Exista o speranta sincera legata de PNL

Alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut au însemnat sfârşitul unui ciclu politic. Ele au avut, cum ştiam dinainte şi cum am văzut din campania pentru alegeri după aceea, o miză mult mai mare decât nişte simple alegeri prezidenţiale şi în sensul acesta era nevoie întâi şi întâi de un bilanţ.

Atunci când am fost investit de votul dvs., în martie 2009, în funcţia de preşedinte al PNL, am declarat că voi candida în  numele partidului la Preşedintia României şi mi-am propus câştigarea funcţiei de Preşedinte al României.

Am asumat, de asemenea, că realizând acest obiectiv sau, în orice caz, realizând obiectivul declarat de noi toţi, de a da României un alt Preşedinte decât Traian Băsescu, PNL va putea să vină la guvernare în condiţii normale, în condiţii de eficienţă, în condiţii în care cuvântul şi oamenii PNL să poată impune o măsură, programul de guvernare, principiile de guvernare, mentalitatea şi actiunea Guvernului şi structurilor sale.

Mereu citam, primul obiectiv ar determina eşecul celui de-al doilea proiect şi îmi părea că în ciuda votului de încredere pe care l-am cerut imediat forurilor partidului, altuia decât Congresul, să fac ceea ce am spus, şi anume să convocăm un Congres în care funcţia de preşedinte al acestui partid să fie pusă din nou în discuţie, mandatul pe care eu l-am deţinut să fie depus şi PNL să decidă din nou, în cel mai important for al său, cine îl va conduce.

În al doilea rând, la sfârşitul anului trecut, PNL a făcut, şi mai are încă de făcut, opţiuni fundamentale de natură strategică, inclusiv în congresul de azi şi, probabil, în Congresul ordinar de mâine, vom vedea aceste opţiuni strategice enunţate şi asumate de lideri politici ai partidului nostru.

Am luat, la sfârşitul anului trecut, decizii pe care le cunoaşteţi în consultarea şi cu votul şi a CNEX, şi a Delegaţiei Permanente. Dar pentru că e în joc viitorul partidului, pentru că din punctul meu de vedere este în joc identitatea partidului, era nevoie ca un Congres, adică forul cel mai înalt al acestui partid să se pronunţe asupra acestei chestiuni fundamentale.

În al treilea rând, am avut motivaţia personală de a vă solicita convocarea unui Congres pentru că, în ce mă priveşte, doresc să supun acestui Congres un proiect politic complex, un proiect politic în care propun asumarea unei linii politice formate într-un document politic numit, în mod tradiţional, moţiune, care presupune modificări semnificative de statut, care presupune angajarea partidului într-o direcţie politică certă, cu paşi şi obiective, cu mijloace concrete.

Vă mulţumesc pentru faptul că ne reunim astăzi în acest Congres şi în această perspectivă doresc să vă prezint în linii mari elementele care stau la baza proiectului de statut, pe care l-am propus şi pe care ieri Delegaţia Permanentă l-a votat şi pe care astăzi Congresul Extraordinar va decide dacă îl va adopta sau îl va respinge.

Este un proiect de statut care are câteva condiţii semnificative. Prima, despre care s-a discutat cel mai mult şi despre care prevăd că se va discuta, şi e firesc, şi astăzi cel mai mult este modalitatea de alegere a Biroului Politic Central. Mi se pare impropriu spus a conducerii centrale a partidului pentru că, ştim cu toţi, conducerea partidului între congrese, cuprinde mai multe organisme. Este vorba de alegerea BPC, adică a acelei  echipe care  asigură conducerea executivă a partidului.

În al doilea rând, există o serie de prevederi statutare a căror intrroducere este solicitată în scopul de a  asigura o eficientă funcţionare a tuturor structurilor organizatorice a acestui partid politic de la nivel central şi până la nivel local.

Nu e vorba de o creştere a puterii cuiva, a preşedintelui partidului sau a a unui organism colectiv de conducere a partidului, a preşedinţilor de organizaţii, a birourilor judeţene sau a secretarului general sau a secretarilor regionali, executivi, coordonatori, ci e vorba de un mecanism eficient şi responsabil de a a acţiona în scopul ca PNL să devină în termenii luptei organizatorice, a luptei politice şi finalmente a luptei electorale o maşină de război cu mult mai performantă decât este în prezent.

