Stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor

Poate, cele mai incomode întrebări și asta mă doare, sunt întrebări care ascund anumite îndoieli. Le-am auzit, sunt următoarele: dacă am forță, dacă am soluții și dacă am șanse de a deveni președintele României. Și sunt aici ca să răspund acestor întrebări. Și răspund acestor întrebări.

Da, am forță. Forța mea e în mine. Nu e în oameni ascunși în spatele meu, cu jocurile și interesele lor. Forța mea e forța principiilor, convingerilor și consecvenței cu care fac de 18 ani politică, păstrându-mi libertatea până azi și nefiind azi dator niciunuia dintre cei care de 20 de ani domină România sufocând-o. Forța mea e forța unui om normal, nu cu "o" mare - le mulțumesc tuturor celor care au spus asta- , ci a unui om cu "o" mic, de la obișnuit, care face politică și care are șansa de a fi ajuns în vârful politicii românești fără a-și trăda libertatea și fără a-și vinde principiile. Nici pe bani, nici pe voturi, nici pe funcții și onoruri.

Aceasta este forța mea. Este forța cu care, alături de cei care sprijină aceleași principii, au aceleași aspirații ca și mine, intru în această luptă. Forța nu înseamnă agresivitate, violență, intoleranță. Forța nu înseamnă tupeu, forța nu înseamnă șantaj. Forța înseamnă puterea de a crede în ideile tale, puterea de a rezista tentației de a te îmbogăți din politică, puterea de a rezista tentației de a parveni de dragul funcțiilor și onorurilor. Forța înseamnă să crezi în ceea ce spui și forța înseamnă să faci ceea ce crezi.

Da, am această forță.

Da, am soluții. Am soluții care sunt prezentate, înmănunchiate, în acest program cu care vin azi în fața societății românești. Nu este un program de guvernare, ci un program prezidențial, un set de obiective și de soluții pe care, în calitate de viitor președinte al României, le asum în fața românilor.

Da, am soluții. Nu sunt niște invenții ale mele, sau ale unor consilieri fantomatici. Sunt soluții pe care toată România le știe. Sunt soluțiile pe care, aproape de două decenii, cei mai mulți dintre decidenții politici ai României le-au amânat, le-au blocat, le-au simulat. N-au avut interesul sau curajul să le adopte.

Da, am și avem soluții. Soluții pentru reformarea statului și a instituțiilor sale, în sensul funcționării lor în sluba cetățeanului și pentru interesul public. Soluții pentru transformarea economiei românești într-o economie performantă, într-adevăr de piață liberă, și nu într-un așa-zis capitalism clientelar.

Avem soluții pentru ca politica externă a acestei țări să-l servească, la rândul ei, pe cetățean și România să fie o voce, o forță, o personalitate în politica externă.

Avem soluții pentru ca justiția în această țară să fie independentă, să fie eficientă, să fie rapidă. Avem soluții pentru ca educația în această țară să răspundă, prin efortul nostru și prin consensul nostru, al tuturor, la trei mari imperative fundamentale. Să dea, înainte de toate, o șansă fiecărui elev și fiecărui tânăr din România să învețe, să facă din școală și din slujitorii ei cea mai respectată instituție și nicidecum una batjocorită. Școala trebuie să dea acestei țări și, îndrăznesc să spun, Europei, din care suntem parte integrantă, oameni pregătiți, crescuți în spiritul libertății, în spiritul responsabilității, în spiritul competitivității și al profesionalismului. Avem toate aceste soluții și ele sunt prezentate în program.

Da. Am șanse. Eu cred în România celor care muncesc, în România celor care învață, în România celor care încearcă, în România celor care știu să respecte și să fie solidari, în România celor care au aspirații, au speranțe, au planuri pentru ei, pentru copiii lor, pentru țara lor. Cred în șansa acestei Românii de a veni la putere. Cred că șansa acestei Românii este și șansa mea. Și, împreună cu această Românie care tace, dar e profundă, am văzut-o, o cunosc, o cunoașteți cu toții, putem să construim cu răbdare, cu hotărâre, cu pasiune și compasiune, cu echilibru și forță, o Românie normală, așa cum suntem cei mai mulți dintre noi.

