Stancu: Dar vă aduce aminte...?

Adrian Ursu: Dar cu ce acţiuni puteţi veni?

Crin Antonescu: Şi fostul premier a făcut, a fost măcar să fie cinstit cu profesorii atunci când le-a spus ce putea să facă acel guvern şi ce nu se poate. Cum au minţit domnii Boc, Băsescu, ca şi PSD-iştii de altfel cot la cot, asta se ştie. Un plan de acţiuni în ceea ce ne priveşte, sigur noi avem nişte instrumente pe care profesorii le ştiu foarte bine, sunt oameni informaţi, avem la îndemână moţiunile, avem...

Oana Stancu: Moţiunea aceasta împotriva tsunami-ului Şeitan, pe care aţi anunţat că o susţineţi, este moţiunea PSD.

Crin Antonescu: Este moţiunea PSD, dar am spus că o vom vota.

Oana Stancu: Bun, vă spun. Un astfel de demers, domnule Antonescu, îi ajută cu ceva pe profesori în momentul acesta? Îi ajută cu ceva pe pensionari în momentul acesta? Sau se opreşte la un...

Crin Antonescu: Eu cred că în mod direct în sensul de a rezolva noi problemele pe care doar cine guvernează le poate rezolva, nu putem să spunem că îi ajută. Dar eu cred că vine în primul rând în sprijinul problemelor pe care dânşii le au prin dezbaterea publică, prin dezbaterea la nivel parlamentar şi politic, şi prin care într-o societate normală, atât dinspre societatea civilă, dinspre sindicate, asociaţii profesionale, cât şi dinspre opoziţie ar trebui să vină asupra puterii. Că la noi în ţară lucrurile acestea par a nu avea rezolvare şi încă o dată, nu mă pot desprinde de acest exemplu, un ministru care vine şi ne întreabă dacă am văzut profesor mort de foame, ca şi cum asta ar fi condiţia de verificare a statutului profesorului, sigur că deja este o chestiune...

Oana Stancu: Vă vom spune în curând şi care este traseul profesional al domnului Funeriu şi câţi bani a câştigat din activitatea sa. Poate este o explicaţie pentru percepţia pe care o are.

Adrian Ursu: În calitatea sa de dascăl şi cercetător, nu aici în România şi poate că asta este explicaţia pentru veniturile respective. Dar până atunci vă promiteam că vă arătăm efectele devastatoare ale tsunami-ului despre care vorbea opoziţia în această moţiune. Dacă sunt pregătiţii colegii noştri vă arătăm chiar acum. Sunt imagini proaspete, de astăzi după-amiază din Parlamentul României, acolo unde, repet, a trecut valul uriaş peste băncile parlamentarilor şi după, vedeţi, le-a golit lăsând doar câţiva rătăciţi în sală, ceea ce a făcut ca dezbaterea la această moţiune, altfel cum spuneţi, extrem de importantă ca semn politic să întârzie multă vreme şi în final să nu aibă rezultat, pentru că nu a fost cvorum pentru votul acestei moţiuni. Deci ca ăsta este interesul parlamentarilor, domnul Crin Antonescu, şi al colegilor dumneavoastră, şi al celor de la PSD, evident şi al celor de la putere, care nu au de ce să fie acolo, faţă de tema asta extrem de gravă.

Crin Antonescu: Acţiunea, având loc în Camera Deputaţilor, nu aş şti să vă dau detalii. Puteau fi foarte bine toţi deputaţii opoziţiei şi nu puteau face cvorum dacă nu era nici unul al puterii. Nu ştiu exact cum au stat lucrurile. Dar admit că este regretabil faptul că nu s-a făcut dezbaterea şi, mă rog, votul, că de fapt dezbaterea e importantă. Votul, ştim bine, că e asigurat în favoarea puterii.

Adrian Ursu: O să vă prezentăm ceva mai încolo şi fragmente din această dezbatere, altfel plină de emoţie şi chiar cu fior liric pe alocuri. Fiindcă, nu-i aşa? Atunci când dezbaţi o astfel de temă gravă te podidesc tot felul de amintiri din şcoală sau din cultura generală.

Crin Antonescu: Şi inspiraţii.

Adrian Ursu: Până atunci mergem din nou în studioul de ştiri, acolo unde se află doamna profesoară. Voiam să vă întrebăm, doamna profesor, cât câştigaţi dumneavoastră pe lună, care este venitul dumneavoastră net lunar ca profesor cu o experienţa de, dacă nu greşesc, 7 ani?

Larisa Gojnete: Da, este al şaptelea an de când predau neîntrerupt şi salariul pe luna trecută a fost de 994 de lei.

Adrian Ursu: 994 de lei. Da, recunosc că ne-am documentat înainte şi am pregătit. Aici este suma pe care o câştigă doamna profesor în fiecare lună. Fiindcă avem fluturaşii dumneavoastră de salariu, nu s-au modificat aceşti bani câştigaţi de dumneavoastră. Avem exact suma despre care vorbiţi aici. Spuneţi-ne cum vă ajung aceşti bani, ce cheltuieli aveţi în fiecare lună, ca să vedem cum vă descurcaţi, ca să nu ajungeţi la ceea ce spunea domnul Funeriu în declaraţia pe care probabil aţi auzit-o, am comentat-o ceva mai devreme.

Larisa Gojnete: Exceptând cheltuielile curente, pe care le plăteşte orice om în ţara asta, mai există şi cheltuiala numită chirie, care înseamnă 175 de euro.

Oana Stancu: Adică aproape tot salariul.

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: 175 de euro, probabil că înseamnă undeva în clipa de faţă undeva la 7 milioane şi jumătate, să spunem?

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Deci cam asta vă rămâne după ce plătiţi chiria. Vă rămân aceşti bani, adică 1.994.000 de lei. Este adevărat?

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Ce faceţi cu banii ăştia care vă rămân?

Larisa Gojnete: Întreţinere şi cablu.

Oana Stancu: Şi vă ajung pentru întreţinere şi pentru cablu?

Larisa Gojnete: În lunile de vară da.

Adrian Ursu: Cam cât plătiţi întreţinerea să zicem într-o lună de iarnă? Am înţeles că împărţiţi apartamentul acela în care staţi cu altcineva, fiindcă altfel nu aţi fi obţinut o chirie de 175 de euro.

