APĂRAREA NAŢIONALĂ ŞI ORDINEA PUBLICĂ - SECURITATE PENTRU DEZVOLTARE

rating 0

1034 de afisari | 1 comentariu

Serviciile de informaţii: simplificare, eficienţă, depolitizare

Evoluţia serviciilor de informaţii româneşti a fost marcată de certe elemente de progres instituţional, dar şi de schimbări defectoase şi momente critice care au dus la întreruperea sau amânarea unor măsuri de reformă şi redimensionare, ceea ce face ca, în acest moment, aceste structuri să fie mai puţin adaptate cerinţelor actuale.

Printre elementele de progres a fost şi cel de desprindere de vechile structuri şi mentalităţi comuniste, fără a se pierde continuitatea specializării operaţionale. Procesul este cu atât mai remarcabil, cu cât s-a desfăşurat într-un context marcat de un cadru legislativ neadecvat realităţii şi a unei presiuni importante din partea societăţii civile. De asemenea, serviciile de informaţii au asigurat elementele de flexibilitate organizatorică şi operaţională, permiţând abordarea şi rezolvarea unor probleme de securitate cu totul noi, nu numai pentru serviciile româneşti şi est-europene. Deschiderea, anterior intrării în NATO şi UE, către serviciile aliate cât şi derularea în comun cu acestea a unor operaţiuni complexe, îndeosebi în zona ameninţărilor non-tradiţionale (terorism, criminalitate organizata etc), a contribuit în mod semnificativ la aderare şi la construcţia de securitate a spatţiului euroatlantic. Foarte apreciată de către aliaţi a fost şi resursa analitică oferită de serviciile de informaţii româneşti, care a pus în valoare demersurile operative şi a asigurat suportul informativ necesar procesului decizional, precum şi schimbul de date cu serviciile partenere.

Situaţia actuală a serviciilor de informaţii este tributară unor realităţi ce necesită o abordare critică precum şi măsuri urgent de remediere. În pofida celor peste 19 ani de activitate, în noul context strategic şi operaţional, serviciile de informaţii româneşti necesită încă readaptări structurale şi conceptuale, într-o măsură mai mare decât cele impuse de evoluţiile ameninţărilor pe care aceste servicii trebuie să le cunoască şi să le prevină, situaţie cu atât mai gravă în condiţiile asumării de către România a unor sarcini de protecţie sporite la graniţa spaţiului de securitate euroatlantic. Cauzele sunt:

    * refuzul factorului politic de a-şi asuma responsabilitatea reconstrucţiei juridico-instituţională a domeniului securităţii, care a favorizat proliferarea structurilor informative, dar a făcut imposibilă stabilirea unor atribuţii şi răspunderi distincte;
    * tendinţa oricărui partid politic ajuns la guvernare de a utiliza serviciile de informaţii în scopul păstrării puterii, coroborata cu acceptarea acestei situaţii de către ofiţerii de la comandă;
    * interferenţa, atât pe palierul decizional cât şi pe cel operativ, a unor actori statali şi non-statali, cu interese diferite celor ale României. Situaţia a favorizat, la nivelul serviciilor, diminuarea responsabilităţii, falsa concurenţă, uneori obstrucţionistă şi paralelismele. Acestea s-au reflectat negativ în finalitatea demersului de ansamblu al securităţii naţionale, respectiv în calitatea informării decidenţilor.

Ca Preşedinte al României, am în vedere trei obiective, în ceea ce priveşte adâncirea reformei sistemului naţional de informaţii:

    * Simplificarea sistemului. România are, în momentul de faţă, mult prea multe instituţii cu caracter informativ, plasate în subordinea diferitelor autorităţi.
    * Eficienţa. Este nevoie de noi standarde de eficienţă în ceea ce priveşte funcţionarea serviciilor de informaţii.
    * Depolitizarea reală. Eu, în calitate de Preşedinte al României voi fi garantul faptului că nu va exista o interferenţă a serviciilor de informaţii în zona economică şi politică.
    * Dezbaterea publică de după 11 septembrie a vizat revenirea la o temă clasică, ce necesită opţiune şi decizie politică: raportul dintre securitate şi libertate. Această realitate marchează şi astăzi dezbaterea publică, iar poziţia constantă a noastră a fost de a da prevalenţă libertăţilor individuale şi drepturilor omului a căror îngrădire trebuie să fie o excepţie, făcută cu temei solid juridic şi faptic, în condiţii concret determinate, care să se judece de la caz la caz, pe criterii concrete şi stricte, şi care să evite arbitrariul.

Noul mediu internaţional de securitate instabil şi turbulent, în care apar, foarte des, noi ameninţări neanticipate şi evenimente soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi tulburarea masivă a vieţii normale a cetăţenilor impune noi abordări ce presupun:

    * avertizare timpurie;
    * prevenirea conflictelor;
    * decizie coerentă în momente de criză, întemeiată de informaţie reală, exactă şi la timp;
    * soluţionarea competentă şi rapidă a conflictelor;
    * analiza şi eliminarea cauzelor crizelor derulate;
    * instituirea rapidă a sistemelor de adaptare din mers, pe baza evaluărilor solide şi a lecţiilor învăţate de la criza ce tocmai a trecut.

