Noutati

Acasa » Noutati » Emil Boc nu pare a purta povara crizei economice, sociale, problemelor a milioane de români, salariaţi sau pensionari sau şomeri. Pare a purta doar grija majorităţii cu care să îi fie trecut Guvernul prin Parlament

rating 0

18 ianuarie 2010 | 257 de afisari | 0 comentarii

Emil Boc nu pare a purta povara crizei economice, sociale, problemelor a milioane de români, salariaţi sau pensionari sau şomeri. Pare a purta doar grija majorităţii cu care să îi fie trecut Guvernul prin Parlament

Transcrierea emisiunii "Realitatea zilei", de la postul Realitatea TV, din 15 ianuarie 2010, cu participarea președintelui PNL, Crin Antonescu

Răzvan Dumitrescu: Aşa scria Eminescu despre buget, acum 130 de ani. Potrivit timpurilor, noi am spune aşa: s-a împărţit mălaiul după cum urmează: una ţie, una rudelor mele, una prietenilor mei de familie, una prietenilor mei din partid, una celui care l-a trădat pe adversar, una mai mare pentru şeful, una pentru băieţii care m-au ajutat în alegeri. E vorba de sume de tot felul, împărţite la bugetul de stat. "Bine, bine, dar noi?" - au strigat cei din opoziţie? Voi? A, voi. Păcat că nu a mai intrat în parlament Anca Constantinescu să v-o spună direct pe-aia cu "Ciocul mic, acum noi suntem la putere". Cam asta este povestea bugetului de anul acesta. Aproape două săptămâni de muncă aiurea, ca să avem tot bugetul propus de Guvern. Speranţele bătrânilor că le va creşte pensia, au fost spulberate, impozitele unora care încearcă să supravieţuiască în criză, au fost majorate, ce-i de înţeles din ce s-a întâmplat în ultimele zile şi ce-i de înţeles în politica românească? O să încercăm să aflăm de la domnul Crin Antonescu, preşedinte PNL, bună seara.

Crin Antonescu: Bună seara.
           
Răzvan Dumitrescu: Acum, pentru că bugetul e istorie, mă refer la discuţia despre buget, bugetul a trecut, aş vrea să lămuresc câteva lucruri care s-au scris, dar nu au fost deloc lămurite. S-au terminat discuţiile. Iată ce zice "Evenimentul Zilei„ că s-ar fi întâmplat şi că ar fi spus domnul Călin Popescu Tăriceanu, dânsul nefiind altcineva decât liderul grupului parlamentar PNL - nu? Din cameră. "V-aţi vândut pe trei bani, aţi obţinut contravaloarea unui apartament de trei camere pentru 30 de judeţe", ar fi fost trocul pe bugetul de stat ca să se renunţe la amendamente.
           
Crin Antonescu: Contravaloarea cam asta e, dacă luăm de bună suma vehiculată de „Evenimentul Zilei".
           
Răzvan Dumitrescu: S-a întâmplat trocul?
           
Crin Antonescu: Nu s-a făcut însă niciun troc. Nu ştiu dacă o asemenea discuţie a avut loc, eu nu am fost martor la ea, dar nu am fost tot timpul acolo. Nu cred că domnul Tăriceanu a putut să facă un asemenea reproş, pentru că nu avea motiv. Nu s-a făcut niciun troc, noi am votat împotriva bugetului. Ce s-a întâmplat însă, a fost că, spre deosebire de anul trecut şi de când mă ştiu, că tot am început cu texte vechi, parafrazându-l pe Creangă acum, spre deosebire de anul trecut şi de alte ediţii ale discutării bugetului, de data asta şi noi şi am văzut că şi cei din PSD, nu am mai prelungit discuţiile. Şi nu am făcut-o, aşa cum am şi spus de la bun început că nu o vom face, pentru că la un asemenea grad de incompetenţă şi iresponsabilitate al Guvernului, dacă ei nu se duceau cu un buget, indiferent cum alcătuit, până când are loc şedinţa board-ului FMI, nu venea tranşa şi era foarte posibil ca atâţia oameni în România, milioane de oameni, să rămână fără pensii, fără salarii, sau să le primească pe nişte bani împrumutaţi de la Guvern cu dobânzi mult mai mari, pe care tot noi, aceşti oameni, le plătesc, le plătim, şi nu domnul Boc şi echipa.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar cu ce v-aţi ales, de fapt, după discuţia asta şi după...
           
Crin Antonescu: Nu ne-am ales cu nimic. E un buget catastrofal, cum l-am calificat de la bun început. Am făcut apel la raţiunea unora dintre dânşii, a primului ministru, a cui o mai decide pe acolo, să accepte nişte lucruri care erau, după părerea noastră, elementare. Nu au vrut să o facă, au o majoritate, cum ştiţi. Dacă ţineam încă trei săptămâni bugetul, tot acolo ajungeam, în schimb, exista acest risc pe care, repet, nu am considerat că merită să îl asumăm.
           
Răzvan Dumitrescu: De ce vă întreb? La televizor, pentru foarte mulţi cetăţeni, mai ales pe bugetul asigurărilor sociale, unde s-a discutat aprins despre punctul de pensie, a părut a fi o bătălie foarte, foarte mare. În schimb, apar aceste informaţii că s-a renunţat la aceste amendamente că au fost negocieri cu PSD, că s-au oferit trei miliarde de lei vechi pentru fiecare colegiu şi vrem şi noi să ştim care e adevărul. V-au picat amendamentele astea pentru că nu aveţi forţă în opoziţie, sau pentru că s-au întâmplat alte minuni?
           
Crin Antonescu: Nu, pentru că pur şi simplu nu aveam, dacă nu am reuşit să impunem sau să convingem majoritatea să accepte, de pildă, suspendarea, măcar, dacă nu eliminarea completă a impozitului forfetar, măsură despre care vă aduceţi aminte că pe parcursul anului trecut, în timpul campaniei electorale, mai ales, au vorbit "campionii" dreptei, domnii de la PD. Dacă nu am reuşit măcar acest lucru, aveam foarte slabe speranţe că vom reuşi cu celelalte amendamente. Am susţinut în dezbatere amendamentele fundamentale, 14-15 amendamente, în ce ne priveşte, nemaisusţinând câteva, 1.700 aveam noi, de amendamente punctuale, pentru că era clar că maşina de vot a puterii, le va respinge. Nu s-a obţinut un vot pentru acest buget. Nu am făcut niciun fel de concesie noi. În schimbul a ce? În schimbul a trei miliarde? Păi şi dacă le dădeau pentru ei...
           
Răzvan Dumitrescu: Trei miliarde de lei vechi, da.
           
Crin Antonescu: Dacă le dădeau pentru ei, în mână, trei miliarde, era puţin, darămite pentru un colegiu. Păi ce să faci cu trei miliarde? Aici, dacă domnul Tăriceanu a făcut această comparaţie, a avut dreptate. Numai că, repet, nu s-a pus problema să se vândă cineva pentru aceşti bani, pentru că noi am votat împotriva bugetului, am discutat public despre acest buget, atât pe cât ne-am priceput şi iată, de pildă, l-am auzit pe domnul Ghişe pe drum, înainte, disecând foarte exigent şi foarte bine, după părerea mea, carenţele structurale ale acestui buget. Nu s-a făcut niciun troc.
           
Răzvan Dumitrescu: Bun. Acum vă întreb, pentru că domnul Tăriceanu e liderul de grup al liberalilor din Camera Deputaţilor şi în astfel de dezbateri liderii de grup au un rol important acolo. Vă întreb dacă aţi auzit de la domnia sa vreo critică, de la microfonul Parlamentului, pe bugetul de stat? Sau faptul că domnul Vlădescu i-a fost ministru în Guvern, l-a împiedicat să facă chestia asta?
           