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Deci de fapt este un apartament de două camere la care întreţinerea într-o lună de iarnă trebuie să fie mai mult decât...

Larisa Gojnete: Cam 3 milioane pe lună.

Adrian Ursu: Nu am atâţia să ştiţi. Nu am atâţia bani îmi pare rău. Deci partea dumneavoastră ar fi 1,5 milioane.

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Am pus-o deoparte şi pe asta. Sunt fericit fiindcă mai am 44 de lei. Ce faceţi cu ăştia 44 de lei?

Larisa Gojnete: Ce să fac? Nimic.

Adrian Ursu: Muriţi de foame sau aţi găsit soluţia miraculoasă cu care să trăiţi o lună de zile din banii ăştia, 44 de lei?

Larisa Gojnete: Nu. Soluţia miraculoasă este mama mea în momentul de faţă.

Adrian Ursu: Multă sănătate îi dorim şi noi! Bănuiesc alături de dumneavoastră. Din pensie vă ajută sau încă mai lucrează? Aveţi norocul ăsta?

Larisa Gojnete: Din pensie.

Adrian Ursu: Puteţi să ne spuneţi ce pensie are mama dumneavoastră?

Larisa Gojnete: 5 milioane.

Adrian Ursu: 500 de lei. Şi din aceea reuşeşte să mai pună deoparte ca să vă ajute pe dumneavoastră?

Larisa Gojnete: Da.

Oana Stancu: Doamna profesor, sunteţi profesor de franceză ne-aţi spus.

Larisa Gojnete: Da.

Oana Stancu: Este clar, percepţia la care făcea trimitere şi ministrul Funeriu, că aţi da meditaţii. Corect?

Larisa Gojnete: Da, există această percepţie, însă nu am vrut să devin profesor ca să fiu obligată să fac meditaţii pentru a-mi câştiga banii.

Adrian Ursu: Dar aţi fost nevoită să ajungeţi la această soluţie?

Larisa Gojnete: Poftim?

Adrian Ursu: Aţi fost nevoită să ajungeţi la această soluţie bănuiesc. Că altfel nu ne ies banii aici.

Larisa Gojnete: Da, şi cred că orice cadru didactic este nevoit să recurgă la această soluţie din moment ce matematic vorbind nu există un salariu care să acopere nici măcar cheltuielile curente, nu mai vorbim de casă sau eu ştiu ce alte cheltuieli pe care le implică o viaţă.

Adrian Ursu: Se mai caută meditaţiile la limba franceză?

Larisa Gojnete: Da, nu foarte mult, dar da. Eu predau franceză. Sunt alţii care predau muzică, desen sau eu ştiu, alte materii unde nu există această variantă numită meditaţii, pentru care suntem de altfel extrem de blamaţi.

Oana Stancu: Tocmai, doamna profesor, dacă au avut ghinionul să predea chimie, să predea biologie, să predea fizică, ce fac colegii dumneavoastră care trăiesc din 994 de lei pe lună?

Larisa Gojnete: Da, exact asta spuneam acum. Că unele materii, să zicem că există această variantă, a meditaţiilor. Însă, sunt colegi care nu pot să facă meditaţii, pentru că nu predau nişte materii care să fie atât de mult cerute, nu sunt materii de examen şi atunci nu pot să îmi imaginez cum se descurcă.

Oana Stancu: Aveţi o explicaţie, doamnă, pentru declaraţia ministrului Funeriu? Dumneavoastră cum o priviţi?

Larisa Gojnete: Singura explicaţie care îmi vine în minte este faptul că nu ştie despre ce vorbeşte. Deci refuz să cred că un om care ştie despre cineva că câştigă atât de puţin poate să spună o astfel de aberaţie.

Adrian Ursu: Revenind la cazul dumneavoastră, doamnă profesor, tot din documentarea pe care am făcut-o, am aflat de la dumneavoastră că aveţi şi un credit pe care trebuie să îl plătiţi, un credit de nevoi personale pe care l-aţi luat şi la care rata a ajuns acum 100 de euro pe lună.

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Deci asta ar însemna încă 4 milioane în clipa de faţă. Înţeleg că la un moment dat aţi avut o rată ceva mai mică, dar că banca a crescut-o între timp.

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Deci sunt încă 4 milioane pe lună pe care îi punem în teancul de minus pe care trebuie să-i acoperiţi din ceva. Mai apucaţi să mai cumpăraţi cărţi, de pildă? Sau cum mergeţi în vacanţă? Din ce bani mergeţi în vacanţă, fiindcă se spune că profesorii au vacanţă lungă şi atunci se plâng degeaba că au salarii atât de mici.

Larisa Gojnete: Da, din păcate pentru noi, exceptând faptul că salariile sunt atât de mici, de obicei banii pe concediul din vacanţa de vară se iau anticipat şi atunci este foarte greu ca în august sau iulie să mai iei bani de concediu. Deci lăsând la o parte faptul că salariul este extrem de mic, nu se mai poate vorbi de concediu, când în iulie, în cazul în care luăm banii anticipat, abia atunci din trei salarii reuşim să facem un salariu cât de cât decent, care altora le ajunge o lună sau chiar mai puţin, deci se exclude varianta unui concediu sau unei vacanţe în timpul verii.

Oana Stancu: Doamna Gojnete, salariul dumneavoastră a fost afectat de Legea unică a salarizării? Mă uit pe fluturaşul din octombrie, văd 1002 lei. E o diferenţă în scădere, e adevărat, nu foarte mare, 994 pentru februarie. De unde provine scăderea?

Larisa Gojnete: Nu a fost afectat foarte mult, însă să nu uităm de toate sporurile care ne-au fost tăiate. La un salariu de 994 de lei, diferenţa se simte. Dacă iei o primă de 2% pentru că, nu ştiu, ai participat la o activitate, ai fost la olimpiadă, dacă nu iei această primă de 2%, deci orice ban, orice leu în plus la un astfel de salariu se simte. Deci nu s-a modificat foarte mult salariul meu în urma acestei grile unice de salarizare. În schimb, s-a modificat în urma altor decizii care au fost luate. Şi aş vrea să priviţi pe fluturaş 994 a fost salariul meu net, dar din această sumă există şi indemnizaţia de dirigenţie pe care nu toţi profesorii o au. Deci nu toţi profesorii dintr-o şcoală sunt diriginţi. Deci dacă nu aş fi avut această indemnizaţie de dirigenţie n-aş fi luat nici măcar 900 de lei.