Există, de asemenea, al treilea set de prevederi care nu au stârnit mari discuţii, dar care pentru mine sunt la fel de importante cu privire la clarificarea condiţiei de membru pur şi simplu al PNL.

Unul din lucrurile pe care le-am angajat acum un an, când am venit  în fruntea PNL, a fost cel privitor la o multiplă reformă a partidului şi una din direcţiile în care această reformă am angajat că trebuie să se desfăşoare era deschiderea partidului - deschiderea partidului în raport cu proprii lui membri şi deschiderea partidului către societate, către comunităţi, către toţi aceia pe care, în mod democratic, în mod legitim, dorim să-i reprezentăm şi dorim să-i servim.

La baza acestui set de principii pe care le-am asumat şi le asum cu această propunere de modificare statutară stau câteva convingeri pe care, daţi-mi voie să le repet pentru că nu e nimic nou.

Şi, în raport cu aceste convingeri, mi se pare cu adevărat semnificativ să fiu şi să fim consecvenţi şi nu în raport cu o forma sau alta dintr-un capitol statutar. În primul rând convingerea că, în ceea ce priveşte caracterul democtratic al unui partid noi, liberalii, am fost şi rămânem convinşi că este dat în cazul nostru nu de o formă sau alta a statutului, ci de un stil, de motivaţiile care ne-au făcut să ne asociem şi mai ales de capacitatea de a reprezenta o parte din români, acea parte din români care împărtăşesc aspiraţiile noastre, care împărtăşesc valorile noastre, care văd la fel ca şi noi viitorul necesar al ţării în care trăim.

Pentru mine, calitatea democratică a partidului nu e dată de faptul că toţi cădem de acord asupra unei forme sau alta statutare pentru că asta nu se va întâmpla niciodată. 

Pentru mine, calitatea democratică a partidului nostru este dată de capacitatea sa de a fi cu adevărat o instituţie puternică, care poate implica deschis şi eficient societatea, de a reprezenta în plan politic şi cu mijloacele publice aspiraţiile şi valorile oamenilor care nu fac politică, dar care dau (&hellip.) Atunci când  conduci un partid ca preşedinte al său, ca membru în diverse foruri ale conducere, ca preşedinte al unei organizaţii locale, ca membru la orice nivel un organism de conducere, trebuie să asumi responsabilitate şi decizie şi în numele altora. Modalitatea democratică de a o face este certificată de validarea democratică din partea celor în numele cărora asumi răspundere şi decizie.  

Ori mie mi se pare că procedez, ca preşedinte al PNL, care am solicitat convocarea unui Congres extraordinar, adică forma cea mai transparentă şi cea mai largă de validare a unor decizii în mod democratic. Se pare că asumându-mi explicit, cât se poate de transparent, riscurile unei formule care stârneşte discuţii, care stârneşte nemulţumiri, asumându-mi eu însumi, cu aceste riscuri, şi chiar cu riscul de a nu mai fi preşedinte al acestui partid, am procedat şi procedez în cel mai democratic mod.

Propunerile pentru modificarea statutară privitoare la alegerea conducerii centrale şi la modul de funcţionare a structurilor organizatorice ale partidului au fost puse de mine în dezbatere publică, au fost puse în discuţie Biroului Politic, au fost puse în discuţie Delegaţiei Permanente şi sunt astăzi puse discuţiei Congresului. 

Nu este nimic mai important decât să spun foarte clar care este viziunea mea pentru Partidul Naţional Liberal în cazul în care sunt reales Preşedinte al PNL şi nu este cred, nimic mai democtratic decât a vă cere tuturor să vă pronunţaţi deschis asupra acestui proiect.

Eu am crezut întotdeauna şi cred că un lider politic are o misiune foarte grea pentru că el trebuie să fie în acelaşi timp idealist şi pragmatic. Trebuie să fii idealist pentru că numai împărtăşind idealuri, aspiraţii ale unor oameni mulţi, poate să-i reprezinte pe aceia şi să-i servească.  Dificultatea e însă în faptul că el nu trebuie să fie doar cel mai sincer idealist, ci trebuie să fie şi pragmatic şi pentru aceea este lider, pentru că şi-a asumat misiunea de a găsi mijloacele practice prin care valorile respective, idealurile respective(&hellip)

Liderul politic şi oamenii politici în general au această obligaţie pentru că ei fac politică în numele altora şi în locul altora. Cred că ei au obligaţia de a găsi aceste instrumente şi aceste mijloace şi nu oamenii care le dau încrederea şi care le dau forţa, dar nu fac politică. E un certificat şi o măsură şi a calităţii democratice a unui lider şi a acţiunii  unui lider şi a unui partid. Modalitatea de a găsi mijloacele corecte, mijloace eficiente de a servi angajamente şi idealuri.

