noutati

În ultima vreme, în diverse medii şi de la diverse personaje, publice sau nu, cu pretenţii de doctrinari, am tot auzit discursuri de tipul: măsurile guvernului „favorizează" mediul privat şi deci sunt de dreapta; PDL se identifică acum cu dreapta şi PNL să nu ia apărarea pensionarilor că nu mai e perceput ca fiind de dreapta; dacă protestezi împotriva curbei de sacrificiu pe care Băsescu o impune eşti social-democrat, de stânga. Sunt liberal de 20 de ani şi pentru mine dreapta înseamnă câteva chestiuni fundamentale. Ţin să vorbesc despre toate aceste lucruri şi propun să lămurim răspicat.

În primul rând, dreapta nu înseamnă sacrificarea unor categorii sociale, instigarea mediului privat împotriva bugetarilor şi invers, nu înseamnă curbe de sacrificiu şi „strânsul curelei". Dreapta înseamnă stimularea iniţiativei private, încurajarea celor care produc şi creează locuri de muncă şi, implicit, măsuri politice active în acest sens, care includ facilităţi fiscale. Dreapta nu înseamnă să chiverniseşti bugetul, să-l cârpeşti luând pâinea de la gură pensionarilor şi făcând economie la hârtie igienică, în timp ce clientela politică a puterii huzureşte. Dreapta înseamnă să orientezi banii către zone productive, către investiţii, generatoare de venit, în loc să dai contracte supraevaluate, din bani publici, pe patinoare, portaluri web sau săli de sport.

Dreapta nu înseamnă să economiseşti ca să-ţi drămuieşti sărăcia, ci să cauţi soluţii ca să produci mai mult şi să creezi prosperitate şi pentru tine şi pentru restul societăţii. Tăierea salariilor şi pensiilor va avea efecte nocive asupra întregii societăţi, inclusiv asupra mediului privat. Dacă adăugăm celelalte tipuri de „cadouri" otrăvite pe care le face Boc (impozitarea suplimentară a celor care deţin mai multe locuinţe, impozite pe drepturi de autor, pe dobânzi la bănci, etc.) avem imaginea unui mediu de afaceri sufocat şi imobilizat. După lovitura directă a impozitului forfetar, mediul de afaceri primeşte acum o suită de lovituri indirecte.

În al doilea rând, dreapta înseamnă un stat cu atribuţii şi intervenţii limitate, dar nu un stat indiferent. Resping concepţiile etatiste şi ideea statului paternalist. Sunt adeptul unui stat care îşi limitează intervenţia la zonele ce privesc, în termenii lui Max Weber, „folosirea legitimă a forţei", care lasă mecanismele economice să se regleze, care creează doar cadrul instituţional în care se desfăşoară liber iniţiativa privată. Dar, după mine, există o zonă unde e necesar şi benefic sprijinul statului. Există o zonă de categorii defavorizate, de oameni care nu-şi pot purta singuri de grijă sau care şi-au adus contribuţia faţă de societate şi au acum nevoie de sprijin - pensionari, veterani şi văduve de război, deţinuţi politici, oameni cu dizabilităţi, etc. Noi, ca societate, de dreapta, de stânga sau apolitici, avem o responsabilitate umană faţă de aceştia, care excede abordările ideologice. Nu există justificare sau circumstanţă care să permită stigmatizarea unei întregi categorii sociale şi condamnarea ei. Asta dacă ne considerăm încă o societate democratică.

O economie funcţională de piaţă poate asigura un grad general de dezvoltare care să permită tuturor o viaţă decentă - şi bugetarilor, şi pensionarilor, şi întreprinzătorilor. Pentru că altfel ne întoarcem la lupta de clasă, care a însemnat totalitarism şi moarte.

În al treilea rând, dreapta nu înseamnă pasivitate, ci acţiune. Dacă vreţi, nu înseamnă a cere asistenţă la Fond, ci „prin noi înşine." Acum e cam târziu, oricum suntem datori vânduţi. Dar acum un an se putea, cu un guvern responsabil şi capabil, care ar fi servit interesul public şi nu o clientelă de partid, al cărui scop ar fi fost progresul societăţii şi nu câştigarea cu orice preţ a alegerilor. În schimb, l-am avut pe Boc.

În fine, PDL nu e un partid de dreapta. Iar cele mai de sus cred că sunt elocvente. PDL e un partid nonideologic, cu accente populiste. Fără doctrină şi mai ales fără nici un fel de limită axiologică, fără niciun fel de constrângere, fie ea generată de bun-simţ, fie de jenă, fie de compasiune. Construit pe jaf din bani publici, pe minciuni electorale, vârâte ani de-a rândul pe gâtul unor oameni prea puţin informaţi sau suficient de disperaţi încât să creadă orice. Care a adus cinismul la un grad fără precedent şi care manifestă un dispreţ faţă de ceea ce înseamnă interes public, pe care nu l-am văzut la nimeni în ultimii 20 de ani. De câte ori are pretenţia ipocrită că vorbeşte în numele dreptei PDL întinează valorile ei.