Oana Stancu: 116 lei este suma pe care aţi primit-o pentru orele de dirigenţie. Ca atare, cei care nu sunt şi diriginţi au 800 de lei salariu pentru 7 ani vechime?

Larisa Gojnete: Da.

Adrian Ursu: Domnul Crin Antonescu, prezent aici în studio, este la rândul său absolvent al unei facultăţi umaniste. A fost profesor timp de cinci ani, ne spuneaţi mai devreme. Ştiţi că astăzi, dacă nu v-aţi fi apucat de politică, dacă nu aţi fi ajuns parlamentar, dacă nu aţi fi crescut în cariera extradidactică, aţi fi avut cam banii ăştia. Mă rog, dacă vă dădeaţi un doctorat şi nu vă tăia domnul Boc sporul de doctorat, probabil, creşteaţi un pic. Deci cam pe aici eraţi, cam pe la teancul ăsta. Ceva mai mare, e adevărat decât al doamnei profesor, dar tot cam aşa.

Crin Antonescu: Era vechimea mai mare, dar era nesemnificativ. Păi nu uit niciodată lucrul acesta. Eu nu am fost decât cinci ani în învăţământ, dar pe lângă faptul că provin dintr-o familie de cadre didactice şi, sigur, chiar dacă trebuie să o spunem, în raport cu vremea de atunci, pe care eu nu o regret cu nici un chip, condiţia cadrului didactic era tot mai bună. Trebuie să o spunem cu durere, la 20 de ani după ieşirea din comunism, că raportat la echilibrele lumii de atunci, cadrul didactic, învăţător, profesor, educator, învăţământ preuniversitar sau învăţământ universitar era mai respectat şi chiar mai bine plătit. Dar dincolo de asta am foarte mulţi colegi, ştiu foarte bine situaţia asta. Se vorbeşte mult despre meditaţii, dar nimeni nu socoteşte faptul că n-am văzut profesor, ca să o iau şi eu ca domnul Funeriu, dar invers, nu am văzut profesor care să se îmbogăţească din aceste meditaţii. Practic, astea sunt de supravieţuire şi înseamnă alergătură, înseamnă timp, înseamnă mişcare prin Bucureşti, că merg de multe ori la domiciliul copilului, mai ales când e vorba de vârste mai mici. Şi, de asemenea, gândiţi-vă la situaţia unor cupluri, unor familii. Dacă amândoi lucrează în învăţământ e destul de jale. Şi toate lucrurile astea sunt cunoscute.

Oana Stancu: Trebuie să facem şi această mărturisire. Am avut foarte mulţi profesori pe care i-am contactat astăzi pentru a intra în emisiune cu noi şi n-au făcut-o de ruşine, domnule Antonescu. Am avut astăzi explicaţia următoare: am un copil de care deja se râde la şcoală pentru că are părinţi săraci. Nu vrem să-i aducem o greutate în plus prin prezenţa noastră în emisiune.

Crin Antonescu: Domnul Funeriu, la care chiar nu aş vrea să mă mai refer şi chiar îmi pare rău, probabil că mediul în care se învârte l-a făcut să spună aşa ceva, pentru că sigur se învârte între nişte oameni care sunt nişte parveniţi, vorbesc de mediul său politic şi guvernamental, nişte parveniţi care plesnesc de averi făcute ştim cu toţii sau bănuim cum, într-un timp record. Dar dincolo de asta nu am văzut profesor mort de foame, dar am văzut foarte mulţi profesori cei mai mulţi punându-şi problema traiului zilnic de la o lună la alta împrumutându-se pur şi simplu ca să parcurgă o lună, am văzut profesori care au o mare problemă să-şi cumpere haine. Pentru că aici nu e vorba de lux, nu e vorba de poşetele unor miniştri de-ai noştri. E vorba de o ţinută decentă totuşi. În momentul în care ai această problemă ca profesor, e deja dificil.

Oana Stancu: E adevărat că sporul pentru ţinută decentă a fost dat funcţionarilor din primării, şi nu profesorilor.

Crin Antonescu: Sigur, nemaivorbind de cărţi, care sunt destul de scumpe, nemaivorbind de faptul că într-o Europă din care suntem parte n-ar fi rău ca profesorul de franceză să mai ajungă şi pe la Paris, măcar o dată pe la doi trei ani. El, pur şi simplu, să vadă ce mai e pe la Paris. Sigur, ne vine să şi râdem când discutăm aceste lucruri. Dar ele ar fi şi sunt lucruri normale. Să ştiţi că în perioada interbelică, adică atunci când nu erau lucrurile foarte roze şi România încă mai avea mult, profesorii ajungeau.

Adrian Ursu: Şi acum ajung, domnul Antonescu, domnul Funeriu de acolo vine. Are şi cetăţenie franceză, de altfel.

Crin Antonescu: Bun, foarte bine.

Adrian Ursu: Deci prin reprezentanţă, profesorii ajung la Paris.

Crin Antonescu: Nu discut acest lucru, dar e foarte departe de realitate şi în cazul acesta...

Oana Stancu: Spuneam că înainte de a discuta despre ce a produs Legea salarizării unice până astăzi, suntem ameninţaţi şi cu o ordonanţă şi cu un al doilea act normativ, pe lângă ordonanţa aceasta, că spuneam despre situaţia domnului Funeriu. Începând din 1995, când era asistent în Franţa, universitar presupun, câştiga 2000 de euro pe lună, 24 de mii de euro pe an. Din 1999, cercetător ştiinţific în California, 60 de mii de dolari pe an, 2002, cercetător ştiinţific în Japonia, 70 de mii de euro pe an, din 2006 cercetător ştiinţific la Munchen, 70 de mii de euro pe an, toată lauda pentru domnul Funeriu, nu contestăm.

Crin Antonescu: Şi nu sunt sume foarte mari oricum, pentru...

Adrian Ursu: Nu, doar că ele sunt sume, repet, câştigate din activitatea didactică şi cea de cercetare.