Crin Antonescu: Nu cred că putem interpreta aşa. Domnul Tăriceanu, ca şi mine, exact în aceeaşi măsură, de data asta, ca şi toţi colegii, practic, s-a pronunţat explicit în şedinţa grupurilor parlamentare reunite, împotriva votării acestui... sau în favoarea votului contrar bugetului. A denunţat, la rândul domniei sale, acest lucru. Faptul că alţii au fost purtătorii de cuvânt, aşa ne-am înţeles acolo. Aţi văzut, de altfel, că nici eu nu am fost în rol de tenor, de prim solist. Avem colegi, nu suntem doar eu, sau domnul Tăriceanu, oameni care putem să exprimăm foarte bine punctele de vedere liberale. În aceste chestiuni întotdeauna au punctat foarte bine, au făcut-o şi acum şi Varujan Vosganian şi Eugen Nicolăescu şi Daniel Chiţoiu şi Victor Paul Dobre şi atâţia alţi colegi. Păcătuiesc, probabil, scăpându-mi acum numele unora care au fost în prim-plan. Deci nu e niciun fel de problemă aici şi niciun fel de legătură cu domnul Vlădescu.
           
Răzvan Dumitrescu: A trecut bugetul. După ce a trecut bugetul premierul Emil Boc spunea că aprobarea bugetului în Parlament marchează ieşirea din criză şi mai spunea că unul dintre punctele tari ale bugetului...
           
Crin Antonescu: Ieşirea domniei sale din criză.
           
Răzvan Dumitrescu: ... îl reprezintă investiţiile.
           
           
Emil Boc: Un buget care, spun eu, este unul care marchează ieşirea din criză economică a României şi pregăteşte relansarea economică. El are câteva puncte tari şi ele constau, în special, în condiţiile grele pe care le mai avem în 2010, în investiţii, având cel mai mare buget, ca procent din PIB, alocat vreodată pentru investiţii.
           
Sebastian Vlădescu: Nu avem în plan în acest moment o rectificare. Începem să aplicăm bugetul aşa cum este el.
           
           
Răzvan Dumitrescu: Am auzit a doua oară, de la persoane foarte importante, o dată în urarea de Anul Nou, că ieşim din criză în 2010, acum auzim de la domnul Boc acest lucru, că ieşim din criză în 2010. Vrem şi noi să confirmăm din cât mai multe surse această veste bună. Ne puteţi confirma?
           
Crin Antonescu: Nu pot fi a treia sursă care să facă numărul suficient, clasic, pentru dumneavoastră. Eu nu pot fi a treia. Păi nu ştiu, mă simt silit să discutăm, când vine vorba despre afirmaţiile domnului Boc, aşa, ca la grădiniţă. Ori ne ia de tâmpiţi pe toţi, la nesfârşit, ori pur şi simplu nu e atent. Domnul Boc tocmai ce a explicat că nu poate accepta majorarea la 45% a punctului de pensie, condamnând în felul acesta câteva milioane de pensionari, să se confrunte cu scăderea evidentă a puterii de cumpărare, s-a şi calculat, circa 15%. Şi e vorba de o putere de cumpărare de lucruri care înseamnă supravieţuirea acestor oameni, nu e vorba de cumpărare de maşini de lux.
           
Răzvan Dumitrescu: La alea au mai scăzut nişte taxe.
           
Crin Antonescu: Trebuie să dăm afară nişte zeci de mii de oameni, nu ştim câţi, încă, şi zboară veşti contradictorii, vorba lui Topârceanu, de data asta. Păi toate lucrurile astea se întâmplă şi ne explică domnul Boc, pentru că suntem în criză economică. Dacă am ieşit din criză cu acest buget, rămâne să constatăm cu toţii şi cred că este uşor să o facem. Remarc, de altfel, aşa, ca să mai facem şi asemenea consideraţii, că şi domnul Boc şi domnul Vlădescu, sunt foarte liniştiţi, uşor fericiţi, par a avea o singură preocupare.
           
Răzvan Dumitrescu: Înseamnă că ieşim din criză.
           
Crin Antonescu: Domnul Boc cred că la asta s-a referit. Domnia sa nu pare a purta povara crizei economice, sociale, problemelor a milioane de români, salariaţi sau pensionari sau şomeri. Pare a purta doar grija majorităţii cu care să îi fie trecut Guvernul prin Parlament, majorităţii aritmetice cu care să îi treacă bugetul, altfel nu pot să îmi explic această scăpare, pentru că e o scăpare. Bugetul a rezolvat o criză de moment, a domniei sale, nu a ţării. Şi domnul Vlădescu, pe de altă parte, sigur, nu îl condamn, e bine să fii relaxat...
           
Răzvan Dumitrescu: Ştiţi de ce vă întreb dacă ieşim din criză, văzând şi relaxarea domnului Vlădescu...
           
Crin Antonescu: Nu. Nu ieşim, vă spun clar, nu avem cum să ieşim.
           
Răzvan Dumitrescu: ... şi afirmaţia domnului Boc, în domnul Vlădescu aveţi sau nu aveţi încredere? V-a fost coleg de partid la un moment dat, a fost şi ministru în Guvernul liberal şi de-aia vă întreb, dacă în domnul Boc văd că nu aveţi încredere, măcar în domnul Vlădescu aveţi încredere, sau nu e cazul?
           
Crin Antonescu: Eu nu mă pot pronunţa aici decât dacă o pot face, din punct de vedere politic. Nu dă domnul Vlădescu, economistul sau finanţistul, examen cu mine. Că nu sunt calificat. Din punct de vedere politic însă, şi asta contează aici, pentru că ministrul de finanţe este o poziţie politică, nu am niciun fel de încredere în domnul Vlădescu. Pentru că nu văd în acest buget, cum au spus-o de atâtea ori şi colegii mei şi oameni din alte partide, chiar şi oameni din arcul guvernamental au recunoscut, nu văd în acest buget nicio urmă de ceea ce chiar domnul Vlădescu, dacă nu mă înşel, pe bună dreptate, spunea cândva, nu demult, că trebuie să fie un buget, un instrument politic prin care modelezi, creezi soluţii. Este pur şi simplu o socoteală contabilicească cu anumite ţinte, nu e chiar aşa de onestă, dar e cu anumite ţinte, care e făcută pe spinarea celor mulţi şi nevoiaşi, şi când spun asta, chiar e vorba de mulţi, şi care rezolvă problemele clientelei politice. Acum, eu nu pot să îl judec, să spun că pe domnul Vlădescu atât îl duce capul, cred că îl duce mai mult. Problema e că domnul Vlădescu acolo este pus să execute nişte ordine, din punct de vedere politic şi de-asta nu pot răspunde foarte clar la întrebarea dumneavoastră. Nu am încredere în domnul Vlădescu, dar nu pentru că ar fi incapabil, în materie de socoteli şi de finanţe. Eu aş vrea însă să ştiu, apropo de asta, un lucru. Poate mi-a scăpat mie şi s-au făcut precizări. Domnul Vlădescu a fost cooptat în această echipă, era liber de contract, din punct de vedere politic, de mult. De altfel, era liber de contract când a fost cooptat şi de Guvernul nostru, de Guvernul Tăriceanu. De către domnul Boc. Asta a arătat încă o dată, împreună cu alte întâmplări, lipsa cruntă de oameni a PD, care se bate cu pumnul în piept că a promovat oameni care au înnoit clasa politică, dar nu am înţeles dacă PD l-a asumat politic pe Sebastian Vlădescu, ca ministru de finanţe. Asta încă nu am înţeles şi aş vrea să aibă domnul Boc, ca preşedinte al acestui partid, cât mai e, bunătatea să ne facă această precizare. Pentru că nu era exclus, de pildă, dacă veneam la guvernare şi noi, Guvernul Iohannis, PNL să fi, să zicem, să fi avut Ministerul Finanţelor şi să fi făcut acolo o nominalizare poate nu cu un membru PNL. Dar îl asumam, din punct de vedere politic.
           
Răzvan Dumitrescu: Adică garantăm politic pentru alegerea asta pe care am făcut-o.
           
Crin Antonescu: Ne asumăm, dacă omul ăla a făcut nişte lucruri bune şi mandatul, bilanţul lui, Ministerul Finanţelor, este unul bun, meritul nostru. Dacă nu e unul bun, noi plătim oalele sparte. Pentru că aşa, domnul Vlădescu pe cine reprezintă, din punct de vedere politic? E cumva în gruparea generalului Oprea pentru progres? Nu cred.
           