Da, am șanse și această Românie are șanse.

Eu cred că se poate. Eu cred că zidul care desparte de ani de zile politicienii români de societatea românească poate fi dărâmat și dinăuntru și dinafară.

Eu cred că o alianță între opinia publică românească, între oameni politici din toate partidele, care înțeleg că așa nu se mai poate și vor reformă, și un președinte întărit și învestit cu speranța tuturor, poate sparge, acum, acest zid.

Eu cred că ne putem ridica împreună și cred că putem duce România pe drumul către normalitate, către demnitate, către prosperitate.

Prezint un program pe care l-am numit cu toată convingerea, cu toată credința mea: "Stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor".

Acest program e structurat pe două capitole. Un capitol care vorbește despre ceea ce înțeleg să fac din și cu instituția prezidențială, dacă voi primi acest mandat, și l-am numit o reconstrucție a instituției. Și al doilea care vorbește despre un proiect de țară, un proiect național pe care-l propun

României, cetățenilor României, alegătorilor români, politicienilor români.

Un proiect care se poate formula singur, transformarea României într-o democrație consolidată, într-o țară în care să existe ordine în toate sensurile și într-o țară în care să existe șansă pentru fiecare, în toate sensurile.

Vorbim despre aceste alegeri care vin într-un moment istoric, evocat de toată lumea, într-un moment de criză. Într-un moment în care criza economică a tuturor, se adaugă la criza noastră. Într-un moment în care statul român, instituțiile sale, președintele actual, guvernanții actuali sunt la rândul lor bolnavi și nu pot însănătoși o economie în criză.

Noi va trebui să facem, începând de la alegerile prezidențiale, aceste două lucruri: să luăm imediat măsurile pentru ieșirea din criză și să pornim, imediat, cu hotărâre, cu voință, cu determinare, la schimbarea din temelii a modului de funcționare a statului român, a modului de funcționare a instituțiilor politice, a modului de a se purta, de a gândi și de a acționa al clasei politice.

Acesta, cum spuneam, nu e un program de guvernare. Și știu că președintele nu poate face totul singur, nu trebuie să facă totul singur și nu trebuie luat drept providențial. Îmi asum, însă, în calitate de președinte, să mobilizez energiile românești, elitele românești, oamenii politici valabili din toate partidele, atâți cât există, pentru a scoate din acest blocaj statul român, instituțiile românești, starea de spirit din România. Pentru asta, însă, președintele trebuie să redevină ceea ce Constituția îi prescrie să fie, un factor de încredere, un factor de echilibru, un factor de mediere, nu doar între instituțiile statului, nu doar între partidele politice, nu doar între partidele, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale oficiale ci, în general, între stat și cetățean. Aceasta este principala obligație a președintelui României și această obligație este prima pe care mi-o asum: aceea de a fi, așa cum s-a spus aici, un om de stat și nu un om de partid.

Spun acest lucru, în fața dumneavoastră, colegi liberali, cei mai mulți dintre cei prezenți aici. Vă mulțumesc pentru sprijinul pe care mi-l dați, îl prețuiesc, și fără el, probabil că n-aș putea reuși. Dar trebuie să știți, și vă spun limpede, privindu-vă în ochi, acest lucru: ca președinte al României, nu voi fi președintele unui partid. Voi fi un președinte echidistant care, cu obligația lui constituțională și morală, să folosească aceleași mijloace și să aibă aceeași abordare pentru toate partidele politice din România, inclusiv pentru Partidul Național Liberal.

Epoca președintelui-jucător s-a terminat. Am văzut cu toții că un președinte-jucător are o echipă, are oamenii lui. Un președinte-jucător nu poate servi România. Iar eu vreau, nu să fiu un președinte-jucător, ci un președinte al tuturor, al tuturor românilor care pot și vor să audă, al tuturor românilor care au o speranță, al tuturor românilor care vor să tragă pe cineva la răspundere pentru viața lor și pentru viitorul lor. Nu vreau un președinte-partizan, dar vreau un președinte responsabil. Președintele României nu le va putea spune românilor ce nu poate să facă. Nu le va putea spune care sunt constângerile lui constituționale, deși va trebui să le respecte neabătut.