Crin Antonescu: Adică putem vedea cam cum e plătit cadrul didactic acolo. Asta deduc.

Adrian Ursu: Probabil că asta e mai degrabă ceea ce l-a determinat, nu neapărat anturajul, cum spuneţi dumneavoastră, să facă respectiva judecată despre care vorbeam la început. Ci mai degrabă modul în care se raportează la propriul câştig. Mă întreb dacă domnul Funeriu, de pildă, ştie care este soarta aproape şi mai tristă de cât a profesorilor, a cercetătorilor din România, care în clipa de faţă, practic, au fost cu adevărat condamnaţi la dispariţie de alocările bugetare. Avem şi o ştire venită în urmă cu puţin timp: jumătate dintre profesori, dintre cadrele didactice au dat în judecată Guvernul pentru a-şi obţine sporurile salariale. Este o informaţie care se leagă de ce am aflat astă-seară, nişte declaraţii foarte interesante venite de la primul-ministru şi de la Ministerul de Finanţe, prin secretarul de stat, domnul Gherghina, care ne spune că se va rezolva problema sporurilor. O ştiţi cum au rezolvat domnii de la guvern?

Crin Antonescu: Nu ştiu. Eu, ce ştiu este că şi în domeniul educaţiei avem o debandadă extraordinară care se prelungeşte. Adică nu a venit să spună domnul Boc, domne, am tăiat nu ştiu cutare sporuri, toate. Sau acestea, ca să ştie până la urmă oamenii care e situaţia. Las la o parte faptul că oricum am da-o în învăţământ nu avea ce sporuri să taie. Pentru că abia cu sporurile acelea, cum spunea şi doamna profesor mai devreme, cu sporurile acelea cât de cât se mai ţineau cei care lucrează în învăţământ, nemaivorbind de faptul că la ţară chiar va fi o problemă, pentru că exista totuşi acel spor de deplasare, de mediu rural care putea fi consistent în unele cazuri, în raport cu asemenea salariu consistent, folosim un termen chiar nepotrivit. Acum domnul Boc nu a precizat nici ce sporuri ia. S-a creat o debandadă. Oamenii au luat calea instanţelor, cum e şi normal. Faţă de ce se întâmplă la Buzău deja am văzut că încep mârâieli dinspre minister, la domnul ministru mai puţin. De la doamna ministru era să zic, colega dumneavoastră, doamna Vergu, care, în fine, deja sugerează că nişte lideri sindicali ai dracului, care vor să destabilizează minunata Românie a Guvernului Boc, îşi fac de cap şi îi instigă pe oameni şi trebuie să spun că şi pe vremea vechii guvernări şi pe vremea tuturor guvernărilor, profesorii, cadrele didactice în general au fost totuşi printre cei mai paşnici sindicalişti.

Adrian Ursu: E adevărat.

Oana Stancu: Sunt în dezechilibru major în sistem, în urma acestor procese şi în urma aplicării Legii unice a salarizării. Facem o pauză foarte scurtă de publicitate.

Adrian Ursu: După care vă spunem cum Guvernul Boc ia şi ce s-a dat, fiindcă asta este ultima găselniţă, se ia şi ce s-a dat. Am revenit la „Ora de foc" împreună cu preşedintele PNL, Crin Antonescu. Aşa cum vă anunţam înainte de pauza de publicitate, jumătate dintre profesori, dintre cadrele didactice, ar fi dat deja în judecată guvernul pentru a-şi obţine majorările salariale obţinute în prealabil prin hotărâri judecătoreşti sau pentru a ajunge la acelaşi salariu cu cei care au câştigat în instanţă. E o ştire care s-ar putea să pună mari probleme de aici încolo guvernului, care astăzi deja a anunţat soluţia miraculoasă pentru a rezolva această problemă, prin vocea secretarului de stat Gherghina de la Finanţe.

Oana Stancu: Banii destinaţi fondului de salariu pentru trimestrele următoare sunt aduşi în trimestrul I, asta pentru a putea fi plătite şi salariile celor care nu au primit majorarea câştigată în instanţă.

Adrian Ursu: În plus, cei care au beneficiat de această hotărâre judecătorească ce le dădea dreptul la un spor de 33% vor da banii înapoi, domnul senator. Li se va reţine din salariile viitoare, ne spune domnul Gherghina.

Crin Antonescu: Probabil se presupune că au încasat sume nesimţite şi domnul Boc este foarte calificat şi foarte hotărât în a reteza astfel de excese. Este, revin la ideea, probabil că îmi daţi dreptate da, aşa, în barbă că într-o ţară în care toate guvernele au căpătuit prin zăpăceală, dincolo de faptul că e un guvern corupt şi toate celelalte pe care le ştim, acesta este şi cel mai dezorganizat. Este un guvern harababură perfect. Domnul Boc rezolvă din mers. Domnul Boc face doar lucruri inutile. Mă uitam şi la buşteanul acela, în scena celebră. Nici acolo nu făcea ceva util.

Adrian Ursu: Cum nu? Dădea coaja la o parte.

Crin Antonescu: Adică ceva inutil pur şi simplu, cum face şi la guvernare, lucruri de imagine. Domnul Boc a strigat astăzi, gata, am rezolvat problema de la Buzău, într-o emisiune de la... Cum a rezolvat-o anume? Dacă ea era rezolvabilă şi admite că era ceva de rezolvat, oamenii ăia stau de mai multă vreme în grevă acolo, afectând evident şi interesele copiilor, de ce nu a rezolvat-o mai înainte? Sunt întrebări la care nu pot să răspund.

Oana Stancu: Dar o soluţie există, domnule Antonescu? În afară de comentariile pe care le facem.

Crin Antonescu: Da, ca acest om să fie împiedicat să mai guverneze, sigur şi cu cei care îl pun să guverneze.

Oana Stancu: Şi dumneavoastră sunteţi sigur că dacă astăzi aţi conduce cabinetul aţi avea resurse şi pentru salariile profesorilor şi pentru pensii şi pentru investiţii?

Crin Antonescu: Asta este o întrebare care ascunde cumva o scuză sau trimite la scuza lor permanentă: nu sunt bani. Păi nu au fost bani mai niciodată. Nici măcar pe vremea Guvernului Tăriceanu, vestită deja pentru opulenţa ei, bani pentru a mări cum se cuvenea salariile profesorilor nu au fost. Dar problema este cu banii pe care îi ai, ce criterii ai...