În acest context, instituţiile de intelligence au o relevanţă majoră şi un rol exact în apărarea drepturilor omului, a vieţii şi integrităţii concetăţenilor noştri, a exercitării neîngrădite a libertăţilor cosacrate constituţional. De aceea, credem că o sinteză justă între maximizarea capabilităţilor şi mijoacelor de intelligence şi apărarea şi respectarea, fără excepţie, a drepturilor şi libertăţilor fiecărui om, este posibilă şi imperios necesară.

Dorim să asigurăm instituţiilor de securitate naţională, inclusiv celor din sfera intelligence, toate instrumentele necesare pentru atingerea scopurilor strategice de mai sus, cu condiţia respectării unor criterii stricte - normative, regulamentare şi de implementare - pentru limitarea libertăţilor individuale din raţiuni de securitate, cu caracter de excepţia.

Pentru evitarea arbitrariului, dorim revizuirea consensuală şi aplicarea critică a criteriilor de limitare a drepturilor individuale. Dorim şi limitarea drastică a regulilor ce se raportează la invocarea "interesului naţional". Dezbaterea privind elementele ce trebuie subsumate interesului naţional trebuie deschisă imediat în societate, la nivelul instituţiilor interesate şi a Parlamentului României, care să tranşeze conţinutul acestui concept.

Este necesară, de asemenea, adaptarea normelor, regulilor, structurilor de securitate la realitatea mediului internaţional de securitate contemporan şi ameninţărilor, riscurilor şi provocărilor existente. Obiectivul unui asemenea proces este diminuarea oportunităţilor de speculare a fisurilor instituţional-normative şi limitarea oricăror încercări de valorificare a vulnerabilităţilor sistemului de securitate al României.

Obiectivele politicii în domeniu sunt:

    * consolidarea şi profesionalizarea controlului civil asupra instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;
    * transformarea şi adaptarea structurilor, normelor, misiunilor, instruirii pentru respectare strictă a principiilor democraţiei, eficienţei, transparenţei şi mai ales non-partizanatului politic. Înlocuirea relaţiilor instituţionale cu cele personale între decident şi furnizorul de infromaţii, la orice nivel, trebuie condamnate cu fermitate;
    * transformarea profundă a mecanismelor de proiectare, implementare, control şi evaluare integrată a obiectivelor şi cooperării instituţionale între politica externă, de securitate şi apărare;
    * creşterea gradului de expertiză a personalului ce realizează controlul democratic asupra instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;
    * crearea unui sistem modern, eficient şi participativ de proiectare, planificare si evaluare a politicii de securitate, cu aport substanţial de expertiză şi control civil;
    * creşterea eficienţei, sporirea responsabilităţii şi optimizarea folosirii resurselor în combaterea noilor riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale.

*

* *

În viziunea mea, securitatea şi politica externă sunt strâns legate de priorităţile cetăţenilor României. Politica externă nu are sens dacă ea nu produce beneficii pentru economie, şi implicit, pentru viaţa oamenilor. O Românie respectată în lume trebuie să se traducă, în primul rând, într-o Românie mai bogată.

Am trăit, prea mult timp, într-o retorică sterilă a interesului naţional. De prea multe ori, clasa politică a abuzat de acest concept abstract, nu odată pentru a-şi acoperi propria incapacitate. De prea multe ori, conceptul de securitate a fost utilizat fără a ţine cont de beneficiarul său final: cetăţeanul.

Filosofia mea de a pune instituţiile în slujba cetăţeanului se aplică şi în domeniul politicii externe şi al securităţii naţionale. Mă interesează performanţa instituţiilor cu atribuţii în domeniu, în primul rând din perspectiva cetăţeanului, nu neapărat din cea a intereselor instituţionale.

Bookmark and Share
scrie-mi!

Radu Vadeanu

4/10/2009 16:50:49

Servicii de informatii sau servicii secrete ?

value="Stimate domn In primul rind va urez suces in campania dvs. In al doilea rind vreau sa va aduc la cunostinta faptul ca pentru a putea face ceva legat de reformarea serviciilor de informatii ale statului, ar trebui plecat de la restabilirea respectului cetateanului roman fata de oameni care lucreaza in aceste institutii. De foarte multe ori am vazut profesionisti din domeniu informatilor luati in ras de catre oameni politici. Securitate nu este o profesie usoara. Scopul final al acesteia este sa protejeze "ceva". Dvs va revine rolul de a redefini acel "ceva". Cu respect Radu Vadeanu "
0 Replies | Reply

Adauga un comentariu

Pentru evitarea spamului, comentariile sunt moderate. Acestea vor aparea pe site numai dupa ce vor fi aprobate.

Titlu mesaj
Autor
Email
Website
Comentariu
Verificare

Vreau sa primesc notificare la comentarii ulterioare