Imi asum obiectivul de a fi un partid de peste 30%, la alegerile din 2012.

TALK-SHOW Realitatea Zilei. 08.02.2010

Răzvan Dumitrescu: Aşadar, „Realitatea Zilei", emisiunea care pune punctul pe zi. Invitat este Crin Antonescu, preşedintele PNL. Bună seara, bine aţi venit! 

Crin Antonescu. Bună seara, bine v-am regăsit! 

Răzvan Dumitrescu: Aţi avut bani la SAFI? 

Crin Antonescu: Eu, dacă am avut bani la SAFI? Nicio leţcaie. 

Răzvan Dumitrescu: Nicio leţcaie. De ce vă întreb? Domnul Viorel Cataramă e coleg cu dumneavoastră? 

Crin Antonescu: Da, de partid. 

Răzvan Dumitrescu: De partid. Iată ce spunea domnul Viorel Cataramă. 

Viorel Cataramă: Dumneavoastră mă întrebaţi pe mine dacă sunt omul lui Băsescu, înseamnă că Crin Antonescu e omul lui? Al lui Ion Iliescu, al lui Mircea Geoană, al lui Marian Vanghelie? Dacă toţi suntem oamenii cuiva. Eu sunt al lui Băsescu, da? Aşa spuneţi dumneavoastră. Atunci Crin Antonescu al cui om este? 

Răzvan Dumitrescu: Al cui om sunteţi? Vă întreabă un posibil contracandidat la preşedinţia partidului. 

Crin Antonescu: Nu sunt omul nimănui şi - atenţie! -, eu, eu cel puţin, n-am afirmat niciodată că domnul Cataramă ar fi omul cuiva, dar, şi dacă ar fi, nu accept logica domniei sale, că de-aici ar decurge că sunt şi eu omul cuiva. Din punctul meu de vedere, tot ceea ce spune şi face domnul Cataramă a făcut şi în timpul campaniei electorale, cum bine ştiţi, face şi acum, este determinat de propriile sale opţiuni. Niciodată nu am pretins sau nu am sugerat că ar fi omul cuiva. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. Acum, domnul Cataramă propune intrarea la guvernare cu PD-L, asta este, de fapt, propunerea pe care dânsul o are în calitate de candidat la preşedinţia PNL. Are şanse la congres cu o asemenea ofertă?

Crin Antonescu: După părerea mea, nu. Nu numai din cauza faptului că discuţia în jurul unei asemenea oferte s-a purtat, şi s-a purtat la cald, atunci când tentaţia de a-i da curs era, în anumite zone din partid, ceva mai prezentă. Dar trebuie s-o spun cu tot respectul şi datorită purtătorului acestei oferte, pentru că, evident, e dreptul domnului Cataramă de a candida. Trebuie să vă mărturisesc că pe mine nu doar că nu mă deranjează, nici n-aş avea dreptul să fiu deranjat - orice membru are dreptul să candideze -, dar, într-un anumit fel, acest lucru îmi vine bine, în sensul că şi eu, atunci când am cerut acest congres, când l-am propus spre decizie forurilor partidului, am spus că el e necesar, înainte de toate, pentru că noi trebuie să facem nişte opţiuni ferme, iar faptul că domnul Cataramă, în fond mai curajos şi mai deschis decât alţi colegi, face această propunere, vine să prezinte în congres şi să asume o asemenea linie, e un fapt, din punctul meu de vedere, de salutat. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. În partidul dumneavoastră, cam câţi ar dori la guvernare cu PD-L? Pentru că-mi închipui că e grea viaţa de opoziţie, ca să ne facem, aşa, o idee despre, ştiu eu, succesul unei asemenea oferte. 

Crin Antonescu: Noi nu putem să spunem altceva sau să facem alte evaluări, decât cele pe care le-am avut prin rezultate faptice, cifrice, şi am avut în delegaţia permanentă - de o sută şi ceva de oameni - cu şapte voturi împotrivă, votat mandatul, şi votată decizia pe care am propus-o delegaţiei, şi anume, de-a nu intra, în orice condiţii, la guvernare, cu PD-ul. Sigur că viaţa în opoziţie e grea, în general, sigur că viaţa în opoziţie, astăzi, în România, este şi mai grea, pentru că avem de-a face cu un guvern abuziv, care încalcă legi, care dă legi neconstituţionale, care, după ce, sunt declarate neconstituţionale, legile sau ordonanţele, nu trage consecinţele practice din asta. Vom mai vorbi, poate, în cursul acestei întâlniri, şi, cu siguranţă, ceva timp de acum încolo, despre ceea ce face acest Guvern, despre modul cum hărţuieşte aleşii locali care nu au aceeaşi culoare, şi anume, portocaliu, ş.a.m.d.; dar, asta nu înseamnă că Partidul Naţional Liberal e gata, vreo secundă, să se predea, cum-necum, domnului Băsescu sau guvernului său. Nu se pune problema, însă repet: tocmai faptul că domnul Viorel Cataramă va veni explicit, cu varianta asta, în congres, ne va face, într-adevăr, să vedem, şi pe această chestiune, voinţa partidului. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. Mă uit şi văd că Dinu Patriciu, tot coleg de-al dumneavoastră de partid, spune aşa: „Crin Antonescu este cel mai bun preşedinte pentru PNL, astăzi." La congres, vă bazaţi pe sprijinul lui Dinu Patriciu? 

Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, eu am mai spus-o şi v-o spun, pentru anumite urechi, probabil, degeaba, e datoria mea: nici la congresul trecut, în martie 2009, când eu am devenit preşedinte, nu m-am bazat şi nu am câştigat datorită sprijinului lui Dinu Patriciu, care nu a avut mai mult de un vot. Situaţia este asemănătoare şi acum: nu ştiu dacă Dinu Patriciu va participa la congres, dacă va fi delegat sau nu. Probabil că, dacă va fi, mă va vota. Declaraţia domniei sale... am luat act de ea, îi mulţumesc, are dreptate, şi, probabil că, va şi vota, în consecinţă. Cine îşi închipuie, însă, că Dinu Patriciu face şi desface, pune preşedinţi, dă jos preşedinţi din Partidul Naţional Liberal, se înşeală amarnic, iar cei care, mă rog, propovăduiesc chestiunea asta şi o afirmă ritos, în scris sau pe cale orală, prin diferite emisiuni de televiziune, îi mint, pur şi simplu, pe oameni. 

Răzvan Dumitrescu: Dar, cât de important este sau cât de relevant poate să fie sprijinul unui om atât de potent financiar cum este Dinu Patriciu, într-un partid ca Partidul Naţional Liberal? Adică, ai mai degrabă şanse să câştigi când îl ai pe Dinu Patriciu alături, sau, mai degrabă, ai şanse să pierzi că nu-l ai alături? 