Şi nu vreau astăzi decât să vin şi să vă spun în numele idealurilor în care credem toţi, în numele valorilor, idealurilor în care credem toţi, în numele aspiraţiilor pentru care împreună am primit în toamna trecută cele mai multe voturi din istoria noastră de după 1990. În numele acestor lucruri, am obligaţia de a gândi un proiect, de a gândi mijloace, de a gândi instrumente politice pentru ca partidul nostru să servească autentic şi eficient aceste idealuri, această aşteptare, această încredere. Că sunt bune sau rele, că sunt democratice sau nu asta decideţi dumneavoastră şi ceva mai democratic decât asta nu cunosc. Liderii politici au tendinţa de a-şi spori mereu puterea, de a o duce dincolo de limitele puterilor scriptice, dincolo de statute şi, cumva ei ştiu foarte bine chiar în România zilelor noastre, dincolo de legi şi dincolo de Constituţie. 

Am preferat şi prefer să vin şi să spun răspicat în faţa dumneavoastră: Acesta este proiectul. Aşa doresc să mi-l asum, decât în spatele unei împăcări cvasi-generale pe formula vechiului statut să caut să fac aceleaşi lucruri fără a avea legitimitatea explicită a deciziei dumneavoastră. 

Ştiu că votul de echipă, de listă este antipatic celor mai mulţi dintre noi. În principiu şi mie. Şi nu uit, au fost ocazii în care eu însumi am pledat cu forţă împotriva lui. Astăzi, acest vot, această formulă îmi pare necesară şi îmi pare necesară pentru că în momentul în care partidul nu mai vine doar într-un congres pentru a-i alege pe cei mai populari, pe cei mai prestigioşi, pe cei mai simpatici dintre noi într-o formulă sau alta de conducere, nu mai vine doar pentru a adopta un program cu care ne reafirmăm valorile şi în care spunem că totul trebuie să fie bine şi frumos, lucru cu care toţi, dar toţi putem fi totdeauna de acord, ci vine să spună că o luăm într-o direcţie sau în alta, că asumăm un obiectiv sau altul, obiectiv care nu e doar o cifră, care nu e doar un prag electoral, ci e cu mult mai mult decât atât şi vom discuta despre asta dacă prin votul dumneavoastră vom ajunge mâine la a vorbi despre moţiuni, platforme politice, strategii politice. În momentul în care venim să facem aceste alegeri, alegeri de identitate, alegeri de strategie, alegeri care înseamnă asumarea de reformă necruţătoare începând cu noi înşine, alegeri care înseamnă angajamentul reconstruirii acestui partid pe bazele sale, pe valorile sale, dar către nivelul de performanţă, nu doar electorală, ci de legitimitatea reprezentării pe care ni l-am dorit întotdeauna, atunci cred că se impune mai mult decât atât. Atunci cred că se impune ca oamenii care sunt aleşi în acest organism de conducere centrală să fie legaţi de ceva, să răspundă în fiecare zi în faţa dumneavoastră celor care le daţi votul acum, faţă de ceva văzut, faţă de ceva concret. Şi acest ceva nu-i un cineva, nu e preşedintele partidului, nu e candidatul care asumă lista, ci este documentul politic concret, cu idei, cu măsuri, cu acţiuni, cu valori, cu cifre, în baza căruia, pentru că şi-l asumă, ei sunt aleşi.

Nu voi vorbi aici foarte mult despre diferenţele semnificative între alegerea pe listă pe care o propun eu acum şi alegerile pe liste pe care le-au propus preşedinţi din vremea respecctivă ai partidului în 2005 şi în 2002. Tot ceea ce pot să spun este că în echipa pe care o voi propune congresului şi care îşi va asuma împreună cu mine, dacă vom fi în această situaţie statutară, o moţiune politică nu există niciun om despre care cineva din Partidul Naţional Liberal sau din afara lui să poată spună acest om nu ar fi câştigat niciodată votul vreunui congres, acolo l-a pus Antonescu. Şi îmi pare această afirmaţie, pe care mi-o asum cu toată responsabilitatea, suficientă.