Președintele poartă speranța românilor și președintele trebuie să-și asume tot ceea ce înseamnă puterea de influență, autoritatea sa, ca să poată să răspundă speranțelor oamenilor. Vreau să fiu un președinte echidistant, echilibrat, moderator, nicidecum partizan. Un președinte pasionat, un președinte activ, un președinte cu inițiativă, un președinte care să dea acestei țări o direcție.Vreau să duc oamenii, politiceni sau cetățeni, în această direcție.

Vreau să fiu un președinte responsabil, un președinte care să fie reperul și garantul îndreptării României către marile ei obiective. Un președinte care să spună națiunii, mereu și cu credibilitate, adevărul. Și un președinte care, pentru a putea face toate aceste lucruri, să poată fi luat drept model.

Dragii mei, nu are rost să ne ascundem după degete. Nu are rost să ne ascundem după iluzia modernității. În România, în continuare, șeful statului are o importanță publică copleșitoare, mult peste puterile din Constituție, mult peste ceea ce noi, convinși și pe deplin respectuoși în ceea ce privește separația puterilor în stat, știm și facem. În România, președintele țării rămâne și va rămâne pentru destulă vreme, cel mai important personaj public. Va rămâne omul care dă modele, va rămâne omul care dă exemplu. Iar într-o țară în care președintele țării folosește un limbaj violent, violența se transmite în stradă.

Într-o țară în care președintele țării vorbește batjocoritor despre școală, despre profesori și despre produsele școlii, școala este depreciată și nu mai e respectată. Într-o țară în care președintele țării își promovează membrii familiei și apropiații din clan în poziții de demnitate și influență, toți ceilalți șefi și șefuleți devin satrapi.

Președintele României trebuie să fie un model care să impună respectul, și să dea exemplu unei societăți aflate în derivă, unei societăți lipsite de instanțe, de modele și, de fapt, de autotități.

Eu cred că președintele României poate găsi aliați în tot acest demers despre care vorbesc. Al reconstrucției unei instituții și al folosirii acestei instituții pentru a îndrepta România în direcția bună. Îmi asum obligația, ca președinte al României, să păstrez cu sfințenie litera și spiritul Constituției și să găsesc acești aliați, acolo unde ei sunt. În societatea civilă, în instituțiile românești, în partidele politice românești, în toate. Aceasta este obligația mea, și această obligație de echilibru și responsabilitate o asum acum și o descriu aici, în detaliu, în acest program.

Propun câteva obiective fundamentale pentru România, care țin de măsurile pentru ieșirea din criza economică, de reformarea din temelii a modului de funcționare a statului român, a instituțiilor sale, inclusiv a partidelor politice, și de asemenea, pe capitole distincte, a marilor domenii de activitate.
Vreau să spun, înainte de toate că, fără a gândi o reformă, i-aș spune chiar o revoluție pașnică, instituțonală, a ceea ce înseamnă astăzi statul clientelar și birocratic din România, nu avem nici o șansă.

Esența reformelor statului, pe care o propun societății și o voi impune, la nevoie, partidelor și instituțiilor, ține de disponiblizarea clientelei politice și de mobilizarea elitelor.

În această țară, de când știu eu, și mai cu seamă în ultimele șase luni, se fac mereu disponibilizări. Întotdeauna sunt disponiblizați nevoiașii. Întotdeauna disponiblizați sunt cei care nu au altă sursă de trai. A venit vemea să disponiblizăm, să trimitem în șomaj, clientela politică. A tuturor, fără deosebire. A venit vremea, dacă nu le convine, să mai emigreze și cei din aceste clientele, lacome și neostoite. A venit vremea ca elitele să vină la putere, ca elitele să dea forță, să dea profunzime, să dea amplitudine instituțiilor. A venit vremea, așadar, să aducem la putere elitele și să alungăm de la putere clientelele. Și rețineți, stimați colegi, că vorbesc despre clientelele tuturor. Eu nu vorbesc despre clientelele celor care se află astăzi la putere. Marea dramă a României este că există clientele care își schimbă culorile de partid și nu pleacă niciodată din aparatul de stat, birocratic și corupt, sau complice al corupției.