Crin Antonescu: Nu cred că opţiunea lui Dinu Patriciu este decisivă sau... aş spune, semnificativă. Evident, nu vreau să-l jignesc pe Dinu Patriciu. Este un nume, categoric, în România şi, implicit, în Partidul Liberal, dar nu pot să vă spun cinci liberali care votează contrar opţiunii lor, pentru că aşa a zis Dinu Patriciu. Nu pot să vă spun cinci liberali şi nu poată să spună nimeni, după părerea mea, pe temei. Faptul că Dinu Patriciu e un om potent financiar - cum spuneţi - este adevărat, dar să ştiţi că potenţi financiar sau, în orice caz, incomparabil mai potenţi financiar decât mine, sunt şi domnul Cataramă, şi domnul Tăriceanu, şi alţi domni cu care am candidat, am contracandidat. Nu în raport de potenţa financiară, se decid voturile la congresul... la congresele liberalilor, în general. 

Răzvan Dumitrescu: Până la congres, mai avem nişte lucruri, pe care le vor suporta cetăţenii, pe propria piele: este vorba de legea privind sistemul unitar de pensii publice. Acum, când vorbim, ea arată în felul următor: s-a modificat acel articol, care prevedea excepţii pentru pensiile militare de stat şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special, din sistemul Administraţiei Penitenciarelor. Şi lor li se calculează pensia, conform contribuţiei - şi avem pe ecran toate tăierile de pensii -, anume toate acele pensii, care aveau în spate nişte legi speciale şi care n-o să se mai calculeze după acele legi speciale. Prin urmare, eu vreau să vă întreb dacă Partidul Naţional Liberal, pentru că noi n-am remarcat, până acum, vreo poziţie anume, are vreo anumită... vreun anumit punct de vedere interesant, în zona asta, a pensiilor.  

Crin Antonescu: Dincolo de faptul că noi ne-am concentrat atenţia mai degrabă pe pensiile normale, decât pe pensiile speciale şi, ştiţi, nu doar ce s-a întâmplat în momentul când eram la guvernare, dar ştiţi că, la dezbaterile de la proiectul bugetului de stat pe anul în curs, am susţinut şi ne-am bătut pentru punctul de pensie, la 45% ş.a.m.d. În legătură cu pensiile speciale, eu cred că tema în sine e una, şi ar trebui discutată cu toată seriozitatea, cu toată luciditatea, şi departe de orice adiere sau zvon populist, şi ceea ce face domnul Boc, personal, în calitate de rapsod al egalitarismului şi al haiduciei împotriva celor cu pensii sau venituri nesimţite, e o mamă de demagogie ce nu s-a pomenit. Nu-i vorba de pensie, dar e vorba de venit. Mai ţineţi minte tămbălăul făcut - şi în media, sigur, era senzaţional - dar tămbălăul făcut de domnul Boc şi ciracii săi, în legătură cu salariile nesimţite, de pildă, salariul doamnei Lulache, nu? de la Fondul Proprietatea, da? Şi vă întreb, astăzi, când doamna respectivă a fost dată afară, plătindu-i-se nişte bani, conform prevederilor din contract, bani, nu din buzunarul domnului Boc, ci tot din buzunarul nostru... 

Răzvan Dumitrescu: Împreună cu alţi doi funcţionari înalţi, vreun milion de euro. 

Crin Antonescu: Un milion de euro, şi a fost numit un pedist acolo, domnul Ionuţ Popescu - nici o problemă personală; nu are importanţă cine. Domnul Ionuţ Popescu ce salariu are acolo? Unul mai mic decât al doamnei de dinainte, care nu fusese numită de domnul Boc? Nu cred. Acum, revenind la pensii, e acelaşi lucru. În primul rând, noi nu mai putem să ştim care este poziţia Guvernului Boc. Am auzit, de trei-patru ori, variante contradictorii. Dincolo de discursul de campanie, de precampanie şi postcampanie, al domnului Boc, care se adresează, din când în când, românilor, repet, ca un haiduc care a rezolvat această problemă şi, în fine, dispar pensiile speciale. Nu ne spune niciodată, la care se referă, pentru că într-o categorie sunt pensiile magistraţilor, în alta pensiile militarilor, în alta pensiile securiştilor, dacă dorim să-i distingem dintre militari şi multe altele. Acum câteva zile, categoriile astea speciale mai existau, da? S-a comentat în presă şi domnul Boc a venit astăzi cu vocea partidului, cuvântul partidului, care, justiţiar de pensii cum e PD-L, a hotărât azi partidul, biroul, că toate pensiile sunt la fel. Vom vedea. Eu cred că trebuie să discutăm foarte serios aici, discuţie, care, din păcate, nu s-a făcut nici atunci când legile speciale sau prevederile speciale s-au adoptat, care este specificul unui magistrat în societate, care este situaţia în Europa, care este modelul către care vrem să ne îndreptăm şi pe care vrem să-l aplicăm cu... 

Răzvan Dumitrescu: Care este modelul către care vreţi dumneavoastră, PNL, să se îndrepte ţara asta? Nu mergem pe ideea că modelul ăsta trebuie să fie acelaşi pentru toţi. Aveţi un model, mai întâi? 

Crin Antonescu: Eu consider că, dincolo de, mă rog, tot felul de excepţii, care fac deliciul presei şi care, văd, că nu se rezolvă, deşi s-au schimbat guverne. Eu cred că, de principiu, magistraţii, militarii, diferite categorii de militari, poliţiştii e normal să aibă un regim special, nu dezechilibrat. Poate e vorba de văzut acolo cantitativ, dar, din câte cunosc, şi în Europa acest lucru se practică. Sigur că principiul contributivităţii, pe care îl invocă domnul Boc, e un principiu corect, numai că există nişte excepţii, nişte amendamente, nişte corijări la acest principiu, care se fac peste tot şi în sensul ăsta, în orice caz, nu trebuie să dezlănţuim acum o antipatie, o obidă publică împotriva unor categorii de oameni, pentru că e simplu. Dacă ştim că magistratul sau pilotul de vânătoare sau poliţistul au nişte beneficii speciale şi vrem aceste lucruri, ne facem magistraţi, poliţişti sau militari, sau ne facem copiii aşa ceva, îi îndemnăm să facă, însă regula jocului trebuie cunoscută, trebuie justificată şi trebuie aplicată cu consecvenţă, şi nu cu populism. 

Răzvan Dumitrescu: Acum, eu mă întorc aşa, şi vă întreb. Dacă ar fi fost Klaus Iohannis, că tot încerc să aflu modelul Klaus Iohannis premier, cum ar fi arătat legea asta, a pensiilor, sau cum ar fi arătat pensiile în România, că FMI era tot ăla, adică, tot aşa arăta. 