În al doilea rând, eu cred că în legătură cu democraţia în alegerea conducerii unui partid, e bine să nu facem câteva confuzii. Prieteni de-ai mei, liberali pur sânge, aşa cum suntem toţi, chiar dacă nu toţi participăm la curse, spun că este insuportabilă formula colectivistă. Nu ştiu exact ce înseamnă formula colectivistă, ştiu că şi mie îmi este insuportabil colectivismul. Sunt liberal, în primul rând, pentru că nu suport colectivismul şi pentru că nu suport populismul, dar să nu confundăm colectivismul cu forme de conducere colegială sau colectivă. Indiferent cum am alege reprezentanţii noştri în Biroul Politic, ei vor forma o echipă, vor forma o conducere colectivă. Eu cred că e mai bine ca această conducere, fatalmente colectivă, dar deloc automat colectivistă, să fie legitimată şi să ţină în jurul valorilor, obiectivelor, strategiilor de care vorbeam pentru că la urma urmelor cred că suntem suficient de maturi şi suficient de experimentaţi ca să ştim cu toţii că folosim cu uşurinţă, să nu spun cu frivolitate uneori, şi conceptul de dictatură, ăsta sper că-l folosim în glumă, dar şi conceptul de democraţie şi conceptul de uninominal. Ştim foarte bine toţi că tipul de vot uninominal pentru alegerea Biroului Politic Central duce la modalităţi de asociere, la negocieri, la detractări legale, statutare, am spus-o întotdeauna, dar care în fond amputează ideea de uninominal pur şi lucrul care s-a văzut în toată istoria noastră recentă este că, din punctul de vedere al responsabilităţii şi obligaţiei, există responsabilitatea şi obligaţia concretă pe care un candidat la uninominal şi-o ia faţă de alţi candidaţi la uninominal de a-şi oferi reciproc nişte voturi, când s-au terminat alegerile, în cazul fericit în care s-au ţinut de cuvânt, obligaţiile au fost achitate iar după aceea rămâne doar obligaţia generică, difuză, neconvingătoare pentru mine de a servi în general interesele Partidului Naţional Liberal în calitate de conducător al acestuia. 

Doresc o responsabilitate accentuată. Doresc o responsabilitate explicită. Doresc o responsabilitate concretă. De vreme ce-mi asum aşa ceva sau sunt gata să-mi asum aşa ceva în eventuala calitate de candidat la preşedinţia partidului, dacă această modificare statutară este acceptată, e normal să cer acelaşi lucru oamenilor cu care voi face echipă în conducerea Partidului Naţional Liberal. 

Eu aş vrea să ne raportăm şi în dezbaterea această şi în votul decisiv asupra proiectului de statut nu doar la noi înşine şi nu doar în interiorul partidului. Vorbim de foarte multă vreme noi între noi. Chiar dacă vorbim bine, şi vorbim al dracului de bine mulţi dintre noi, nu se aude decât înăuntrul cetăţii noastre. Ne e dragă, o iubim, ea e casa unde trăim, unii din 1990. Aici sunt bună parte din prieteniile noastre. Aici sunt toate bucuriile, amărăciunile, victoriile şi înfrîngerile noastre în aceşti 20 de ani. Suntem mulţi dintre noi prieteni, aşa cum sunt şi voi rămâne eu cu Ludovic Orban, indiferent că politic vom avea o confruntare. Dar astăzi e nevoie mai mult ca oricând să vorbim pentru oamenii din afară, să lucrăm pentru oamenii din afară. Astăzi e important ca în urma congreselor noastre cei care nu sunt din interiorul aşezământului nostru, dar care sunt interesaţi de ceea ce facem, care aşteaptă de la noi lucruri importante, oamenii pentru care, şi sunt mulţi, din punct de vedere politic am rămas singura speranţă acum în România, e important ca aceşti oameni să primească un mesaj, e mai important decât ca noi să plecăm împăcaţi ca de fiecare dată de la actualul congres. Noi trebuie să ne salvăm şi să ne întărim unitatea nu prin micile sau marile compromisuri dintre noi. Noi trebuie să ne salvăm şi să ne apără, să ne reconstruim unitatea în jurul unui mesaj, în jurul unor acţiuni şi în jurul unor aspiraţiii concrete pe care le împărtăşesc mult mai mulţi români decât suntem noi membrii şi conducătorii Partidului Naţional Liberal.