Fără această destituire a clientelei nu putem ajunge nicăieri. Și asta înseamnă măsuri curajoase, măsuri de debirocratizare, de descentralizare autentică, de dereglementare. Asta înseamnă că nu trebuie să fii neapărat liberal în gândire ca să înțelegi că, fără toate aceste măsuri fundamentale, statul român birocratic și clientelar va continua să sugă seva acestei națiuni. Va continua să țină încătușate forțele sale economice, intelectuale, profesionale, în general. Aceasta este munca la care eu, ca președinte, mă angajez. Aceasta este misiunea, extrem de dificilă, pentru care eu, ca președinte, voi găsi, sunt convins, aliați.

Nu vreau ca aceste lucruri să nu fie spuse acum. Nu vreau ca acest program, pe care îl voi supune în următoarele luni spre dezbatere tuturor celor care sunt interesați de viitorul României, să aibă vreun echivoc.

Vreau să fie alături de noi toți românii. Dar, țin să se știe, vreau să fie alături de noi doar acei români care s-au săturat de tirania clientelelor de partid și a partidelor clientelare.

Astăzi agresează incompetența, trufia și mitocănia acestor oameni care ne guvernează, acestor oameni care pretind că ne reprezintă, acestor oameni care continuă să ne mintă. Sper că sunt un bun creștin, dar nu pot spune să întoarcem și obrazul celălalt. Sper că sunt un democrat, și sunt un democrat convins, dar nu susțin și nu pot susține dreptul cuiva de a fi mitocan.

E momentul să dăm o ripostă. E momentul ca bunul simț să ridice capul. E momentul ca cei tăcuți și cuviincioși din această țară să vină la putere în România. E momentul ca șmecherii, impostorii, oamenii pe care nu-i interesează legea, să ne lase. E momentul ca cei care pot duce această națiune pe căi sănătoase, să preia frâiele și conducerea acestei țări.

Vă cer, dragi prieteni liberali, să faceți asta în partidul nostru. Le cer tututor celor care îmi vor da votul să conteze pe toată energia mea, pe toată credința mea, pe toată capacitatea mea de a face aceste lucruri. Le spun de-acum că asta trebuie să aștepte de la mine și nu altceva. Nu voi dezbate și nu voi comenta aici, pas cu pas, capitol cu capitol, programul pe care, începând de astăzi, vi-l pun la dispoziție. Am rugămintea să-l vedeți și să-l discutați. Cu mine și colegii care vor fi alături de mine în campanie.

Stau la dispoziția tuturor celor interesați de viitorul României și de aceste soluții pe care eu le propun: în economie, în reforma statului, în politică externă, în apărare și ordine publică, în justiție, în educație.

Sunt convins că toate acestea vor genera o dezbatere reală în România. Înțeleg, prin campania electorală în care mă voi afla, să particip la această dezbatere. Și nu înțeleg să particip, alături de cei care încă o dată vor face asta, la un concurs de minciuni, la un concurs de amenințări, la un concurs de simulări.

Cred în maturitatea societății românești, cred în maturitatea cetățenilor din România. Și cred că, după o dezbatere aplicată, reală, sinceră, ei vor fi prezenți la vot în toamna acestui an și România își va schimba direcția de mers. Zidul despre care vorbeam poate să cadă.

Suntem în serviciul celor care vor să găsească speranța, vor să găsească încrederea și vor să dărâme acest zid. Eu cred acum că acest lucru se poate. Eu cred acum că ne putem aduna, ne putem ridica și putem merge, în fine, în direcția corectă.

Eu cred că se poate. Eu cred că stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor.

Vă mulțumesc.