Crin Antonescu: Ei, e o discuţie şi cu FMI. Puţin mai înainte, distinsul meu coleg, de ani de zile, Cristian Rădulescu, invoca aici declaraţia de laudă, de bună purtare, dată de FMI, acum, la ultima vizită. Eu cred că suntem destul de maturi, destul de îmbătrâniţi în relaţia cu FMI, din '90 încoace, ca să putem vorbi răspicat. Nu, Guvernul n-a făcut nimic bun, n-a înaintat cu un pas, nici măcar pe direcţia cerută de FMI. Da' FMI a făcut o politică, în acest moment, din a lăuda cu orice preţ, indiferent ce fac ele, guvernele care se află sub contract cu FMI, ca să spun aşa. Şi ştiţi că nu sunt primul care emit această părere; FMI este ca orice bancă, până la urmă, într-o nouă politică de publicitate şi doreşte să arate că ţările care lucrează cu FMI, în contextul crizei, au succes. Pe bucata care se numeşte România, sub Guvernul Boc... 

Răzvan Dumitrescu: Staţi puţin! Deci, Fondul Monetar vrea să arate că are succes, premierul e normal că vrea să arate că are succes şi sugeraţi ca o strategie de PR comună sau cum? 

Crin Antonescu: Dom'le, o strategie de PR comună din care noi avem o mie de şomeri pe zi, rata de înmulţire, da? Rata de producţie. 

Răzvan Dumitrescu: Ajungem şi la şomeri, da. 

Crin Antonescu: Avem toate realităţile economice pe care le cunoaştem, avem declaraţii contradictorii, chiar în cadrul acestei politici de PR, pentru că atunci când domnul Franks a vorbit de un milion de şomeri, au sărit ca arşi, şi domnul Boc şi domnul Vlădescu, din guvernul domnului Boc, ba chiar însuşi domnul Tănăsescu, din guvernul domnului Franks, sau cum să mai spun acestui loc, pe care îl deţine domnia sa, arătând că nu va fi aşa. Ori azi vedem, că aţi discutat despre cifre oficiale, nu de estimări ale dumneavoastră, care, acum ceva vreme, vorbeaţi despre cifrele astea şi, mă rog, eraţi consideraţi de aceiaşi colegi ai domnului Cristi Rădulescu şi ai domnului Boc ca fiind alarmişti, exageraţi şi răuvoitori. Adică, mie nu-mi ţin de cald celor care rămân şomeri şi, cum se şi arăta, de fapt, în discuţia precedentă şi fără indemnizaţie, mulţi dintre ei, de şomaj, pe răcoarea asta de afară, la propriu şi la figurat, nu le ţin de cald laudele FMI la adresa performantului guvern Boc. Nu; e un guvern inept, e un guvern ultrapolitizat, e un guvern de clientelă, care face următorul lucru, cu banii publici; n-are o problemă cu şomerii, că sunt din sistemul bugetar de stat, că sunt... Răzvan Dumitrescu: Discutăm aparte despre şomeri, la un moment dat. Haideţi să rămânem pe pensii, că eu nu m-am prins cum ar fi arătat pensiile astea, despre care facem acum vorbire, dacă ar fi fost Iohannis premier, repet, pentru că Fondul Monetar tot aşa ar fi arătat. Iată care e noutatea în legea de astăzi, ca să spun aşa, iată precizările premierului. 
Emil Boc: În legea pensiilor, nu există niciun fel de articol, care să instituie vreo pensie specială pentru vreo categorie. Toate aceste pensii se vor recalcula, potrivit noului principiu al contributivităţii. 
Răzvan Dumitrescu: Deci, nu mai există categorii speciale în noua lege. E bine sau e rău? 

Crin Antonescu: Domnule, staţi puţin, că eu, poate că e vina mea, sunt mai... cum e domnul Boc, iute de vorbă, poate sunt eu mai greu de cap. Eu nu am înţeles, de la domnul Boc, dacă oamenii aceştia vor avea pensiile la fel de mari ca până acum, da' nu va mai exista un articol care să stipuleze explicit, dar, la recalcularea aia, să le dea tot atât, sau pensiile lor se micşorează; n-am înţeles asta, de la domnul Boc. Aşa că nu pot să spun că e corect, că nu-i corect, pentru ca nu ştiu ce e. 

Răzvan Dumitrescu: La dumneavoastră cum ar fi fost? 

Crin Antonescu: Şi oricum, vorbim doar de intenţii. Eu nu pot, acum, să vă spun. Eu v-am spus nişte lucruri de principii. Nu ştiu cum ar fi făcut guvernul Iohannis şi Ministrul Muncii, cum ar fi propus, cine ar fi fost el, din guvernul Iohannis aceste lucruri, pentru că, totuşi, aceste lucruri înseamnă să dispui, dincolo de principii, de nişte cifre, de nişte elemente concrete, de nişte calcule şi de nişte discuţii cu Fondul Monetar Internaţional pe care le-ar fi purtat premierul Iohannis, dacă luăm ipoteza asta, şi nu premierul Emil Boc; nu ştiu. 

Răzvan Dumitrescu: Păi, nu ştiţi, dar eu vă întreb, pentru că un punct de vedere, aşa cum dânşii au avut astăzi la partid, trebuie să aveţi şi dumneavoastră sau ne scapă nouă pentru că bătălia pentru congres este prioritatea numărul unu în momentul ăsta. Ne scapă nouă? 

Crin Antonescu: Nu, n-au nimic de-a face. 

Răzvan Dumitrescu: PSD, de pildă, şi-a făcut un, mă rog, un rol mare din a susţine 45% punctul de pensii. Ce aveţi dumneavoastră acolo la care aţi ţine, la pensii?

Crin Antonescu: Păi am susţinut şi noi, staţi puţin. Pentru că povestea asta cu punctul de pensie şi, în general, auzul cuvântului, noţiunii de pensie, duce cu gândul la stânga şi PSD, ceea ce nu e întru totul justificat, se uită că de mărit pensiile le-a mărit un guvern liberal şi se uită că, de pildă, chiar acest episod cu insistenţa pentru 45%, mărirea a 45% a punctului de pensie, a fost o iniţiativă şi o susţinere a liberalilor; deci, avem şi acest lucru. Avem şi noi, de asemenea, ca ax, dacă vreţi, principial, pe chestiunea asta, principiul contributivităţii; dar, încă o dată, nu considerăm normală asocierea unor cazuri nejustificate, disproporţionate, cu pensiile speciale uzuale, care au fost de când lumea şi care sunt peste tot... 

Răzvan Dumitrescu: O iau pe cifre... 

Crin Antonescu: ... pentru nişte... 

Răzvan Dumitrescu: ...ca să înţelegem mai bine, că tot aţi reproşat premierului că din precizările făcute, nu rezultă dacă pensiile alea scad sau nu. O pensie de 35.000 de lei, dacă aţi fi fost dumneavoastră la putere, ar fi rămas de 35.000 de lei? 

Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, sigur că mie îmi e uşor să spun acum, nu, aş fi făcut-o 3500. Nu pot să ştiu despre ce caz e vorba şi nu putem lucra pe cifre. Ea pare o pensie destul de mare. Trebuie să vedem ce contribuţie a plătit omul ăla, ce salariu a avut, în ce regim se încadra. Dar am vorbit despre faptul că există o inechitate, care trebuie corectată. Acum mi-aţi dat această sumă. Nu ştiu. 

Răzvan Dumitrescu: Păi cum? Tăind sau păstrând valoarea pensiei de 35.000, de pildă, sau de 27.000 sau de 21.000?

Crin Antonescu: Reducând. Cum să păstrezi valoarea pensiei, dacă consideri că nu este echitabilă... 

Răzvan Dumitrescu: Asta încercăm noi să aflăm de la cei care fac aceste legi. 

Crin Antonescu: Dar repet: îmi daţi doar o cifră. Eu trebuie să ştiu mai mult decât o cifră... 

Răzvan Dumitrescu: Eu mai am doar o cifră. 

Crin Antonescu:... şi să am un context mai larg, ca să spun aici recalculez, aici reduc, aici intru în coliziune cu prevederile cutare şi cutare legale sau constituţionale.... 

Răzvan Dumitrescu: Acea cifră atât de mare nu putea rezultatul unei contribuţii, oricât de mare ar fi fost contribuţia. 

Crin Antonescu: Depinde cât de mare era contribuţia şi la ce regim se asimila şi cât de legitim consideram regimul respectiv, pentru că v-am spus eu nu exclud categorii de pensii speciale, pentru că ele există în toată Europa. La magistraţi să ştiţi că există între 80 sau chiar 100% în unele ţări pensie specială, ei neplătind aceste contribuţii. Dar una peste alta, repet, în chestiunea asta a pensiilor, domnul Boc personal ne-a vorbit numai şi numai de un lucru care este totuşi secundar, pentru că problema sistemului de pensii şi problema milioanelor de pensionari din România nu este, în primul rând, aceea că unele pensii sunt disproporţionat, inechitabil sau nejustificat de mari. Asta este cum discutăm noi la nesfârşit despre aşa-zisele sau realele privilegii ale parlamentarilor. Dar e clar că e vorba de sume care nu rezolvă marea problemă şi anume sistemul de pensii din România, cel care priveşte milioane de oameni. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. Mergem la şomaj. Cifre oficiale: rata şomajului a ajuns în ianuarie la 8,1% faţă de 7,8% în decembrie 2009, în luna ianuarie avem peste 31.000 de oameni care şi-au pierdut locurile de muncă, asta înseamnă o viteză de o mie de şomeri pe zi. Ca să vă imaginaţi ce înseamnă asta, e pe acel ecran ceva grăitor; cam aşa arată vitezometrul în momentul în care calculăm şomerii pe zi. Viteza domnului Boc este de o mie de şomeri pe zi. Dacă eraţi dumneavoastră la putere, circulaţi cu o viteză mai mare sau mai scăzută a şomajului? 

Crin Antonescu: Eu cred că mai scăzută şi aici intrăm într-o chestiune care am văzut că de câte ori este pusă „se rezolvă" de către guvernanţi şi partizanii lor, dând vina pe criză, arătând că e şomaj peste tot, că peste tot indicele şomajului a fost sau este în creştere, fără să răspundă la o întrebare foarte simplă: ce au făcut pe parcursul anului 2009, ca să nu mai vorbim înainte, dar cei care guvernează de la începutul lui 2009 până azi, ce au făcut ca măsură a Guvernului României, în întâmpinarea acestor situaţii economice? Păi ce au făcut? S-au preocupat de contractele pentru firmele prietene, s-au preocupat de păstrarea şi sporirea clientelei în sistemul bugetar de stat, unde cheltuielile au crescut în loc să scadă, în vreme ce ni se anunţă într-una măsuri de austeritate, fără să-şi pună nicio secundă problema cum se creează sau cum se apără locuri de muncă. Şi-au pus problema, sigur, că domnul Willi Brânză trebuie să încaseze 4 milioane ca să omoare şobolani, nu contează cu câţi oameni, că numără domnul Berceanu şobolanii omorâţi, important e să dăm banii să facă acolo contractul fără licitaţie. Mă refer la un exemplu doar, nici măcar cel mai scandalos, care s-a bucurat de oarecare mediatizare şi are un chip aşa, simpatic, Mickey Mouse... Lupta domnului Willi Brânză cu şoriceii sub patronajul domnului Berceanu. Nimeni nu a pus problema şi se discută foarte puţin despre şomerii din privat din sistemul privat. Lumea discută... 

Răzvan Dumitrescu: Păi nu se discută foarte puţin. 605.371 din 740.982, marea majoritate. 

Crin Antonescu: Ei sunt foarte mulţi, marea majoritate. 

Răzvan Dumitrescu: De discutat se discută puţin, pentru că oamenii aceştia nu sunt organizaţi în sindicate, pentru că în raport cu oamenii aceştia, guvernele, mai multe, ale României, dar în orice caz acesta, care are această situaţie, nu simte niciun fel de responsabilitate.

Crin Antonescu: Se discută despre reducerile din sistemul de stat, se discută şi se negociază, cum-necum, şi din ce în ce mai rar, totuşi, cu sindicatele care apără, iar  sistemul bugetar, pe oamenii ceilalţi nu-i apără nimeni şi nu-i întreabă nimeni, de sănătate. Revenind: eu cred că am fi avut o viteză, cum spuneţi, mult mai mică, un guvern în care am fi fost implicaţi, pentru că aveam un pachet de măsuri de natură economică, de natură fiscală, de natură socială, chiar, pe care le-am anunţat, pe care le-am spus din 2009, pe care le-am spus în campanie, pe care le-am spus cu ocazia discutării bugetului de stat şi pe anul acesta şi despre care am îndreptăţirea să cred că ar fi avut nişte efecte benefice. N-am cum s-o demonstrez, pentru că nu puteam s-o demonstrăm decât dacă guvernam şi aplicam aceste măsuri. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. Asta voiam să vă întreb... 

Crin Antonescu: Dar ceea ce s-a demonstrat, iertaţi-mă, este că lipsa acestor măsuri şi lipsa oricăror alte măsuri are drept rezultat viteza extraordinară... 

Răzvan Dumitrescu: De ce n-o luăm şi altfel: de ce n-ar fi invers? Ca şi urmare a măsurilor luate de Emil Boc, viteza este doar asta - de o mie de şomeri pe zi; putea să fie mai mare. De ce nu luăm şi varianta asta? 

Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, noi putem să luăm orice variantă, dar, în momentul în care ajungem, aşa cum am ajuns, să socotim, drept o performanţă a Guvernului, faptul că şi luna asta a avut bani să plătească pensiile şi salariile, atâtea cât mai sunt salariile, sau că, dacă are o mie de şomeri pe zi, n-are două, şi dacă luna viitoare o să aibă două mii de şomeri pe zi, să spunem că e o performanţă că n-are patru, atunci cred că e mai greu de polemizat. Eu cred că trebuie să raportăm viteza de parcurs a domnului Boc şi a guvernului său, a guvernului Băsescu, Udrea de fapt - ce să mai discutăm, să-i spunem pe numele adevărat -, cu promisiunile din campania electorală, cu programul de guvernare, cu discuţiile care s-au purtat inclusiv acum, la buget, care s-au purtat anul trecut la buget, pentru că, din când în când, pe fondul acesta, oamenii au şi, nu ştiu cum să spun, tăria de caracter sau neruşinarea, să ne tot anunţe, cu surle şi trâmbiţe, ieşirea din criză, revigorarea economică, faptul că, acu'-acu', vom simţi şi efectele. Or, e clar că acestea sunt minciuni. Sunt minciuni care, până în campania electorală, au avut un scop bine definit, iar după, probabil că sunt din inerţie sau sunt ca să vadă până unde şi cât se poate înghiţi în ţara asta.

 Răzvan Dumitrescu: Vedeţi, mai devreme, tocmai aţi făcut o referire şi la Elena Udrea. Chiar mă pregăteam să vă întreb: ce-aveţi cu Elena Udrea, de-aţi discutat-o până şi în Biroul Permanent Naţional, şi domnul Orban a vorbit despre demisia doamnei Kovesi, ce aveţi cu doamna Udrea, de aţi discutat-o până şi în BPN, dumneavoastră? 

Crin Antonescu: Noi nu avem nimic special cu doamna Udrea. Ceea ce am discutat noi în Biroul Politic Naţional, la iniţiativa lui Ludovic Orban, care a fost preşedintele Comisiei de cercetare a activităţilor doamnei Udrea, în fruntea Ministerului - nu în altă parte, a fost legat de tema posibilei corupţii în România şi a faptului că justiţia îşi face sau nu datoria, este obstrucţionată sau nu de către factorul politic, să facă dreptate, atunci când e vorba de asemenea oameni tari, ca funcţie, ca influenţă şi aşa mai departe. După patru ani de văicăreli ale repede plângătorului preşedinte Traian Băsescu şi ale cuvioşilor săi prieteni de peste tot, că nu poate să fie înşfăcat Năstase şi băgat la zdup, pentru că e obstrucţionat accesul justiţiei, pentru că nu poate să fie înşfăcat Păcuraru, Chiuariu, tot PNL-ul, oricine, a venit şi rândul nostru să întrebăm, de fapt, să constatăm că avem nişte documente ieşite din Parchet, în urma cărora noi îi vom cere oficial ministrului justiţiei, că via ministrul justiţiei, pe-acolo este, către preşedintele României, să destituie procurorul general, pentru că nu se poate să nu se respecte nişte lucruri şi nu se poate ca într-un raport noi să regăsim aproape textual citatele din declaraţii politice ale doamnei Udrea, nu se poate ca procurorii să-mi vină să-mi spună, atunci când eu, în Parlament, întreb dacă e legal sau nu e legal cum s-a cheltuit un ban public, să vină să-mi spună: cel mai mare tenisman a fost Ilie Năstase - pentru Dumnezeu, o ştie o lume întreagă, ce mare tenisman a fost Ilie Năstase. Cel mai mare, al României, în orice caz! Sau să ne povestească ce bună politică a turismului a făcut doamna Udrea. Păi, dar nu asta e treaba, nu e calitatea, nu e menirea procurorilor. Nemaivorbind că n-am discutat doar de doamna Udrea. Am discutat, de fapt, despre doamna Kovesi, nu de doamna Udrea. Am discutat despre Parchet, despre cum se face justiţie în ţara asta. 

Răzvan Dumitrescu: Dacă nu era doamna Udrea, n-aţi fi discutat de doamna Kövesi. 

Crin Antonescu: ...despre cum se modernizează, chipurile, statul român, în era Băsescu, am discutat despre faptul senzaţional - aproape comic, dacă nu ar porni de la o realitate tristă - că prefectul judeţului Vâlcea, de exemplu, un domn Ungureanu, care a fost şi ăsta, pe la noi, pe la liberali, apropo de bogăţia de cadre a PD-ului, care, pur şi simplu, nu face formalităţile necesare, după plecarea domnului primar din Râmnicu Vâlcea, la executarea pedepsei, sub pretextul că merge bine Primăria, oricum, şi aşa - sunt nişte viceprimari - nişte formalităţi, care trebuiesc făcute acolo. Şi, de asemenea, atitudinea preşedintei Camerei Deputaţilor, doamnei Roberta Anastase, ca şi a destoinicului preşedinte al Comisiei juridice, devotatul Daniel Buda, deputat PD, este, după părerea, nu doar a lui Ludovic Orban, ci după părerea noastră, sunt toate aceste lucruri nişte fapte, nişte acte la care nu putem să rămânem impasibili, şi acţionăm în felul în care astăzi v-a adus la cunoştinţă colegul meu. 

Răzvan Dumitrescu: Bun, şi dumneavoastră ce răspuns speraţi să primiţi? 

Crin Antonescu: Sincer, eu nu sunt aici ca să povestesc speranţe, nu mizaţi pe asta. Nu am speranţe să primim un răspuns din partea, nu ştiu, ministrului justiţiei sau preşedintelui sau, mă rog, celor pe care i-am numit mai devreme, dar asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem publice aceste lucruri, că nu trebuie să acţionăm şi că nu trebuie să punem degetul pe rană într-o ţară, care aşteaptă încă să iasă de sub monitorizare la capitolul Justiţie, tocmai în eterna temă a faptului că în ţara asta legea se opreşte la demnitari, nu la demnitari în general, ci la demnitarii la care trebuie să se oprească şi primim asemenea răspunsuri. 

Răzvan Dumitrescu: Bun. Câteva zeci de secunde, foarte puţine şi revenim. 

Răzvan Dumitrescu: Ne-am întors în direct la "Realitatea zilei".Domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL, în dialog cu noi. Bun, înţeleg că aţi pus o întrebare şi aţi şi cerut demisia doamnei Kövesi, pe motiv de doamna Udrea. Vă întrebam ce răspuns credeţi că primiţi, pentru că politica se bazează întotdeauna şi pe analize şi prognoze? Tot aşa cum v-am întrebat cât ar fi fost pensiile sau şomajul, dacă eraţi la putere, vă întreb dacă dumneavoastră, chiar când aţi făcut întrebarea asta şi cererea, speraţi să obţineţi ceva? 