Răzvan Dumitrescu: Domnul Antonescu, eu îmi închipui că un premier îşi asumă lista miniştrilor din Guvernul său. Eu aşa îmi închipui că ar trebui să se întâmple cu orice premier, al oricărei ţări.
           
Crin Antonescu: Ar fi cazul ca şi partidul să asume. Vă dau un exemplu: Andrei Pleşu când a fost ministru de externe, el a fost asumat de PD, chiar dacă nu era membru. Daniel Deianu, la vremea aia, de noi.
           
Răzvan Dumitrescu: De ce vă întreb de domnul Vlădescu? Bănuiam că, având în vedere că a fost ministru într-un Guvern liberal, puteţi cunoaşte mai multe despre domnia sa. Altminteri, ce părere aveţi despre numirile astea pe care le-a făcut dânsul în funcţia de consilieri, Andrei Gheorghe, Dan Bitman? Care e logica? Şi vă întreb acest lucru pentru că, fiind la un moment dat coleg de-al dumneavoastră de partid, îmi închipui că aţi putea să descifraţi ceea ce urmăreşte.
           
Crin Antonescu: Eu îi cunosc, aş putea spune, ceva mai bine, pe Andrei Gheorghe...
           
Răzvan Dumitrescu: Vedeţi că nu l-a ales pe Tudor Chirilă, l-a ales pe Dan Bitman.
           
Crin Antonescu: Îi cunosc ceva mai bine pe Andrei Gheorghe şi pe Dan Bitman, fără să fiu foarte apropiat, decât pe domnul Vlădescu, sunt nişte oameni categoric talentaţi. Şi, de altfel, foarte simpatici amândoi.
           
Răzvan Dumitrescu: Nu contestă nimeni asta.
           
Crin Antonescu: Şi suficient de inteligenţi ca să înţeleagă ce spun eu acum. Explicaţia pe care a dat-o domnul Vlădescu e caraghioasă, în legătură cu prezenţa lui Dan Bitman. Dacă îmi spunea că Dan Bitman îi cântă, eram mulţumit, era logic. Dacă îmi spunea că Dan Bitman care, probabil, are, dincolo de, evident, virtuţile sale artistice, priceperi de management, de marketing, de chestiuni din astea, iarăşi, era foarte în regulă. Dar ca să îmi povestească faptul că plăteşte din bani publici un om, nu e vorba de nume, de Dan Bitman, o persoană foarte simpatică şi întru totul apreciabilă, că plăteşte un om ca să îi povestească povestiri din lumea celor care nu cuvântă, ăştia de pe stradă, care trăiesc... păi nici Dan Bitman nu trăieşte pe stradă. Dan Bitman e un artist, e un om care are o viaţă specială, vrea să îi povestească cineva cum se simte în troleibuz impozitul? Nu am înţeles, astea sunt nişte lucruri caraghioase. Iar în legătură cu Andrei Gheorghe, nu ştiu. Acolo poate că Andrei Gheorghe poate consilia pe...
           
Răzvan Dumitrescu: Eu vă întreb din alt motiv. Este dreptul oricărui ministru să îşi ia consilierii pe care vrea să îi ia.
           
Crin Antonescu: Este. Domnul Dumitrescu, staţi puţin, a fost şi dreptul preşedintelui...
           
Răzvan Dumitrescu: Dar vă întreb, într-un an de criză, nu este important să ştim care este logica unor numiri?
           
Crin Antonescu: Este legal şi este dreptul legal al fiecărui ministru, demnitar, în limitele prevăzute de lege, să angajeze pe cine vrea, în limitele legii, în calitate de consilier. După cum a fost dreptul domnului preşedinte Băsescu să o ia de la primărie pe doamna Elena Udrea, consilier la Primăria Generală a Capitalei, să o facă şeful cancelariei prezidenţiale. Chestiunea este că într-o ţară civilizată, tu, cel care faci această alegere, trebuie să ai un minimum de explicaţie, dacă te întreabă cineva. Dom'ne, acest om e aici pentru că eu consider că se pricepe la asta. Mă ajută cu asta, face asta. Atâta tot.
           
Răzvan Dumitrescu: Bun. Mergem la pensii. La pensii ne-am lămurit în prima parte a emisiunii, nu numai că punctul de pensie, conform legii bugetului asigurărilor sociale, nu va fi de 45%, dar dacă vorbim de îngheţare, vorbim de îngheţare înainte să apară legea aia cu 45%, deci îngheaţă pe la 39%, ne spuneau specialiştii de la The Money Channel. Ne-am uitat astăzi pe pensii şi am descoperit că şi luna care a trecut s-a plătit pensia de 37.000 de lei pentru persoana respectivă care o are, în România, că e cea mai mare pensie din România. Pensie pe lege specială. De ce nimeni nu a umblat în zona asta, deşi a tot vorbit? Chiar şi dumneavoastră, din opoziţie, puteaţi să depuneţi o iniţiativă prin care să anulaţi legile alea, sau o lege, sau două, sau mai multe, speciale, pe baza cărora există pensii de 37.000 de lei în România, fără nicio legătură cu contribuţia avută? De ce nimeni nu a făcut asta?
           
Crin Antonescu: Tapajul în legătură cu pensiile astea speciale, cu anumite pensii speciale, care este un tapaj îndreptăţit, să spun aşa, dacă este concentrat, focusat...
           
Răzvan Dumitrescu: Pe principiul de contribuţie.
           
Crin Antonescu: ... punctele nevralgice, a fost făcut temă electorală de către domnul Boc. Vă aduceţi aminte că domnul Boc ţipa pe culoare, atunci când a căzut, a căzut Guvernul prin moţiune de cenzură, cum că e glorios şi e bucuros că aşa şi-a încheiat activitatea, şi domnia sa credea că suntem într-o democraţie şi şi-a încheiat activitatea, momentan. În mod glorios, luptându-se cu noi, nişte căpcăuni, care dorim să menţinem privilegii şi pensiile parlamentarilor, zicea domnia sa, şi pensiile nesimţite, termen pe care l-a şi lansat. E foarte adevărat că şi noi am întârziat, în legătură cu ceva ce angajasem, şi anume un proiect de lege care să termine odată discuţia asta cu pensiile parlamentarilor, o mai spun o dată, pensiile parlamentarilor nu sunt nişte pensii nesimţite.
           
Răzvan Dumitrescu: Da, cu alea ne-am lămurit. Vorbeam de pensii în plată de 37.000 de lei, care înseamnă de peste 10 ori mai mult decât o pensie a parlamentarilor, de 15 ori mai mult.
           
Crin Antonescu: Exact. Să ne lămurim, de asemenea, că există categorii de oameni cu regim militar, mă refer la militari-militari, la piloţi, la alte lucruri, care, în niciun caz nu mai trebuie jigniţi, fiind asimilaţi cu termenul acesta. Dar există şi situaţii în care nu se justifică asta şi nu înţeleg de ce un om, domnul Boc, în speţă, o putere, un partid, care dau ordonanţe pe te miri ce, care schimbă cu vitejie, ca domnul Blaga, 30 de prefecţi într-o zi, care schimbă tot ce vor dânşii în ţara asta, în 24 de ore, nu s-au luptat, după ce au câştigat şi alegerile prezidenţiale, cu acest flagel despre care tot vorbesc, lăsând la o parte faptul că, pe fond, oricum asta nu rezolvă. Trebuie făcută, faptul că nu rezolvă marile probleme, nu e un motiv să nu fie făcută.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar de ce nu îi ajutaţi? De ce nimeni nu are o iniţiativă în Parlament, e o lege specială care stă în spatele unor pensii de o asemenea factură.
           
Crin Antonescu: Păi o să vă spun de ce. Pentru că domnul Boc şi domnul Băsescu nu au intenţionat niciodată să apuce taurul de coarne. Ştiţi că eu...
           
Răzvan Dumitrescu: Apucaţi-l dumneavoastră, din opoziţie.
            