Oana Stancu: Din 50% le-aţi dat 17%.

Crin Antonescu:... cât eşti de ordonat în ceea ce enunţi ca politică şi Dumnezeu să mă ierte, nu te apuci să tai sporurile profesorilor mai întâi. Să taie sporurile directorilor de prin ministerele pe care le denunţa şi pe care le-aţi văzut astăzi cum însumează salarii aproape duble, cât ale unui deputat şi chiar cât ale unui ministru.

Oana Stancu: Bun, şi dumneavoastră spuneţi că în momentul de faţă trebuie să primească majorarea de până la 50%. Atenţie, că se aplică legea votată în Parlament. Hotărârile judecătoreşti pe baza asta sunt câştigate. 33%, faţă de cei 17% daţi de Guvernul Tăriceanu.

Crin Antonescu: După cum bine ştiţi, cadrele didactice şi toate sindicatele din învăţământ acceptaseră ideea şi acceptaseră destul de repede ideea că majorarea cu 50%, cea vestită din vremea Guvernului Tăriceanu, nu era posibilă. Au purtat nişte discuţii cu Guvernul Boc 1, cu Guvernul Boc 2, au ajuns la un moment dat în faza primei asumări a răspunderii la Legea salarizării unice să ceară un singur lucru: să discute cu guvernul situaţia şi grila de salarizare şi regimul până la urmă din acest punct de vedere al profesorului. Nu au venit să bată cu pumnul în masă, daţi-ne 50%, pentru că n-au făcut acest lucru, pentru că n-au găsit o cale rezonabilă şi amiabilă, i-au împins pe oameni în justiţie, unde sigur că...

Oana Stancu: Şi revin cu întrebarea, acum credeţi că guvernul ar trebui să mărească tuturor dascălilor salariile cu 50% pentru că în momentul acesta există o inechitate în sistem? Sunt profesori care câştigă în instanţă majorarea de până la 50%, sunt profesori care nu au primit nici 17%, pentru că nu sunt bani.

Crin Antonescu: Guvernul trebuie să găsească o soluţie şi în fond, aşa cum găseşte bani pentru 80 de milioane de euro pentru kilometrul de autostradă, de ce nu le-ar mări cu 50% şi profesorilor salariile? Aşa cum de altfel a promis.

Adrian Ursu: Deocamdată avem însă următoarea situaţie. Există un val de procese îndreptate împotriva guvernului. Deocamdată discutăm despre cele ale profesorilor. Pensionarii la rândul loc anunţă acelaşi lucru.

Crin Antonescu: Sigur.

Adrian Ursu: Ce se întâmplă în situaţia aceea totuşi?

Crin Antonescu: N-aş putea să vă...

Adrian Ursu: Bugetul, spunea primul-ministru, ar însemna că ajunge la un moment dat să fie folosit doar pentru plata salariilor şi pensiilor. Nu ne mai rămâne nici un ban pentru dezvoltare, investiţii şi aşa mai departe.

Crin Antonescu: Ar trebui folosit bugetul personal al celor care guvernează în chestiunea asta. Nu sunt jurist, nu ştiu să vă spun, dar în orice caz este o situaţie în care acest guvern a intrat. Nu l-a băgat altcineva, nu a moştenit-o de la cineva...

Adrian Ursu: Bun, până se rezolvă problema salariilor câştigate sau nu în instanţă de către profesori, se pare, spun unii, că se creează tot felul de diversiuni printre care şi povestea Voicu pentru a acoperi această neputinţă. Credeţi în varianta aceasta?

Crin Antonescu: Povestea Voicu are un caracter de diversiune în sine. E foarte clar încă o dată că dincolo de grozăviile pe care le citim acolo şi în faţa cărora nu ştiu de ce unii dintre colegii dumneavoastră se minunează aşa de tare, de parcă acum au descoperit că în România asta trăim.

Adrian Ursu: Dar dumneavoastră ştiaţi?

Crin Antonescu: Dar ştiam cu toţii, ce Dumnezeu? Ştiam. Nu am făcut şi nu am asistat vreodată la o astfel de înţelegere? Dar nu ştiam toţi de la faptul că există interferenţe politice în justiţie până la faptul că ne sunt ascultate telefoanele?

Oana Stancu: Oare la PNL se ştia, domnule Antonescu, că există o soluţie pentru cei cu probleme? Soluţia Voicu, te duci la Voicu şi te rezolvă?

Crin Antonescu: Eu nici nu cred că domnul Voicu, chiar aşa. Era o soluţie pentru cei cu probleme. Că din câte înţeleg nici în cazul ăla nu a fost o soluţie. Dar până la urmă, vedeţi? Pe mine mă deranjează în această chestiune un singur lucru: anume faptul că - nu mă deranjează faptul că sigur, încă o dată, s-a dat pe piaţă ceea ce cade bine pentru domnul Băsescu şi rău pentru PSD-iştii ăştia care tot se deşiră, aşa, pe zi ce trece şi nici nu mai ştii unde sunt mai mulţi, la PD sau la domnul Ponta...

Adrian Ursu: Aşa se întâmplă cu PSD?

Crin Antonescu: Nu vedeţi? Şi asta eu mă aşteptam să se întâmple, pentru că se dovedeşte că PSD, evident asta nu e vina lui Victor Ponta, care trebuie să o ia cumva de la capăt şi căruia îi urez succes. PSD e un partid care nu suportă două cicluri succesive de opoziţie. Aţi văzut că despre PNL s-a discutat că după congres o să plece... Nu a plecat nimeni. Ne gândim noi dacă îi mai ţinem pe toţi, ca să glumim puţin.

Adrian Ursu: Ne mai daţi altă veste în afară de domnul Cataramă?