Crin Antonescu: Păi, sperăm să obţinem, în primul rând, atenţia şi discuţia în opinia publică despre un lucru care se întâmplă. în ţara noastră, în viaţa noastră politică, în guvernul nostru, în parchetul nostru, că toate astea sunt pe banii noştri întrucâtva, întru tot. În al doilea rând, acţiunea unui partid de opoziţie trebuie să fie în felul acesta, deşi, sigur că, nu are la îndemână mijloacele prin care să impună anumite soluţii. Mai sunt câteva lucruri despre care am discutat şi am văzut că şi media a discutat astăzi problema asta destul de pe larg, efectele anulării sau declarării neconstituţionale a Ordonanţelor 37 şi 105, parcă, şi situaţia în care există doi-trei directori în drept, în acest moment, pe o funcţie, datorită harababurii şi politizării fără precedent, pe o scară fără precedent, pe care a făcut-o guvernul Boc. Cine îi plăteşte pe oamenii ăştia. Cine plăteşte daunele pe care le poate impune într-un caz sau altul şi în unele le-a şi impus instanţa. Nu cumva bugetul ţării? Adică, nu cumva plătim toţi? - măcar să ştim ambiţiile politice ale domnului Boc de-a nu mai vedea decât portocaliu în faţa ochilor tot ce mişcă - funcţionar, director, conducător - în ţara asta. Despre asta trebuie să vorbim, pentru că suntem un partid de opoziţie şi, de altfel, despre asta, cumva, indirect, vom vorbi şi la congresul pe care îl invocaţi, pentru că, la un moment dat, pentru că, la un moment dat, dumneavoastră puneaţi problema că noi ne preocupăm mai degrabă de congres şi ne scapă aceste aspecte. Nu, ne preocupăm de congres, facem un congres, tocmai pentru ca să putem să ne ocupăm mai bine, să ne jucăm rolul mai bine, să ne achităm de menirea noastră mai bine, acum, în calitate de partid de opoziţie, cine ştie când, cât mai curând sper, în calitate de partid la guvernare.

 Răzvan Dumitrescu: Ei, "cât mai curând", ăsta, ar fi orizontul de timp, pe care-l poate oferi Crin Antonescu sau Viorel Cataramă? 

Crin Antonescu: Dar nu are de-a face Viorel Cataramă, aici. 

Răzvan Dumitrescu: "Cât mai curând"... La guvernare, cu PD-L-ul ar fi „foarte curând"? 

Crin Antonescu: Nu, nu. Haideţi... domnul Cataramă spune aşa, e interesant să discutăm, e anecdotic, dom'le, voi, de fapt, vreţi să intraţi la guvernare, simt eu... „căpcăunul" de Antonescu nu vă lasă, şi vin eu, şi vă duc eu la guvernare, vorbesc eu cu Băsescu şi vă bagă la guvernare. Rolul domnului Cataramă în povestea asta e, cumva, superfluu, adică nu ne lipseşte domnul Cataramă, dacă vrem să facem aşa ceva. Puteam s-o fac, foarte bine, eu. Aţi văzut că în conducerea partidului, într-o poziţie mult mai legitimă decât domnul Cataramă, existau şi alţi amatori, şi alţi oameni, care-şi puteau oferi bunele servicii - în asta rezidă comicul situaţiei domnului Cataramă. Dincolo de chestiunea asta, vedeţi, e un congres în care, în general, se acreditează ideea că eu aş fi favorit la preşedinţie, ba chiar că... mă rog... cu exotica excepţie a domnului..., şi binevenita, încă o dată spun, cu excepţia domnului Cataramă, n-aş avea candidat, dar e posibil să nu candidez nici eu. 

Răzvan Dumitrescu: Asta e o informaţie sau e o analiză? 

Crin Antonescu: Este o informaţie. În urma unei analize n-am apucat... am apucat, cumva, s-o spun, aşa, pe fugă, dar, pentru că avem acum timp să discutăm... dacă-l avem... vreau să vă spun următorul lucru... 

Răzvan Dumitrescu: Cum adică, "e posibil să nu" candidaţi? 

Crin Antonescu: Este foarte posibil. Pe mine nu m-a interesat şi nu mă interesează nici acum, să fiu cum-necum preşedinte al unui partid, fie şi al Partidului Naţional Liberal la care ţin atât de mult şi, pe care, sigur că îl consider, şi cred că-l considerăm cu toţii, un partid mai mult sau mai puţin performant, dar, oricum, prestigios. Pe mine mă interesează să fiu preşedintele, sau, să mai fiu preşedintele acestui partid, dacă am mijloacele pentru a face anumite lucruri. Şi atunci, în faţa partidului, în acest moment, de asta am şi dorit să avem congresul mai devreme. Eu o să vin şi o să fac o serie de propuneri, şi de natură programatică, şi de natură doctrinară, dacă vreţi, de natură strategică. În orice caz, pe scena politică, în acest moment, cu aceşti actori şi, simplu spus, e un "ori, ori" aici. Foarte simplu spus: ori noi, ori Partidul Democrat. În România, un partid de dreapta se va impune. Noi suntem un partid autentic de dreapta. Partidul Democrat ocupă acum locul printr-o impostură... e opinia mea... acest loc. Partidul Democrat Liberal îşi va arăta arama pe faţă, şi... o arată deja. Noi trebuie să avem mijloacele şi atitudinea, şi politica de a creşte, şi... 

Răzvan Dumitrescu: Staţi puţin că e năucitor. Faptul că aţi putea să nu candidaţi e o informaţie năucitoare. 

Crin Antonescu: Vă spun imediat în ce condiţii nu candidez. Dacă nu am susţinerea partidului pentru această linie... şi această susţinere înseamnă că de această dată eu personal - asta v-o spun în premieră - voi pleda pentru această conjunctură şi, în această situaţie, pentru sistemul de moţiuni şi de echipe la conducerea partidului. Pentru că suntem - cum zice şi domnul Cataramă, cum a zis mai devreme şi domnul Tăriceanu, cum a zis şi domnul Meleşcanu şi alţi colegi - suntem într-o situaţie de a alege. Şi, în momentul în care alegem, alegem o echipă, alegem o linie, şi cineva... eu, în speţă, dacă moţiunea, linia, strategia mea, şi modificările statutare pe care le solicit, sunt acceptate de către partid, atunci, evident, îmi asum nişte obiective. În esenţă, îmi asum obiectivul de a fi un partid de peste 30%, la alegerile din 2012. Îmi asum un program împreună cu o echipă... facem, dacă vreţi, dacă nu simplificăm prea mult, un soi de contract de management. Fără mijloacele statutare de a avea puterea de-a reforma partidul eu nu doresc să candidez, doar de dragul de-a fi preşedintele Partidului Naţional Liberal. Dacă misiunea preşedintelui PNL ar trebui să fie în continuare aceea de a drămui şi de a echilibra orgoliile, aspiraţiile şi poftele membrilor conducerii, de a patrona şi de a cocoloşi eternele coterii care sunt în toate partidele, şi, sigur, sunt şi la liberali... cu mai mult gust, cu mai mult farmec dar sunt... de-a împăca toate caprele şi toate verzele partidului, nu mă interesează. Dacă cineva îşi imaginează că eu doresc în continuare doar să reprezint partidul şi cumva nu să-l şi conduc, iar nu mă interesează. Doresc, dacă va dori şi congresul, să conduc şi să reprezint acest partid, cu un termen clar şi cu obiective clare. Dacă aceste propuneri nu sunt acceptate şi e voinţa suverană a forurilor partidului nu e, evident, nici o supărare, dar atunci eu nu candidez, şi altcineva, alţi colegi îşi asumă - pe formula pe care o impune partidul - obiective şi candidaturi.  