Crin Antonescu: Da, e adevărat că în privinţa asta şi noi asumăm o anumită neglijenţă. Nu am făcut-o nici când eram la putere, putem să facem un proiect de lege şi acum. Şi e un proiect de lege care va presupune o discuţie interesantă.
           
Răzvan Dumitrescu: Ştiţi de ce tot prezentăm aşa, prin comparaţie, ce se întâmplă cu unii cărora nu numai că le îngheaţă venitul ăla din pensie, le şi scade şi ce se întâmplă cu alţii care nu au niciodată emoţii, cu pensii de 37.000 de lei. Iată ce se întâmplă cu alţii, care în an de criză 2009, când lozinca era puşca şi cureaua lată şi nu mai dăm prime, sporuri şi alte treburi, au câştigat trei oameni împreună, un milion de euro dintr-o instituţie a statului. E vorba de fostul director general al Fondului Proprietatea, 440.000 de euro venituri, fostul director economic de la aceeaşi instituţie, 264.000 de euro venituri.
           
Crin Antonescu: Asta din salariile şi sporurile lor, deci nu sunt venituri din cine ştie ce acţiuni.
           
Răzvan Dumitrescu: Nu, venituri însemnând nu numai salariu, însemnând bani...
           
Crin Antonescu: Dar nu din business, vreau să spun.
            
ăzvan Dumitrescu: Nu din business, de la Fondul Proprietatea au luat banii ăştia.
           
Crin Antonescu: De la serviciu, cum s-ar spune.
           
Răzvan Dumitrescu: Fostul director juridic de la Fondul Proprietatea a luat şi acesta 238.000 de euro. Trebuie să fim foarte corecţi. Au fost daţi afară înainte să li se termine mandatul şi, conform contractului de muncă, statul a trebuit să le plătească nişte compensaţii, toate în valoare de un milion de euro. E şocant, de-asta tot repartizăm acest exemplu, pentru că nu îl înţelegem. Chiar e România sat fără câini?
           
Crin Antonescu: Da.
           
Răzvan Dumitrescu: Chiar nimeni, nici din opoziţie şi nici din putere, nu poate să se sesizeze că în ţara în care sub criză, dăm oameni afară, dar nu ştim câţi dăm, îngheaţă pensiile, dar nu ni se spune că de fapt, scad şi aşa mai departe, sunt oameni care câştigă împreună, trei dintre ei, un milion de euro într-un an? Fiind daţi afară, nu fiind ţinuţi să muncească pe brânci.
           
Crin Antonescu: Aveţi perfectă dreptate.
           
Răzvan Dumitrescu: Prin mecanismul dării afară câştigă banii ăştia.
           
Crin Antonescu: O să trebuiască să vedem şi o să vedem. O să fac tot ce pot în privinţa asta, să vedem când, cum şi de ce s-au încheiat aceste contracte, pentru că s-ar putea ca de încheierea contractelor...
           
Răzvan Dumitrescu: Spuneţi-ne şi nouă, că sunt foarte mulţi muritori de rând în faţă, muritori de rând însemnând oamenii care nu au funcţii în România asta, care nu înţeleg pentru cine e mumă şi pentru cine e ciumă criza asta. Ne puteţi împărţi în două şi să îi treceţi în stânga dumneavoastră pe cei pentru care criza e mumă şi în dreapta pe cei pentru care criza e ciumă?
           
Crin Antonescu: Eu cred că împărţirea asta nu trebuie să o facem noi, este cât se poate de evidentă şi este o criză care afectează pe toată lumea, mai puţin clientela politică, numeroasă, de altfel, şi diversă, a celor care se află acum la putere. Sigur că...
           
Răzvan Dumitrescu: Şi când eraţi dumneavoastră la putere unde v-aţi fi plasat dumneavoastră împreună cu puterea pe care aţi deţinut-o?
           
Crin Antonescu: Când eram noi la putere nu era criză, o dată.
           
Răzvan Dumitrescu: Şi atunci? Domnul Antonescu...
           
Crin Antonescu: Nu, staţi puţin. Doi, eu cred că lucrurile chiar dacă în fond, putem vorbi de clientelă şi atunci, şi putem vorbi. Şi vă aduceţi aminte că am vorbit chiar şi pe vremea aia.
           
Răzvan Dumitrescu: Da.
          
Crin Antonescu: Şi vorbim şi acum, nu trebuie să fim insensibili totuşi, la grad, la intensitate. Pentru că e totuşi de văzut că anumite aparenţe, o anumită măsură, dacă pot să folosesc cuvântul ăsta, s-a păstrat, după cum s-a păstrat o astfel de măsură în alocările pe care Guvernul le făcea către comunităţi locale pe vremea Guvernului Tăriceanu. Şi încă o dată vă spun, haideţi să numărăm câţi bani a primit primarul Boc al Clujului, primarul Falcă, al Aradului, primarul Scripcaru, al Braşovului. Sigur că nu primea mai mult decât a cerut, cum se întâmplă acum. Că acolo s-a bătut acest record. Dar primea absolut comparabil cu primari liberali şi cu primari social-democraţi, de altfel, care nu au dus-o deloc rău, pe vremea Guvernului Tăriceanu. Faptul că am avut de-a face cu ordonanţe declarate în repetate rânduri, văd că şi ordonanţa 105, aceea dată a doua zi după ce Curtea a spus că e neconstituţională 37 parcă, sau cât era prima, şi asta a fost declarată neconstituţională, oamenii au fost măturaţi de peste tot, iar maniera în care, practic, PD nu numai că nu se linişteşte, pentru că e criză, ci profită de criză, în favoarea clientelei, face împărţirea asta foarte clară. Deci eu vă spun foarte limpede, astăzi...
           
Răzvan Dumitrescu: Vreau să înţeleg foarte clar după ce criterii unui om i se ia din ce a avut, şi e vorba de un pensionar şi alţii câştigă, mă rog, împreună, un milion de euro. Cum arată ei, de ajung în asemenea funcţii? Dau pe dinafară de competenţă, sunt oameni speciali, au o aură din asta vizibilă, pe timp de noapte de la 20 de metri?
           
Crin Antonescu: Nu ştiu, eu nu mă pot pronunţa despre nişte oameni pe care nici măcar nu ştiu cum îi cheamă. Dar în general...
           
Răzvan Dumitrescu: Cum arată aceşti oameni care întotdeauna ajung în funcţiile alea, unde trebuie?
           
Crin Antonescu: Dar în general, sunt punctele tari, elementele forte, elita clientelei, dacă vreţi să spunem aşa. Asta e. Iar criteriile, întrebaţi-l pe domnul Boc, întrebaţi-l pe domnul Băsescu, care reformează de cinci ani statul român şi clasa politică.
           
Răzvan Dumitrescu: De oriunde ar fi elita asta a clientelei, opoziţie, putere şi aşa mai departe, pe timp de criză cine suferă mai mult, oamenii politici, sau cetăţenii conduşi de oamenii politici?
           
Crin Antonescu: Este evident că cetăţenii care nu fac politică, suferă mai mult. Şi este evident că săracii suferă mai mult decât bogaţii. Sigur că dacă un om, care avea un volum de afaceri de câteva zeci de milioane de euro, sau care a pierdut câteva zeci de milioane de euro, din contextul crizei, se va socoti mai nefericit decât un salariat, care are puterea de cumpărare ceva mai scăzută şi teama zilei de mâine. Dar e limpede că, statistic, pe spinarea celor mulţi şi celor aflaţi în nevoie, celor care trăiesc de la o lună la alta, se simte criza. De altfel, daţi-mi voie să mai spun un lucru. Văd că domnul Boc se bate cu pumnul în piept ca şi preşedintele său, de altfel, domnul Băsescu, cu faptul că, cu promisiunea că se vor plăti pensiile şi salariile. Nu vorbesc despre faptul că scade puterea de cumpărare, că scad veniturile, că una e salariul, alta e venitul, dar ne tot scoate ochii cu faptul că se plătesc pensiile şi salariile. Păi am ajuns să fie o bilă albă asta, un punct de mândrie, un mare succes al unui Guvern, că se plătesc pensiile şi salariile? Unde suntem? În Republica Moldova, la începutul anilor 1990, sau unde?
           