Crin Antonescu: Am glumit. Dar aşteptarea şi frecarea mâinilor chiar pentru unii s-a dovedit fără temei. La PSD e altceva. Dar revenind, mă deranjează faptul că organisme judiciare, DNA în speţă, care e principalul suspect pentru scurgerile de informaţii, pentru mine cel puţin, par a fi mai preocupate aceste organisme de a face politică decât de a face justiţie. Adică pe mine mă interesează ca cei care au încălcat legea să fie pedepsiţi, ca lucrurile să fie cunoscute. Or, cum s-a văzut şi din cazul Remeş, dacă vreţi, chiar cu compromitere de probe, aici important este să dea lovituri mediatice împotriva unui personaj politic sau unor personaje şi evident unor partide. Totdeauna partide care nu-s pe placul domnului care ne guvernează. În rest...

Adrian Ursu: Credeţi că din scenariul acesta pe care îl dezvăluiţi, DNA înţeleg că spuneţi că ar fi complice...

Crin Antonescu: S-a discutat mult şi nu vreau să reiau.

Adrian Ursu: Aşa aţi spus mai devreme.

Crin Antonescu: În momentul în care au venit documentele sigilate la Comisia juridică şi ele nu au ieşit de acolo, în acelaşi moment, pe aceeaşi filieră, pe acelaşi vestit HotNews, dar nu vreau să discut mai mult. Dar cum să vă spun? Hotnews este ce era revista „Săptămâna" pentru regimul Ceauşescu, e HotNews pentru regimul Băsescu, da? Când trebuie acolo, pac la război.

Adrian Ursu: Cred că e o comparaţie exagerată, dacă nu chiar deplasată.

Crin Antonescu: Da, alea erau instituţii ceva mai serioase. Şi „Săptămâna" şi regimul Ceauşescu. Dar bun, asta e o comparaţie pe care o fac eu, pentru că nu se poate ca de fiecare dată pe acolo, cât, cum şi cât trebuie să apară. Dar, foarte bine. De la comisie pare greu. Numai PD-iştii susţin că de la comisie a ieşit şi de altfel, vă aduceţi aminte că în momentul „dezvirginării" documentelor, ca să spun aşa, cu presa de faţă, domnul senator Urban a şi spus că o să apară şi ăsta în presă, nu aveţi grijă, cum au apărut şi la comisia Ridzi, oarecum o răzbunare. Probabil că bănuia şi dânsul, dacă nu chiar ştia că pe filiera asta vor veni. În rest, tot păienjenişul ăla de acolo...

Adrian Ursu: Mai urmează alte arestări credeţi, după?

Crin Antonescu: Eu nu am nici o intenţie.

Adrian Ursu: Deşi sunteţi poreclit dictatorul, nu la asta mă refeream.

Crin Antonescu: Nu arestez pe nimeni.

Adrian Ursu: Credeţi că acest scenariu despre care vorbiţi cuprinde şi alte cătuşe zăngănite în jurul altor oameni politici în afară de numele lui Cătălin Voicu, care acum este însoţit de această cerere de aviz pentru arestare?

Crin Antonescu: Da, cred că da, şi vreau să vă spun că, deşi nu doresc nimănui acest lucru şi nu îmi doresc să avem asemenea cazuri, nu deplâng niciodată zornăitul cătuşelor, atunci când se aplică celor vinovaţi.

Oana Stancu: Nici când e vorba de primarul dumneavoastră, Cristian Anghel?

Crin Antonescu: După cum aţi văzut, noi am avut o atitudine foarte reţinută. Chiar dacă existau două sentinţe de achitare înainte, chiar dacă ceea ce este incriminat la Cristian Anghel este o hotărâre la vedere a Consiliului local, chiar dacă era avizată de prefect, chiar dacă era avizată de Curtea de Conturi, chiar dacă îl ştiu de ani de zile şi îl respect în continuare şi îl preţuiesc pe Cristi Anghel şi deplâng situaţia în care se află un om de valoare al PNL, totuşi am fost foarte reţinuţi, pentru că nu putem să ne batem cu sentinţele. Trebuie să existe un capăt, un termen, o regulă a jocului. Evident că deplâng acest lucru. Dar ce mă deranjează este faptul că nu am sentimentul că, într-adevăr, e pornit un aparat sau o campanie să spun aşa, corectă, echitabilă şi care să nu facă politică pentru asanarea vieţii politice.

Adrian Ursu: Totuşi, e pentru prima dată când se ajunge la un nivel atât de înalt nu numai în zona politică, ci şi în zona justiţiei.

Crin Antonescu: Da.

Adrian Ursu: Sunt acolo numele unor magistraţi de la Curtea Supremă.

Crin Antonescu: Da, e foarte bine că justiţia, nu ştiu, DNA sau procurorii de orice fel ar fi ei, au descoperit aceste lucruri şi că se pedepsesc. Până la urmă poate nici nu e cel mai rău lucru că le apar în public. Deşi una cu alta nu prea merge. Pentru mine, ca spectator, e interesant. Stau, văd la dumneavoastră, e în interesul celui care anchetează nu e şi ştiţi bine asta. Asta ştiu şi ei. Dar pe mine totuşi mă mai interesează câteva lucruri aici. Pentru că e important pentru ţara în care trăiesc. Unu, totuşi cineva verifică regimul tuturor acestor înregistrări? Doi, dacă ele sunt legale, dacă ele s-au extins legitim sau nu, totuşi cum se scurg aceste documente? Că asta este foarte important. Pentru că s-ar putea, de pildă, ca vinovaţii în acest caz să scape în justiţie datorită deprecierii probelor. Da? Şi atunci ce am făcut? Am atins sau a atins, cine a avut această ţintă politică a atins un scop politic, dar justiţia şi-a ratat propriul scop. Asta mă deranjează şi în rest, sigur că toate poveştile astea pe care le spun PD-iştii, care ar trebui să răspundă la povestea cu salariile profesorilor, cum s-au apucat ei acum şi cu domnul Băsescu, dacă nu era domnul Băsescu ce nenorocire se întâmpla. Nu venea nici un domn Voicu ministru de Interne dacă Geoană câştiga preşedinţia. De asta pot să vă asigur. Şi nu venea pentru că proiectul pe care am insistat atât de mult, şi anume proiectul Iohannis tocmai asta dorea să prevină. Şi din partea PSD şi din partea PNL, eventual şi cine mai participa la guvernare, un soi de filtru de control pe care un independent ca Iohannis l-ar fi avut.