Răzvan Dumitrescu: Bun. Deci, informaţia năucitoare este că domnul Crin Antonescu... 

Crin Antonescu: Nu e năucitoare, domnule Dumitrescu, reveniţi-vă. Răzvan Dumitrescu: ...spune că este foarte posibil să nu candideze. Păi e năucitoare în forma asta. Crin Antonescu: Nu, nu e. Este posibil, foarte probabil nu e, deoarece eu cred că partidul, congresul îmi vor da acest mandat pe care îl solicit, dar este voinţa lor. Dacă nu mi-l dau, nu candidez. Asta e clar şi nu e năucitor deloc. 

Răzvan Dumitrescu: Dar aţi avut senzaţia până acum că nu aţi condus deloc partidul? 

Crin Antonescu: Nu, eu am condus atât cât îmi permite actualul statut şi cât mi-a permis, evident, perioada care s-a scurs în acest an, plin, în fond, de două campanii electorale, cu precampanile lor cu tot. Am condus partidul, nu am pretins că nu, dar există foarte multe lucruri care ţin de reforma partidului despre care am discutat încă de la mandatul din 2009 şi pe care chiar vreau să le fac. Condiţia de membru al acestui partid trebuie reamenajată. Comunicarea şi implicarea membrilor, înainte de toate, în decizie trebuie reaşezată. Eu vreau, de pildă, să mergem şi să introducem şi în acest statut referendumul în partid pentru deciziile mari. O să facem nişte paşi de deschidere. PNL nu poate fi eficient pe calea altora, el nu poate fi nici un partid de tipul cadrist al PSD sau ce au moştenit, nici de tipul militar aproape, militaro-securist al PD-ului. Trebuie să fie un partid care să-şi câştige forţa din democraţie reală, dar reală. Ca să am referendum... 

Răzvan Dumitrescu: Dar încerc să înţeleg. 

Crin Antonescu:... trebuie să am membri bine întreţinuţi. 

Răzvan Dumitrescu: Vreţi să fiţi o mână forte în partid?

Crin Antonescu: De exemplu... Da, vreau să fiu o mână forte, pentru că numai cu mână forte se pot impune anumite lucruri, dar o mână forte, legitimată mereu democratic, adică nu ies cu tancurile în... 

Răzvan Dumitrescu: Da, vreţi să fiţi o mână forte în partid aşa cum a fost o mână forte în PD Traian Băsescu? 

Crin Antonescu: Nu. Eu nu am detalii despre modul cum a fost domnul Traian Băsescu mână forte în PD, dar văd cam cum, acre sunt efectele. Pe mine nu mă interesează să fiu mână forte pentru a promova nişte oameni ai mei, pentru a strânge de gât pe cine ridică prea mult capul, pentru, nu ştiu, nu mai vreau să fac această comparaţie cu domnul Traian Băsescu. Vreau să fiu o mână forte împreună cu echipa cu care, dacă voi primi mandatul, voi conduce partidul, pentru a forţa, cu ghilimele sau fără, acest partid să se deschidă, să se modernizeze, noi toţi să facem asta, începând cu mine şi să ridicăm puţin capul. Ştiţi cum se spune pentru iubitorii fotbalului că sunt jucători buni, care ştiu foarte bine cu mingea, dar nu ridică la timp capul, nu văd în teren. Cam asta e şi cu noi. Trebuie să înţelegem foarte bine că noi, dacă vrem să câştigăm... 

Răzvan Dumitrescu: Vreţi să-i învăţaţi să dribleze?

Crin Antonescu: Nu, că de driblat driblăm, dar cam pe loc de multe ori. Dacă vrem să înţelegem că există o şansă foarte mare să devenim primul partid al României şi să fim un partid cu adevărat european democratic modern, asta depinde de modul în care noi ne raportăm la ce e în afara partidului. Noi suntem prea întorşi - ăsta e păcatul tuturor partidelor româneşti - spre noi înşine. Considerăm că lumea se închide în birourile noastre, în combinaţiile noastre, în cine vine la guvern, cine pleacă de la guvern, cine e preşedinte la organizaţia cutare sau chiar la marea organizaţie numită partid. După părerea mea, e nevoie de altceva, am spus-o clar şi în 2009 şi acum nu cer, în fond, decât mandatul pentru aşa ceva, dacă partidul vrea aşa ceva şi mijloacele pentru aşa ceva. 

Răzvan Dumitrescu: Dar dumneavoastră aţi vorbit de echipe, moţiune care să însemne o echipă, e în regulă. Ne daţi şi nouă trei sau patru nume din echipa dumneavoastră?

 Crin Antonescu: Eu nu pot să vă dau nişte nume din echipa mea. Pot să vă spun, nu ştiu, oameni pe care i-aş dori, dar nici asta nu am să o fac, pentru că înşiruirea ar fi foarte lungă, am foarte mulţi colegi, pe care îi cred foarte buni parteneri în acest demers, numai că eu nu am purtat astfel de discuţii, nu am conturat eu o echipă. E vorba de a vedea, în primul rând, în jurul a ce ne unim şi în sensul acesta, în foarte scurt timp, probabil poimâine, aşa intenţionez, eu voi face publice aceste documente politice şi voi vedea cine împărtăşeşte conţinutul lor, cine vrea să vină alături de ele, în primul rând... 

Răzvan Dumitrescu: De pildă... 

Crin Antonescu: ... şi, sigur, alături de mine. 

Răzvan Dumitrescu:... nedându-ne nume, domnul Ludovic Orban e în vederile dumneavoastră ca să facă parte din echipă? 