Răzvan Dumitrescu: Dacă ar fi fost un Guvern Iohannis în funcţie, ar fi arătat altfel bugetul şi lucrurile în România?
           
Crin Antonescu: Da.
           
Răzvan Dumitrescu: Păi nu tot pe buget de tipul ăsta aţi fi lucrat?
           
Crin Antonescu: Categoric. Se poate acum ca serviciile, STS, SRI, să fi avut un buget ceva mai mic, poate că erau şi oameni necăjiţi, dacă exista un Guvern Iohannis, ceea ce însemna un alt preşedinte. Poate că nu mai era doamna Udrea ministru, cu siguranţă. Domnul Boc, nu ştiu, nu mai avea momentan serviciu politic, vreau să spun, era redat culturii, catedrei, pentru o vreme. Erau şi oameni nefericiţi, dar una peste alta, altele erau criteriile şi de alcătuire a echipei guvernamentale, şi de alcătuire a bugetului şi criteriile politice, despre care am tot vorbit. Ce e aşa de complicat? În momentul când vorbeam despre eliminarea impozitului forfetar, toată lumea ne dădea dreptate, chiar şi cei care guvernau şi care l-au introdus. În momentul în care domnul Băsescu ne invita la guvernare şi nu ştiu de ce pun la timpul trecut, că ne tot invită, zi şi noapte, neîncetat, cum sunt călugării la muntele Athos în rugăciune, domnul Băsescu în invitaţie către noi, la guvernare, pe motivul că trebuie să facem un Guvern de dreapta. Până şi domnul profesor Boda îmi spune, pe unde mă prinde, prin emisiuni sau prin alte părţi, că fac o mare greşeală că nu fac un Guvern de dreapta.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar până şi domnul Fenechiu scrie scrisori PD-L, invitându-i să vă facă o ofertă concretă la guvernare.
           
Crin Antonescu: Domnul Fenechiu a făcut asta ca să îi dea de ruşine, să arate că nu sunt oameni serioşi. Dar vorbind acum...
           
Răzvan Dumitrescu: În ce fel i-a făcut de râs? Nu aţi primit răspuns la scrisoare. Sau nu aţi scris scrisoarea?
           
Crin Antonescu: Eu nici nu aştept. Dar ştiţi că domnul Fenechiu şi-a explicat intenţiile. Ideea e însă următoarea...
           
Răzvan Dumitrescu:  Da, dar vreau să ştiu cu ce finalitate.
           
Crin Antonescu: Care dreaptă? Pentru că iată, vedem acum că un amendament care era susţinut de cei de stânga, de PSD-işti, este refuzat de ministrul liberal Vlădescu şi de premierul dreptei româneşti, domnul Emil Boc. E, cred, destul de clar că în sensul acesta criza, care tot vine, tot trece, că aţi văzut că sunt două viteze aici, şi la domnul Băsescu, şi la domnul Boc. Când e ceva de rezolvat, ne ameninţă cu criza. Dacă nu le trecem Guvernul pe care îl vor dânşii, musai, ducem ţara de râpă, că nu avem Guvern şi e criză. Dacă nu le trecem bugetul imediat, iar e criză. Cum le trecem bugetul, a trecut criza. Nu, criza nu a trecut. Eu mă tem că în anumite privinţe, criza încă nu a venit. Şi spun de mult lucrul ăsta. Şi cred că 2010 va fi un an foarte, foarte rău. Atâta vreme cât eşti ca o ambarcaţiune pe o mare învolburată şi nu e condusă de nimeni, pentru că ăsta nu este Guvern. E un Guvern care se preocupă să fie mulţumit STS, SRI, cutare, cutare, câte sunt, că nici nu le putem spune într-o suflare, că au binemeritat de la patrie, să fie mulţumit Institutul Cultural Român, că a binemeritat de la patrie, să fie decoraţi toată turma de consilieri prezidenţiali. Îmi cer scuze pentru cele câteva capete din această turmă, care merită tratament individual, să fie decoraţi cu cele mai înalte distincţii ale României pentru că a ieşit Băsescu iar preşedinte. Vedem că există bani pentru tot felul de mofturi de-ale doamnei Udrea sau de-ale altor cavaleri şi, în schimb, criza pe cine să rămână? Păi pe pensionari, care trebuie să înţeleagă - nu? Că e criză. Pe profesori, care trebuie să înţeleagă că unii trebuie să plece acasă. Şi vă dau în scris de pe acum, că primii care vor pleca acasă vor fi, eventual, membri ai PNL, ai PSD, oameni care au zis ceva urât prin cancelarie de domnul Băsescu, sau de domnul Boc. O să trăim şi o să vedem.
           
Răzvan Dumitrescu: Revenim în câteva zeci de secunde. Rămâneţi cu noi. Ne-am întors în direct, "Realitatea zilei". Întrebarea este: dacă tot enumeraţi dumneavoastră greşelile pe care le fac guvernanţii, vă invit, pentru că a trecut ceva  timp de la alegeri şi aţi avut timp să vă gândiţi foarte bine, ce aveţi să vă reproşaţi dumneavoastră în perioada asta?
           
Crin Antonescu: Sub ce aspect?
           
Răzvan Dumitrescu: Sub aspectul mişcărilor pe care le-aţi făcut şi care nu au reuşit.
           
Crin Antonescu: Păi domnul Dumitrescu, despre ce vorbim? Că recunosc imediat. Dar să ştiu despre ce vorbim. Vorbim din nou despre campania electorală, sau despre lupta politică a anului 2009? Vorbim despre greşeli...
           
Răzvan Dumitrescu: S-a schimbat ceva, judecând la rece?
           
Crin Antonescu: Nu. Ceva esenţial, nu.
           
Răzvan Dumitrescu: În concluziile dumneavoastră, aşa...
           
Crin Antonescu: Nu am apucat, şi de fapt, nici nu cred că...
           
Răzvan Dumitrescu: O să aveţi un congres la un moment dat anul ăsta, la PNL.
           
Crin Antonescu: Da, sigur.
           
Răzvan Dumitrescu: Şi de-asta vă întreb. S-a schimbat ceva prin părţile esenţiale, din concluziile dumneavoastră? Pentru că la congres, îmi închipui că se vor înfrunta cei care conduc acum partidul cu cei care vor să îl conducă pentru că cei care îl conduc acum, nu l-au condus bine.
           
Crin Antonescu: De multe ori sunt tot aceeaşi, ştiţi cum e. Eu, din privinţa asta, dacă puneţi aşa problema, nu cred că ar fi trebuit să iau o altă decizie decât cele pe care le-am luat. Cred că ceea ce s-a întâmplat, de la alegeri încoace şi până în alegeri, de altfel, a confirmat estimările şi opţiunile mele şi o să mai discutăm la congres. Sigur, nu sunt singurele criterii pe care se alege, sau se realege, sau se schimbă un preşedinte. Nu am, vă spun foarte sincer, vreo grijă din privinţa asta. Nu în sensul că aş fi sigur că voi fi reales preşedinte al partidului, ci în sensul că, din punctul meu de vedere, nu este un lucru esenţial. Nu am, chiar griji în privinţa asta. Grijile mele sunt legate de ceea ce se întâmplă pe scena politică românească, unde chiar în condiţiile în care PNL va reuşi, şi eu sunt convins că va reuşi să reziste, să fie un partid de opoziţie eficient, e greu de văzut soluţii rapide, soluţii la îndemână pe parcursul anului 2010, pentru a ieşi din această fundătură. Pentru că noi am intrat într-un blocaj. Ce o să vedem acum? Vedem deja, e clar. Nu e vorba de a fi pesimist, e limpede. Cu o asemenea lipsă totală de soluţii, de proiecte, de propuneri, de ceva, cu acest buget, beneficiind, să zicem, de un context favorabil, să spunem că se înviorează economia europeană, să spunem că, mă rog, mai cresc exporturile, să spunem că toate aceste semne, că există nişte semne care nu ţin de noi, dar ele există, încurajatoare, vor continua. Tot nu va fi bine, pentru că, repet, acest Guvern este incompetent, rău-voitor şi, după părerea mea, perfect dăunător pentru interesul naţional, oricum am defini.
           