Adrian Ursu: Exact 20 secunde de publicitate după care ne răspundeţi şi la cea mai grea întrebare politică din această vreme. Dacă o susţineţi pe doamna Liliana Mincă la candidatura în colegiul 19, aşa cum s-a întâmplat la schimb cu candidatul dumneavoastră?

Crin Antonescu: Da, mă gândesc pe timpul publicităţii.

Adrian Ursu: Sigur, aveţi doar 20 de secunde însă, fiindcă întrebarea e totuşi grea. Am revenit în direct. Înainte totuşi de a ne răspunde la greaua întrebare pe care v-am pus-o înainte de publicitate, dacă susţineţi candidatul PC la alegerile din colegiul 19, mai avem de lămurit o chestiune care vine de la un prieten al dumneavoastră, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu.

Crin Antonescu: Da, o susţin, domne. Susţinem candidatul PC, pe doamna Mincă, pentru că a fost o înţelegere politică la nivelul Bucureştiului. Suntem oameni de onoare, respectăm înţelegerile şi, de altfel, nu văd pe cine ar propune PD pentru ca doamna Mincă sau candidatul conservatorilor, care ar fi fost el, să ni se pară de nesusţinut?

Oana Stancu: Domnul Baconschi, domnul Funeriu.

Adrian Ursu: Sau...

Oana Stancu: Sau domnul Gabriel Sandu, ministrul comunicaţiilor.

Crin Antonescu: Cu doamna Mincă, tare de tot.

Adrian Ursu: Da?

Crin Antonescu: Păi n-am auzit-o pe doamna Mincă spunând că nu am văzut profesor mort în vreme ce era... şi, de asemenea, n-a fost ministru de externe ca să facă diverse aprecieri, ca să nu mai vorbim de...

Oana Stancu: Eu vă întrebam dacă o susţineţi doar prin desemnarea unui candidat al PNL conform înţelegerii cu PSD sau făcând campanie pentru.

Crin Antonescu: Nu, nedesemnând un candidat, iar în momentul în care nu desemnăm un candidat, evident că ne vom şi sfătui şi chiar mobiliza alegătorii să voteze candidatul în favoarea căruia nu participăm la această cursă.

Oana Stancu: Domnul Antonescu, este îndelung speculată rivalitatea dintre dumneavoastră şi domnul Ponta, după ce s-au terminat alegerile dintre cele două partide.

Crin Antonescu: E îndelung speculată, dar nu există deocamdată, cel puţin, da.

Oana Stancu: Există dacă e să ne uităm la uşoara nuia pe care o băga prin gard Traian Băsescu la consultările de la Cotroceni...

Crin Antonescu: Ne luăm după toţi intriganţii? După toţi mahalagii? ... „dacă domnul Antonescu va răspunde afirmativ invitaţiei, sunt convins că o să vină...".

Adrian Ursu: La Traian Băsescu vă referiţi?

Crin Antonescu: Da.

Adrian Ursu: Cu aceste apelative?

Crin Antonescu: Cu aceste apelative.

Adrian Ursu: Nu sunt totuşi cam tari?

Oana Stancu: Ce interes ar avea şeful statului să fie un intrigant în relaţia dintre dumneavoastră şi domnul Ponta?

Crin Antonescu: Nu, în primul rând că asta este structura domniei sale şi nici măcar nu e mare păcat. Foarte mulţi politicieni îl au. Cred că un ilustru coleg de-al dumneavoastră, domnul Cristian Tudor Popescu, l-a descris foarte bine, sau cel puţin eu sunt de acord că nu se putea abţine după atâta timp să nu dea în cineva. I s-a părut mai la îndemână să dea în domnul Ponta. E în regulă, dar asta nu înseamnă că e vreo rivalitate între...

Oana Stancu: Dacă acolo ieşeaţi dumneavoastră bine şi prost domnul Ponta, astăzi a venit şi reversul. Sebastian Lăzăroiu spunea că dumneavoastră sunteţi perisabil şi necitit, şi domnul Ponta e mai bun.

Crin Antonescu: Da, e părerea domnului Lăzăroiu. Dacă voi face câteva comentarii despre domnul Lăzăroiu, asta nu înseamnă că am ceva împotriva domnului Ponta. Domnul Lăzăroiu face nişte aprecieri la care evident are dreptul în particular. După părerea mea. Şi am mai spus-o şi altădată, dar nu pentru că a spus că eu sunt perisabil, nu ştiu ce înseamnă perisabil, că nu sunt aliment. În fine, trecători suntem toţi.

Adrian Ursu: În politică sigur că unii oameni o să dispară.

Crin Antonescu: Mă rog, în politică toţi ne trecem. Problema e să fim cât de cât acolo, o zi, o lună, un an, nu să ne ia unii de urechi aşa când ajung preşedinţi şi să ne facă şi pe noi oameni, după care să dispărem.

Adrian Ursu: ...

Crin Antonescu: Domnul consilier prezidenţial are, repet, ca persoană privată, să facă aceste comentarii. Cred că ar trebui să se abţină într-o mai mare măsură nu de la astfel de comentarii, că astea pentru mine chiar nu le socotesc deranjante, le poate face şi public. Dar a făcut foarte multe comentarii privitoare la ansamblul vieţii politice româneşti, foarte partizane. Or, eu cred că aşa cum preşedintele ar trebui să fie cumva echilibrat între forţele politice, nici consilierul său, domnul Lăzăroiu, sau alţi domni, Avramescu, Cristian Preda în epocă, n-ar trebui să vorbească aşa, ca nişte agenţi de partid. Aşa cred eu. Dacă domnul Lăzăroiu crede, mă rog e mai umblat în privinţa asta, crede altfel, el face altfel. Cât de perisabil sunt eu în raport cu domnul Ponta sau în raport cu domnul Lăzăroiu vom vedea, poate să aibă şi dreptate. Nu e vreun scandal aici.

Adrian Ursu: Mă rog, într-o vreme în care se vorbeşte despre felul în care se poate muri de foame, desigur că şi apelativele astea legate de perisabilitatea politicienilor...

Crin Antonescu: Nu, dar mă interesează grija domnilor Lăzăroiu, a şefului său, a nu ştiu, prietenului, colegului său, Boc, este cât de perisabil e Antonescu. Nicidecum cum trăiesc profesorii, nicidecum ce facem cu economia sau ce fac ei cu economia acestei ţări. Asta e grija lor: Antonescu şi acum şi Ponta.