Crin Antonescu: Domnul Ludovic Orban este întotdeauna în vederile mele şi indiferent că va fi sau nu în conducerea partidului, va fi unul din colegii pe care îi respect şi pe care îi preţuiesc pentru tot ce au făcut, fac şi vor face în PNL. E posibil ca domnul Ludovic Orban să nu fie în această echipă, pentru că între mine şi domnia sa, în acest moment, cel puţin, există o divergenţă în legătură cu acest mod de alegere. Domnul Ludovic Orban este de părere că nu e acceptabil sau nu e bine să introducem sistemul cu moţiuni şi cu echipe, cu argumente pe care, de altfel, şi eu - nu o ascund şi nu evit să amintesc asta - le-am susţinut cu prilejul altor congrese. Numai că ceea ce fac eu acum sau vreau să fac eu acum nu e nicidecum, e doar la o aparenţă ceea ce a făcut domnul Stolojan în anul 2002 parcă şi domnul Tăriceanu în anul 2005. Este cu totul altceva, pe alte criterii şi nu mai această formă a moţiunii. Sigur că în privinţa asta, dacă drumurile noastre se despart, se despart. În orice caz, rămânem un partid, indiferent cine are câştig de cauză şi, într-un sens mai larg, rămânem în echipă. 

Răzvan Dumitrescu: Imediat revenim. O scurtă pauză şi ne întoarcem la discuţia cu domnul Crin Antonescu. 

Răzvan Dumitrescu: Bun, aşadar, revenim la discuţia noastră cu domnul Crin Antonescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Sigur că va fi acolo un congres, toată lumea stă cu ochii pe congresele partidelor, pe congresul PSD, pe congresul PNL, o să stea cu ochii şi pe congresul PD-L, dacă va avea loc, dar domnul Tăriceanu, fost preşedinte al PNL, a avut şi dânsul o opinie. Iat-o! 

Călin Popescu Tăriceanu: Eu m-am opus acestei funcţii de prim-vicepreşedinte şi la congresul trecut, nu mi-am schimbat părerea. Însă, ştiţi ce se întâmplă? Pe mine mă deranjează altceva. Într-un partid serios, statutul nu se schimbă la fiecare congres, după cum bate vântul. Aici e problema şi trebuie să reglăm această chestiune în interiorul congresului şi la nivelul conducerii şi să găsim o formulă de statut, care să dureze, eu ştiu, pe durata, pe o durată mai lungă, pentru a da o stabilitate politică şi partidului. 

Răzvan Dumitrescu: Partidul care îşi schimbă des statutul e neserios? A câta oară l-aţi schimbat?

Crin Antonescu: Nu, n-aş spune, dar împărtăşesc principiul pe care şi domnul Tăriceanu l-a enunţat, conform căruia ar fi de dorit, şi noi, ca ţară şi în orice caz, noi, ca partid, că despre asta vorbim, să nu ne mai schimbăm atât de des statutul, imnul, steagul, constituţia şi aşa mai departe. Sunt de acord, din acest motiv ne vom gândi... 

Răzvan Dumitrescu: Şi preşedintele... 

Crin Antonescu: Nu. Preşedinţii e bine să se schimbe cât mai des, în orice caz, PNL i-a schimbat cel mai des, după 1990, chiar are probleme, că unii sunt transfugi, ulterior şi-au luat altă cetăţenie, "au fugit din ţară". Eu vreau să ne gândim, şi ne gândim cu toţii, la un statut în această exigenţă pe care l-a exprimat şi domnul Tăriceanu, iar în legătură cu postul de prim-vicepreşedinte sau nu, am citit tot felul de lucruri prin presă la fel de simpatice ca şi oferta domnului Cataramă, şi anume, că, presat sau ademenit sau nu ştiu, în fine, împins, de domnul Tăriceanu, doresc să desfiinţez postul de prim-vicepreşedinte al domnului Ludovic Orban. Nu, dacă va fi desfiinţat, asta nu înseamnă niciun fel de, mă rog, asociere între mine şi domnul Tăriceanu. Şi tot felul de alte... Că m-am înţeles cu nişte... sau sunt în negocieri cu nişte partizani de ai domnului Tăriceanu, pe care să-i bag în echipă. Nici atât, veste proastă poate, dar nici atât. În orice caz, vreau să spun, pentru că m-aţi întrebat şi nu vreau să nu vă dau tot ce pot să vă dau, în legătură cu componenţa acestei echipe, dacă vom ajunge într-o asemenea situaţie, deci dacă va adopta congresul o asemenea formulă, vreau să vă spun că în niciun caz acolo, în această echipă, nu voi propune oameni după bunul meu plac, aşa cum s-a întâmplat în cazul Stolojan sau în cazul Tăriceanu, chiar şi mai abitir chiar în unele privinţe în 2005, ci acolo vor fi oameni care, fie au fost votaţi la congresul anterior, fie sunt oameni care conduc organizaţii şi au avut rezultate foarte bune, măcar la ultimele alegeri, cele prezidenţiale, foarte relevante, sau, dacă asta se va putea, şi mărturisesc chiar, cumva în premieră, acest interes al meu şi unul din motivele pentru care cer listă, pentru că altfel n-aş putea-o face, n-am putea-o face, dacă una, două, trei personalităţi importante ale vieţii publice din România cu vederi, cu convingeri liberale, unii şi membri ai PNL, ar dori să intre, eu aş fi de acord şi aş cauţiona ca preşedinte aşa ceva prezenţa lor în fruntea partidului. Nu strică să avem oameni proaspeţi şi oameni de anvergură alături de oamenii care am făcut politică atâţia ani în acest partid. 

Răzvan Dumitrescu: Bun, daţi-ne două nume?

Crin Antonescu: Nu pot să vă dau două nume, atâta vreme cât aceste discuţii cu aceşti oameni nu au fost purtate, eu nu pot lansa acum doar din simpatia nemărginită pe care o port presei, ipoteze care ar fi discutate. O să vedem, la momentul potrivit, dacă şi cine... 

Răzvan Dumitrescu: De ce vă ceream noi două nume? Ca să nu fim... 

Crin Antonescu: Vă pot da un exemplu acum, pentru că omul este angajat politic, deja e în partid, e senator, domnul Mircea Diaconu. Domnul Mircea Diaconu este un apreciat, simpatizat în PNL, în condiţii obişnuite de congres nu ştiu dacă ar candida, nu ştiu dacă... ba, sunt convins că domnia sa nu are şi nici nu doreşte să dobândească, fiind mai proaspăt în jocul acesta şi puţin, repet, cu altă mentalitate, abilitatea de a negocia, de a combina voturile care se combină la "cooperativa" din orice congres şi atunci, pur şi simplu, cineva îşi asumă răspunderea şi spune: „Dom'le, Mircea Diaconu este un om, o personalitate, un liberal, care trebuie să fie în conducerea asta a partidului nostru" şi iată că e. Sigur, dacă şi domnia sa vrea, pentru că eu nu am purtat această discuţie cu domnul Diaconu. 

Răzvan Dumitrescu: Am înţeles schema prin care doriţi să reformaţi partidul şi am înţeles şi care sunt condiţiile pentru ca dumneavoastră să candidaţi. A fost Crin Antonescu, preşedinte PNL la „Realitatea Zilei". 

(Prin Monitoring Media: Realitatea TV - Realitatea zilei - II, Ora: 20:00)