Răzvan Dumitrescu: Iertaţi-mă, sunt foarte mulţi colegi de la dumneavoastră care îşi doreau să guvernaţi alături de PD-L. Pentru ei nu era tot incompetent şi Guvern care e nepotrivit?
           
Crin Antonescu: Nu cred. Nu am cunoscut un coleg, cum spuneţi, care să fi spus, în dezbaterile pe care le-am avut noi, sau în altă parte, acasă la el, dom'ne, bun Guvern e Guvernul ăsta, Boc. Bun partid e Partidul ăsta, Democrat. Sunt nişte oameni de onoare, sunt nişte oameni serioşi, putem face ceva pentru ţară. Băsescu, ce om! Nu există un asemenea individ. Domnule Dumitrescu, sunt oameni care doresc acest lucru pentru că, şi nu e o acuzaţie, eu pornesc de la prezumţia de bună-credinţă, pentru că se tem că în opoziţie PNL nu va rezista, va fi prigonit, nu va avea alocări bugetare pentru deputaţii din colegiile... pentru colegiile în care sunt deputaţi liberali.
           
Răzvan Dumitrescu: Să nu spuneţi prigonit, că e campanie electorală şi aveţi un interes direct acolo, la Sectorul 1.
           
Crin Antonescu: Unde?
           
Răzvan Dumitrescu: La Sectorul 1.
           
Crin Antonescu: La Sectorul 1 am un interes direct care ţine nu doar de faptul că, din partea noastră, a liberalilor, candidează unul din oamenii pe care îi cunosc de cea mai multă vreme în PNL şi care este unul din cei mai serioşi oameni din PNL, şi anume Radu Stroe. Mai ţine însă de un interes. Vreau să văd dacă într-adevăr, am ajuns de râsul familiei Prigoană. Deci dacă noi în ţara asta chiar am ajuns nişte maimuţoi, pe care îi ameninţă Silviu Prigoană, că dacă se supără, are şi variante mai tari pentru noi, cum ar fi nevasta sau soacra. Sunt curios să văd unde suntem, suntem acolo încât după ce...
           
Răzvan Dumitrescu: Aia cred că a fost o glumă, domnule Antonescu, cred că a fost o glumă spusă mai înţepat.
           
Crin Antonescu: Staţi puţin. Dumneavoastră poate că, la orele alea, nu vă uitaţi la Realitatea. Dar eu mă uitam aseară la emisiunea unor colegi, la „Ora de foc" şi se discuta trăsnaia aia cu... trăsnaia, mă rog, varianta Prigoană pentru Casa Poporului, cu transformarea ei...
           
Răzvan Dumitrescu: Am discutat-o şi la "Realitatea zilei".
           
Crin Antonescu: Aţi ascultat-o, da.
           
Răzvan Dumitrescu: Nu, am discutat-o şi la "Realitatea zilei", da.
           
Crin Antonescu: Şi la un moment dat unul dintre oamenii de afaceri, nu ştiu cât de mare, cât de mic, am auzit şi eu de el, mai mult în alte contexte, nu-s... pe piaţa imobiliară, domnul Elan Schwanzerberg e întrebat de cei de la Realitatea: dom'ne, ce părere ai despre asta? Omul, foarte decent, zice: dom'ne, nu cred că merge. Şi domnul Prigoană intervine, de unde era un om foarte prietenos pe vremuri şi, cu simţul umorului, îi spune omului ăluia, care, totuşi, cu asta se ocupă, de mulţi ani, cu oarecare succes şi fără să se roage de primarul de la Sectorul 3 să îi dea să ridice gunoaiele. Dom'ne, dumneata nu te băga, dom'ne, nu te băga în chestii care nu te privesc, că nu sunt de nasul dumitale. Nu, au devenit foarte tari oamenii ăştia. Foarte tari. Deci domnul Prigoană nu a glumit când le-a spus bucureştenilor din Sectorul 1 deocamdată, din colegiul acela, tăceţi din gură, că dacă mă enervaţi, o pun pe nevasta mea şi s-ar putea să fie mai rău. Vreau să văd acest lucru şi e un moment în care un semnal politic, într-un fel sau altul, ar putea fi foarte important, mult mai important decât soarta unui fotoliu de parlamentar.
           
Răzvan Dumitrescu: Ne întoarcem la un congres despre care un ziar spunea că PNL îl amână prin toamnă, pentru că atunci expiră cu siguranţă oferta pe care PD-L a făcut-o, o ofertă deschisă, alăturaţi-vă la guvernare şi în felul ăsta, sigur, contracandidaţii lui Crin Antonescu, care or fi ei şi care ar dori poate, ca PNL să meargă cu PD-L la guvernare, nu mai au ce oferi.
           
Crin Antonescu: Nu ştiu ce ziar scria, evident că jurnalistul are dreptul şi chiar obligaţia de a emite ipoteze. Eu constat că foarte multă lume discută despre ce se întâmplă în PNL, fără a şti exact. Poate că, mă rog, e intriga mai spectaculoasă. Eu vă spun că dacă exista o dorinţă aşa de mare, de semnificativă, de a face praf acest partid şi de a ne transforma, aşa, într-un fel de partid al progresului şi a ne duce la guvernare, lucrul ăsta s-ar fi întâmplat. Eu nu a trebuit să depun nişte eforturi, să îmi rup hainele de pe mine, să îmi conving colegii să... pur şi simplu am pus o temă în discuţie, au existat şi alte păreri. Puţine, voturile au fost copleşitoare şi uite aşa, deocamdată, cel puţin...
           
Răzvan Dumitrescu: Ce răspuns a primit domnul Fenechiu la scrisoarea pe care, chiar dacă a făcut-o ca să îi dea în fapt, cum spuneţi dumneavoastră, a primit vreun răspuns?
           
Crin Antonescu: Am început cu Eminescu şi acum discutăm...
           
Răzvan Dumitrescu: Am început cu Eminescu despre buget, parcă ar fi fost ieri, nu acum 130 de ani.
           
Crin Antonescu: Da. Noi ne referim, de obicei, la Caragiale, privind actualitatea unor... dar şi Eminescu e foarte actual. Publicistica lui politică e extraordinară. Eu nu prea o citesc, pentru că îi încondeiază urât pe liberali. Şi unele lucruri au rămas valabile până azi la liberali, ceea ce totuşi, atestă faptul că noi suntem moştenitorii acestui partid, şi nu alţii. Revenind însă, domnul Fenechiu a vorbit despre intenţia de a scrie o scrisoare pentru ca tuturor liberalilor care nu sunt încă lămuriţi, liberalilor care cad victimă, şi asta mă mâhneşte, propagandei de doi lei a celor din PD, care nu sunt lămuriţi de ce nu ne-am dus noi la guvernare, şi a dorit să îi scrie şi să obţină o pronunţare clară de la domnul Boc, ce condiţii ar fi dorit ei sau ar dori ei, ca noi să guvernăm împreună, asta a fost tot. Domnul Fenechiu, încă o dată o spun, se face o confuzie şi domnul Fenechiu nu merită asta. Domnul Fenechiu a fost unul dintre oamenii care s-a pronunţat foarte clar împotriva intrării la guvernare în aceste condiţii impuse de Traian Băsescu. Nu a fost un om pe care eu să trebuiască să îl conving că nu e bine.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar a primit, până la urmă, un răspuns?
           
Crin Antonescu: Asta nu ştiu.
           
Răzvan Dumitrescu: Era interesant de ştiut.
           
Crin Antonescu: Chiar e ultima dintre grijile mele. Păi a primit răspunsul...
           
Răzvan Dumitrescu: Dacă vă invită, în mod concret, cu o ofertă de nerefuzat, în urma scrisorii domnului Fenechiu, la guvernare, ce faceţi?
           