Adrian Ursu: Bun, ca să obţinem şi un răspuns de la doamna profesor Gojnete, mergem din nou în studioul de ştiri înainte de a ne despărţi de domnul Crin Antonescu. Doamna profesor, v-aţi gândit să plecaţi din ţară? Sau aţi făcut chiar şi demersuri în direcţia asta?

Larisa Gojnete: Nu, niciodată.

Adrian Ursu: De ce?

Larisa Gojnete: Pentru că consider că se poate trăi bine şi aici.

Adrian Ursu: Cu banii ăştia, cu 994?

Larisa Gojnete: Nu cu banii ăştia. Urma să spun dacă cei care pot să facă ca lucrurile să meargă mai bine, să facă ceva în sensul acestea. Mi-am dorit întotdeauna să predau. Încă îmi doresc, deşi se întâmplă foarte multe lucruri care ne îndeamnă să ne îndreptăm în alte direcţii. Rămân pe poziţii şi sper că vor veni şi vremuri mai bune.

Adrian Ursu: Aveţi un orizont de timp? V-aţi făcut o estimare proprie, cât mai puteţi să aşteptaţi?

Larisa Gojnete: Nu, dar probabil că atunci când voi avea o familie nu voi avea cu ce să-mi cresc un copil. Nu pot să îmi cumpăr o casă cu venitul ăsta. Şi atunci alegerile mele vor fi în funcţie de aceste considerente. Nu voi mai putea să fac ce îmi doresc şi va trebui să aleg o soluţie care să-mi asigure o bunăstare materială, pe care în momentul de faţă nu o am.

Adrian Ursu: Noi nu putem decât să vă ţinem pumnii şi vă mulţumim pentru prezenţa alături de noi. Domnul Crin Antonescu, în 20 de secunde puteţi să daţi dumneavoastră un orizont de aşteptare pentru fiecare dintre români până la urmă, nu numai pentru doamna profesor?

Crin Antonescu: Nu pot să dau precis, trei luni sau trei ani. Mai degrabă trei ani, dar cred că atunci când vom avea la putere o formulă politică care să fie minim responsabilă faţă de exerciţiul guvernării. În acest moment nu avem aşa ceva şi, într-adevăr, o invidiez pe doamna profesor nu pentru salariu, ci pentru vârstă, pentru faptul că, într-adevăr, are forţa tinereţii şi o felicit pentru faptul că îşi iubeşte profesia înainte de toate.

Adrian Ursu: Mulţumim domnului Crin Antonescu pentru prezenţa la această primă parte a „Orei de foc". Şi fiindcă vorba preşedintele PNL puţin mai devreme de responsabilitatea guvernării, vă oferim o mostră. Este vorba despre felul în care premierul Emil Boc vorbea despre Legea unitară de salarizare, despre faptul că nici un profesor nu va pierde nici un leu şi ce s-a întâmplat cu aceste promisiuni. Vă invităm să urmăriţi aceste cronologii foarte interesante şi vă aşteptăm înapoi cu invitaţi interesanţi în a doua parte.

Emil Boc: Vreau să fiu foarte clar şi răspicat, şi din nou spun în cel mai oficial mod posibil că odată cu intrarea în vigoare a Legii salarizării unice, şi aici mă refer la punerea ei în aplicare începând cu 1 ianuarie 2010, nici un salariat din România care lucrează la stat nu va suferi o diminuare a veniturilor salariale pe care le are. Pe această cale vreau să le spun foarte direct profesorilor să ia act de declaraţiile oficiale ale primului-ministru, ale ministrului Muncii, ale ministrului Educaţiei, care au spus foarte precis: nici cu intrarea în vigoare acum a legii, în luna octombrie, nici un profesor nu va suferi o diminuare a veniturilor sau a sporurilor pe care le are şi nici după 1 ianuarie 2010 nu va suferi o diminuare, o scădere a salariului sau a veniturilor de care are parte în momentul de faţă.

„Sunt medic rezident anul II, Medicină Internă. Salariul net a scăzut de la 915 lei la 799 de lei."

Emil Boc: Nici un salariat nu va suferi o diminuare a veniturilor sau a sporurilor pe care le are.

„Sunt conferenţiar universitar doctor, iar salariul pe care l-am primit de la începutul anului este 1800 de lei net, cu 200 de lei mai puţin decât în lunile lui 2009."

Emil Boc: Nici un salariat nu va suferi o diminuare a veniturilor sau a sporurilor pe care le are.

„Sunt funcţionar public. În noiembrie, am luat 1300 lei, în decembrie 1100 lei, iar în ianuarie salariul meu a fost de 980 de lei."

Emil Boc: Vreau să le spun foarte direct profesorilor să ia act de declaraţiile oficiale ale primului-ministru, ale ministrului Muncii, ale ministrului Educaţiei, care au spus foarte precis: nici cu intrarea în vigoare acum a legii, în luna octombrie, nici un profesor nu va suferi o diminuare a veniturilor sau a sporurilor pe care le are şi nici după 1 ianuarie 2010...

„Sunt titular de post cu grad didactic definitiv. În luna noiembrie, am avut un salariu de 1170 de lei. În decembrie a scăzut la 990, iar în ianuarie am primit doar 876 de lei."

Emil Boc: Articolele din lege sunt foarte clare.

Mihai Şeitan: Sunt clare, dar contabilii greşesc la încadrări şi oamenii vin şi reclamă de fapt că au salarii mai mici, dar compară cu altă perioadă a anului trecut, nu cu decembrie.

Oana Stancu: Normele de aplicare ale Legii 330/2009 sunt clare pentru dumneavoastră?

Intervievat: Dar nu există. Există o notă informativă însoţită de câte o machetă cu exemple pe model de calcul.

Emil Boc: Astăzi, am propus un act normativ pe care să-l discutăm cu sindicatele, prin care să păstrăm echilibrul în sistem şi să nu scăpăm de sub control cheltuielile publice. Prin faptul că uneori au apărut scăderi de salarii, scăderi de venituri se datorează faptului că în altă parte s-a dat mai mult.

(Prin Monitoring Media: Realitatea TV, Ora de Foc, ora: 21.26)