Sunt convins că trebuie să facem acest lucru. Sunt convins că putem să facem acest lucru şi îmi asum prin proiectul care înseamnă acest statut o moţiune politică, un plan concret de reformare şi eficientizare a partidului, îmi asum conducerea partidului în aceste condiţii pentru a face aceste lucruri. Dacă nu această este voinţa dumneavoastră, dacă nu această este voinţa majorităţii Congresului Partidului Naţional Liberal înseamnă nu că mă înşel, dar înseamnă că trebuie să mă supun dorinţei majorităţii şi poate că puterilor, procedând în felul acesta democratic ajung la concluzia chiar că m-am înşelat. Dar atâta vreme cât în acest moment cred cu tărie în aceste lucruri, e datoria mea ca preşedinte încă să vi le spun şi să formulez un proiect pe care să-l propun partidului.

Vom avea o dezbatere pe care o sper îndreptată nu spre abstracţiuni, nu spre dispute teoretice între virtuţile votului uninominal şi virtuţile votului în echipă, nu spre virtuţile democraţiei în general, pe care cred că nu trebuie să le predicăm nimănui pentru că noi toţi suntem botezaţi în această credinţă a democraţiei din momentul în care am făcut liberi opţiunea pentru Partidul Naţional Liberal. Sper să avem o dezbatere adusă la zi  şi pusă în lumina destinului unui partid care, indiferent ce dispute, indiferent cine va conduce, indiferent ce statut vom avea, se va afla într-un război în următorii ani. Noi trebuie să fim un partid care asemeni românilor care ne-au dat votul şi se uită la noi şi n-au altă speranţă decât noi, trebuie să fim un partid care rezistă, un partid care luptă, un partid care convinge, un partid care lucrează, un partid care creşte. Un partid care nu lucrează pentru a obţine doar nişte posturi în guvernare şi în administraţie pe care democratic să le împărţim între noi, ci un partid care lucrează pentru ca transformându-se convingător pe sine să poată într-o zi, să dea Domnul cât mai curând, să poată fi în poziţia în care transformă în bine România. 

Închei spunându-vă un lucru foarte personal şi ca de obicei foarte sincer. După alegerile prezidenţiale, după o bătălie pe care am dat-o cu toţii, în care am pierdut cu toţii şi am câştigat cu toţii nişte lucruri, am constat câteva lucruri: 1. Că există o speranţă sinceră legată de noi. Că eu, în calitate de reprezentant al dumneavoastră, am reuşit nu în primul rând datorită unor merite ale mele, ci datorită sincerităţii mesajelor, acţiunilor, deciziilor noastre împreună să trezim într-o măsură mai mare decât oricând încrederea, speranţa şi, ceva rar pentru noi, simpatia. M-am pomenit, ca să spun aşa, cu un capital de încredere, cu un capital de speranţă, cu un capital de aşteptare şi mi-am pus problema ce fac în calitate de liberal, în calitate de preşedinte al Partidului Naţional Liberal cu acest capital, unde-l investesc, ca să ne înţelegem pe limba pragmatismului economic liberal. Vă propun azi să-l investim în acest proiect. Dacă facem asta îmi asum împreună cu oameni care sunt dintre cei mai reprezentativi colegi ai noştri managementul acestei investiţii şi acestui proiect.

Aceasta este propunerea mea, asta vreau să fac cu ceea ce am în acest moment în numele dumneavoastră şi pentru dumneavoastră toţi, pentru noi toţi ca Partid Naţional Liberal. Răspunsul pe care-l voi da este fără îndoială, inspirat sau nu, unul democratic. Şi iată cum toate spaimele unora privitoare la ocoliri sau îngrădiri ale democraţiei nu-şi au rostul. Suntem aici, în cel mai reprezentativ forul al celui mai liber partid din România, Partidul Naţional Liberal, să decidem preşedintele. 

Vă mulţumesc şi vă doresc succes!