Crin Antonescu: Nu sunt decât două ipoteze. Ori încep manelele din astea politice, cum cântă domnul Videanu când intră în sediu, a, ce bine ar fi să facem noi Guvern de dreapta, ce bine că o să ne scrie Fenechiu, vorbe - da? Ori ne spun foarte clar: discutăm... nu mai e cazul, evident. Că avem Guvern, avem buget, am văzut ce vor, am văzut ce pot, am văzut ce îi interesează. Nu o să guvernez cu ei. De ce să guvernăm? Ca să îmbogăţim familia Cocoş? Eu nu am acest scop în viaţă. Să fie sănătoşi, ca toţi oamenii din ţara asta, dar nu e scopul meu.
           
Răzvan Dumitrescu: Bun, deci domnul Fenechiu a făcut o scrisoare de formă. Tot domnul Fenechiu spune în felul următor, şi de data asta despre dumneavoastră: „Crin Antonescu nu e mână forte, dar e singurul care poate conduce partidul. Trebuie să devină mână forte şi pentru asta, trebuie să îi dai mijloace prin statut„. Cum vedeţi dumneavoastră treaba asta, ca o critică, sau ca un sprijin, declaraţia lui Fenechiu?
           
Crin Antonescu: O văd cu ochi buni, intenţia de modificare a statutului, aşa cum o exprimă domnul Fenechiu, o văd cu ochi buni.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar ştiţi că mână forte o ai, sau nu o ai. Nu ţi-o dă nimeni printr-un text scris.
           
Crin Antonescu: Există mai mult... eu nu sunt mână forte şi nu vreau să devin mână forte. Şi indiferent cum s-ar face statutul, am glumit, în bună măsură acum, nu o să mă fac mână forte prin statut. Şi nu agreez chestiunea asta. Dacă e vorba de mână forte a la domnul Blaga, nu mă interesează, sau a la domnul Băsescu. Nu că nu ar fi şi acela un mod de organizare şi e un mod care chiar aduce succes de multe ori, cum s-a şi văzut. În alte ocazii, nu acum, când au furat de au rupt. Că erau la putere.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar ăsta nu e un indiciu că vă pregătiţi intens pentru un congres cu modificarea statutului, cu puteri sporite?
           
Crin Antonescu: Nu ne pregătim, sau cel puţin eu nu mă pregătesc intens, nu m-am pregătit deocamdată, nu mi-am dedicat zilele de la trecerea dintre ani, problemelor de congres în PNL şi statutul. Dar preocuparea pentru un statut, dar nu în sensul de puteri ale preşedintelui, de mână forte, preocuparea pentru un statut care să fie în fine adaptat la ceea ce ar însemna o reformare mai amplă a partidului, există. Şi la mine, şi la alţii, poate nu în acelaşi sens, dar există. Şi o să le punem cap la cap.
           
Răzvan Dumitrescu: Există şi la PSD. Dar până atunci, vreau să vă întreb...
           
Crin Antonescu: Într-un partid trebuie să ai o autoritate care nu este una de natură administrativă, nu am aşa ceva, nu mă interesează aşa ceva, nu sunt talentat pentru aşa ceva, ci înseamnă altceva. Şi pe-aia o ai sau nu o ai, cu statut sau fără.
           
Răzvan Dumitrescu: Ne întoarcem la colaborarea aia despre care am discutat deja, de la Sectorul 1. Şi de data asta, o să fie alegeri la Sectorul 4, pentru că doamna Daniela Popa o să plece din Parlament. Depuneţi candidat, sau nu? Nu depuneţi candidat.
           
Crin Antonescu: O să vedem, nu e o decizie pe care o iau eu acum, însă mie mi se pare că în spiritul a ceea ce s-a întâmplat la Sectorul 1, aşa cum au procedat cei din PSD-PC, nedepunând acum un candidat aici, cred că şi noi putem să facem şi vom face, eventual. Dar repet, nu decid eu acum, acelaşi gest, în Sectorul 4.
           
Răzvan Dumitrescu: Asta prefigurează şi o alianţă mai puternică între PNL şi PSD, la nivel naţional? O să perpetuaţi treaba asta în toată ţara?
           
Crin Antonescu: E în funcţie de foarte multe lucruri. E în funcţie de sistemul electoral, e în funcţie de situaţia politică din preajma alegerilor generale, dar nu este o ipoteză exclusă.
           
Răzvan Dumitrescu: Deci puteţi, sau prefigurează treaba asta o alianţă mai largă cu PSD.
           
Crin Antonescu: În principiu, nu am niciun zor pentru o astfel de alianţă. Pentru că dânşii sunt un partid de stânga, noi un partid de dreapta. Iată, avem, de pildă, o iniţiativă a unui coleg pe care eu îl apreciez, de altfel, un tânăr deputat, domnul Surupăceanu, care vine să îi impoziteze pe bogaţi, nu ştiu ce... nu am citit proiectul. Omul e legitim să facă un asemenea demers, pentru că e un om de stânga. Nu am putea fi într-o alianţă la aşa ceva, pentru noi e inacceptabil. Repet, nu ştiu detaliile proiectului, am dat numai un exemplu. Pe de altă parte, este asta prima problemă acum, sau va fi, în 2012, sau când sunt alegeri generale, asta problema cea mai stringentă, divergenţele de doctrină între stânga şi dreapta, politica de, să zicem, impozitare, care e foarte importantă, sau salvarea regimului democratic? Eu tot am spus acest lucru. Sunt, mă rog, considerat de către unii excesiv. În acest moment, aşa cum stau lucrurile, dacă e să ne aliem cu cineva pentru diferite lucruri, nu avem cu cine să ne aliem, decât cu PSD, pentru că nu ne putem alia cu PD, e clar.
           
Răzvan Dumitrescu: Bun. După o scurtă pauză o să vedem cu care dintre PSD-uri v-ar merge această colaborare, şi nu întreb degeaba, o să vedeţi de ce. Rămâneţi cu noi. Ne-am întors în direct la "Realitatea zilei". Vă întrebam cu care dintre PSD-uri aţi putea dumneavoastră colabora, în sensul unei alianţe, cu scopul despre care tocmai aţi vorbit. Cu PSD unui eventual Miron Mitrea, care ar putea să fie preşedinte, dacă va candida, care spunea că cu asemenea înţelegeri nu ar fi de acord, cu PSD-ul unui Cristian Diaconescu, sau doar cu PSD-ul unui Mircea Geoană? Sau cu PSD-ul lui Adrian Năstase? Că şi ei vor avea un congres.
           
Crin Antonescu: Nu e o chestiune de persoane aici.
           
Răzvan Dumitrescu: Păi este, pentru că au filosofii diferite. Domnul Mitrea nu ar fi acceptat o colaborare ca aceea de la Sectorul 1.
           
Crin Antonescu: Imediat ajungem. Nu e vorba de o colaborare, am discutat o ipoteză. În general, noi am colaborat punctual cu PSD, la fel cum am colaborat mult mai intens, de altfel, şi mai instituţionalizat, cu PD, atunci când a fost vorba de apărarea unui echilibru politic şi a statului de drept. Am făcut-o împreună cu PD şi am făcut chiar o alianţă, deşi atunci ei erau partid de stânga, vă reamintesc, în 2003, pentru a limita tentativa de partid-stat a lui Adrian Năstase, a PSD-ului condus de Adrian Năstase, am colaborat şi Adrian Năstase e un om cu care se poate bine colabora, că Adrian Năstase ştie foarte bine când e în opoziţie, ce înseamnă statul de drept şi e un om capabil să se lupte pentru apărarea acestuia, după cum, de bună seamă, şi Mircea Geoană şi cred şi ceilalţi doi, nu i-am văzut în exerciţiul conducerii partidului, dar nu am de ce să pun prezumţia de vinovăţie asupra lor. Deci colaborez, dacă e nevoie, pentru asemenea lucruri, cu acel lider PSD, sau dacă PSD doreşte să apere aceste valori. Că e condus de Geoană, că e condus de Mitrea sau de altcineva, e mai puţin important.
           
Răzvan Dumitrescu: Ce spune analiza dumneavoastră, apropo de relaţia... totuna e un PSD condus de Mircea Geoană, ca relaţie cu PNL? Totuna e cu un PSD condus de Năstase sau de Mitrea, sau de Diaconescu?
           
Crin Antonescu: Ştiţi foarte bine că mult din ceea ce trăim noi şi consumăm, e legendă. Ştiţi bine că în legătură cu unii lideri ai PSD se consideră, aşa, în folclorul politic şi mediatic, că ar fi mai moi sau mai apropiaţi de Cotroceni şi evident că aşa ceva slăbeşte şansa unei colaborări. Pentru România cred că este important ca şi în cazul PNL pe dreapta, ca pe stânga să existe un partid care să nu intre în combinaţiile de partid unic sau partid prezidenţial, sau de frondă, al unităţii populare, al lui Traian Băsescu.
           
Răzvan Dumitrescu: Dar dacă se schimbă, ştiu eu, o ipoteză absolut teoretică, dacă se schimbă la congresul lor, conducerea PSD şi vă treziţi că în scurt timp intră la guvernare alături de PD-L?
           
Crin Antonescu: Dar nu am mai fost în situaţia asta în 2009? Tot anul 2009 am fost în această situaţie.
           
Răzvan Dumitrescu: Nu v-ar reproşa atunci colegii dumneavoastră de partid, exact în preajma unui congres al PNL, că puteaţi fi dumneavoastră la guvernare?
           
Crin Antonescu: Să îmi reproşeze, dacă aşa consideră. Pentru că, vedeţi, noi tot discutăm de guvernarea asta. Guvernarea nu e un scop în sine. Partidele vor să guverneze, într-adevăr, toate, dacă s-ar putea, tot timpul, dar guvernarea este un mijloc. Atâta vreme cât eu mă duc la guvernare doar ca să ţin de şase, iertaţi-mi expresia, ca să ţin de şase la uşă, că înăuntru domnii şi doamnele de care ştim noi, fac ce ştiu ei că trebuie să facă, nu am ce să caut acolo. Nu înţeleg, pentru asta, rolul PNL. Dacă era vorba de aşa ceva, nu ştiu, ne duceam la PD, ne înscriam acolo, aşa cum au făcut atâţia oameni sub conducerea lui Valeriu Stoica, a lui Theodor Stolojan...
           
Răzvan Dumitrescu: Mai aveţi colegi care s-au dus acolo, nu? Au mai plecat colegi, s-au dus.
           
Crin Antonescu: Foarte bine. Cine vrea să facă asta, poate să plece. Însă PNL, având în vedere tot ce s-a întâmplat în aceşti ani, are altceva de făcut. Având în vedere, încă o dată o spun, voturile de la aceste alegeri prezidenţiale. Nu am primit aceste voturi noi, liberalii, că nu le-am primit numai eu, ca să devenim copii de casă ai lui Traian Băsescu.
           
Răzvan Dumitrescu: Bun. Pentru că nu mai avem foarte mult, s-a întâmplat un lucru interesant. Sunt voci, sunt două voci în PD-L, e vorba de vocea domnului Cristian Preda, europarlamentar şi a domnului Sever Voinescu, deputat şi secretar al Camerei Deputaţilor, care cam critică atitudinea. Au inventat şi un termen, „aiatolaci„.
           
Crin Antonescu: Atitudinea cui?
           
Răzvan Dumitrescu: A unor colegi de partid şi aşa mai departe. Nu ştiu, tot aşa, pur teoretic, dacă ar pleca din PD-L, i-aţi primi în PNL?
           
Crin Antonescu: Nu. Domnul Dumitrescu, cum vă ştiu un profesionist desăvârşit şi un om de mare bun simţ, dumneavoastră, dacă eu încep să vorbesc despre cei doi domni şi ce fac dânşii acum, o să îmi atrageţi atenţia că nu vorbesc frumos. Ori, despre ceea ce nu putem vorbi frumos, mai bine să tăcem. Vă spun sec şi simplu că nu îi iau în serios şi nu îi cred. Şi nu îi cred pentru că atât domnul Preda, cât şi domnul Voinescu, poate în măsuri diferite, dar oricum, şi unul, şi altul, dom'ne, nu sunt, nu vreau să dau nume, să jignesc oameni, dar nu sunt trupeţii ăştia ai PD, care tot defilează pe la fabrici, emisiuni, vreau să spun, şi pe la " La Ordinea zilei„. Şi repetă acelaşi discurs. Sunt nişte oameni cu un orizont intelectual, cu nişte cărţi citite, cu nişte cărţi scrise. Sunt nişte oameni cu criterii, cu pretenţii. Oamenii ăştia stau la curtea lui Traian Băsescu, au înghiţit toate manelele care s-au cântat pe acolo, la propriu şi la figurat, iar acum au sărit cu gura pe Honorius Prigoană. Iar când vorbesc de „aiatolaci„ vorbesc la plural totdeauna, evită singularul. Ştiu foarte bine, există un singur „aiatolah„ acolo, pe care îl cheamă Traian Băsescu şi în momentul în care vor avea curaj să spună că o iotă, ceva, zis de Traian Băsescu sau...
           
Răzvan Dumitrescu: Atunci... îi primiţi în partid, în PNL.
           
Crin Antonescu: Nu, dar nu se pune problema, că nu suntem azil de preşapaţi de la PD. Nu, presupun că dacă ar pleca din PD, doi intelectuali de o asemenea talie, intelectualii să ştiţi că se amăgesc uşor şi se dezamăgesc groaznic. Deci nu cred că ar avea chef să intre repede într-un alt partid, cine ştie ce dezamăgire...
           
Răzvan Dumitrescu: A, mizaţi pe faptul că nu ar dori ei. Înţeleg atunci.
           
Crin Antonescu: Domnul Dumitrescu, cine a fost în anturajul lui Traian Băsescu în toţi aceşti ani, nu are ce să caute înapoi sau înainte, în PNL. Dincolo de asta, nu cred că se pune problema. Domnul Preda, de altfel, a fost şi pe la noi, aproape de noi, a fost aproape de diverşi oameni, în funcţie de cum erau la putere. Nu am, încă o dată, îmi pare rău că domnul Preda e în situaţia asta şi chiar nu mă interesează mica intrigă, cu voie de la poliţie, din PD.
           
Răzvan Dumitrescu: Avem foarte puţin timp până la final. În 2012, dacă nu se întâmplă vreun eveniment politic care să aducă mai devreme aceste alegeri parlamentare, vom avea alegeri parlamentare. Unde vă prind, ca partid, pe dumneavoastră, PNL, alegerile din 2012, la putere, sau în opoziţie? Unde credeţi că vă prind?
           
Crin Antonescu: Eu în continuare sper că la putere şi mai devreme de 2012. Dar încă o dată, spun asta nu în sensul că oricum, şi orice. Pentru că dacă era nevoie de aşa ceva, aţi văzut că domnul Băsescu ne-a rugat să intrăm acum la putere, chipurile. Dacă va fi o conjunctură în care, totuşi, vom ajunge la concluzia, factori de decizie, nu ştiu, din statul ăsta, poate chiar preşedintele acesta, că altul nu avem, o majoritate parlamentară recompusă altfel, că nu se poate, că până la urmă, există realităţi economice, există realităţi instituţionale, neiertătoare, care nu se pot lăsa amăgite de glumele domnului Prigoană şi de revoluţiile domnului Cristian Preda, atunci s-ar putea să fie nevoie. Şi dacă e nevoie, suntem acolo.
           
Răzvan Dumitrescu: Deci s-ar putea ca, în anumite condiţii, să intraţi şi la putere. Asta e chiar o informaţie, până în 2012.
           
Crin Antonescu: Nu să intrăm, să venim la putere. Că nu mă aduce domnul Băsescu sau domnul Boc.
           
Răzvan Dumitrescu: În regulă. Încheiem aici. Şi vă mulţumesc pentru acest dialog. Rămâneţi cu noi, doamnelor şi domnilor. A fost preşedintele PNL, Crin Antonescu. Urmează ştirile orei 21:00.

 
Bookmark and Share
scrie-mi!

Adauga un comentariu

Pentru evitarea spamului, comentariile sunt moderate. Acestea vor aparea pe site numai dupa ce vor fi aprobate.

Titlu mesaj
Autor
Email
Website
Comentariu
Verificare

reincarca

Vreau sa primesc notificare la comentarii ulterioare