noutati
România are nevoie de soluţii radicale: alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare, în cel mai scurt timp
Acum la Crin TV:
În ultima vreme, în diverse medii şi de la diverse personaje, publice sau nu, cu pretenţii de doctrinari, am tot auzit discursuri de tipul: măsurile guvernului „favorizează" mediul privat şi deci sunt de dreapta; PDL se identifică acum cu dreapta şi PNL să nu ia apărarea pensionarilor că nu mai e perceput ca fiind de dreapta; dacă protestezi împotriva curbei de sacrificiu pe care Băsescu o impune eşti social-democrat, de stânga. Sunt liberal de 20 de ani şi pentru mine dreapta înseamnă câteva chestiuni fundamentale. Ţin să vorbesc despre toate aceste lucruri şi propun să lămurim răspicat.
În primul rând, dreapta nu înseamnă sacrificarea unor categorii sociale, instigarea mediului privat împotriva bugetarilor şi invers, nu înseamnă curbe de sacrificiu şi „strânsul curelei". Dreapta înseamnă stimularea iniţiativei private, încurajarea celor care produc şi creează locuri de muncă şi, implicit, măsuri politice active în acest sens, care includ facilităţi fiscale. Dreapta nu înseamnă să chiverniseşti bugetul, să-l cârpeşti luând pâinea de la gură pensionarilor şi făcând economie la hârtie igienică, în timp ce clientela politică a puterii huzureşte. Dreapta înseamnă să orientezi banii către zone productive, către investiţii, generatoare de venit, în loc să dai contracte supraevaluate, din bani publici, pe patinoare, portaluri web sau săli de sport.
Dreapta nu înseamnă să economiseşti ca să-ţi drămuieşti sărăcia, ci să cauţi soluţii ca să produci mai mult şi să creezi prosperitate şi pentru tine şi pentru restul societăţii. Tăierea salariilor şi pensiilor va avea efecte nocive asupra întregii societăţi, inclusiv asupra mediului privat. Dacă adăugăm celelalte tipuri de „cadouri" otrăvite pe care le face Boc (impozitarea suplimentară a celor care deţin mai multe locuinţe, impozite pe drepturi de autor, pe dobânzi la bănci, etc.) avem imaginea unui mediu de afaceri sufocat şi imobilizat. După lovitura directă a impozitului forfetar, mediul de afaceri primeşte acum o suită de lovituri indirecte.
În al doilea rând, dreapta înseamnă un stat cu atribuţii şi intervenţii limitate, dar nu un stat indiferent. Resping concepţiile etatiste şi ideea statului paternalist. Sunt adeptul unui stat care îşi limitează intervenţia la zonele ce privesc, în termenii lui Max Weber, „folosirea legitimă a forţei", care lasă mecanismele economice să se regleze, care creează doar cadrul instituţional în care se desfăşoară liber iniţiativa privată. Dar, după mine, există o zonă unde e necesar şi benefic sprijinul statului. Există o zonă de categorii defavorizate, de oameni care nu-şi pot purta singuri de grijă sau care şi-au adus contribuţia faţă de societate şi au acum nevoie de sprijin - pensionari, veterani şi văduve de război, deţinuţi politici, oameni cu dizabilităţi, etc. Noi, ca societate, de dreapta, de stânga sau apolitici, avem o responsabilitate umană faţă de aceştia, care excede abordările ideologice. Nu există justificare sau circumstanţă care să permită stigmatizarea unei întregi categorii sociale şi condamnarea ei. Asta dacă ne considerăm încă o societate democratică.
O economie funcţională de piaţă poate asigura un grad general de dezvoltare care să permită tuturor o viaţă decentă - şi bugetarilor, şi pensionarilor, şi întreprinzătorilor. Pentru că altfel ne întoarcem la lupta de clasă, care a însemnat totalitarism şi moarte.
În al treilea rând, dreapta nu înseamnă pasivitate, ci acţiune. Dacă vreţi, nu înseamnă a cere asistenţă la Fond, ci „prin noi înşine." Acum e cam târziu, oricum suntem datori vânduţi. Dar acum un an se putea, cu un guvern responsabil şi capabil, care ar fi servit interesul public şi nu o clientelă de partid, al cărui scop ar fi fost progresul societăţii şi nu câştigarea cu orice preţ a alegerilor. În schimb, l-am avut pe Boc.
În fine, PDL nu e un partid de dreapta. Iar cele mai de sus cred că sunt elocvente. PDL e un partid nonideologic, cu accente populiste. Fără doctrină şi mai ales fără nici un fel de limită axiologică, fără niciun fel de constrângere, fie ea generată de bun-simţ, fie de jenă, fie de compasiune. Construit pe jaf din bani publici, pe minciuni electorale, vârâte ani de-a rândul pe gâtul unor oameni prea puţin informaţi sau suficient de disperaţi încât să creadă orice. Care a adus cinismul la un grad fără precedent şi care manifestă un dispreţ faţă de ceea ce înseamnă interes public, pe care nu l-am văzut la nimeni în ultimii 20 de ani. De câte ori are pretenţia ipocrită că vorbeşte în numele dreptei PDL întinează valorile ei.
„O zi fără Băsescu" este campania declanşată de un număr de tineri care au hotărât să spună „nu" demagogiei şi populismului. Salut iniţiativa şi determinarea lor, îi respect pentru curajul şi dăruirea autentică pe care o au faţă de principiile democratice, într-o lume tot mai puţin principială.
Eu văd acest demers ca pe unul simbolic. Este, de fapt, refuzul unui stil de a face şi de a înţelege politica. Este dreptul unei jumătăţi de Românie de a nu fi complice cu un sistem care promovează non-valoarea şi răsplăteşte cu funcţii politice trădarea. Este semnalul dat de acea jumătate a României care nu vrea să trăiască într-o ţară a circului politic şi al spectacolului mediatic, sub care se ascunde incompetenţa puterii. În această ecuaţie Traian Băsescu este el însuşi un simbol. Al politicii bunului-plac şi al populismului.
Dar, dincolo de a spune „nu" acestui mod de acţiune şi comportament politic, mişcarea tinerilor liberali spune „DA". Da, unei „altfel" de politici, a bunului-simţ şi normalităţii. Da, celor care cred că România mai are o şansă şi că putem reconstrui împreună fundamentele democraţiei româneşti, profund alterate în ultimii ani. Da, celor care nu-şi abandonează crezurile şi nu devin resemnaţi. Da, celor care vor să construiască şi nu celor care distrug. Da, celor care nu stau de-o parte şi care vor ca vocea lor să fie auzită.
Pentru toţi aceştia, împreună cu colegii mei mi-am asumat o misiune. Deloc uşoară. PNL va fi purtătorul lor de cuvânt. Pentru ca în România să nu mai fie nevoie de zile speciale împotriva populismului şi demagogiei. Sau dimpotrivă, fiecare zi să fie suficient de specială încât să ne opunem împreună acestor derapaje. În acest sens, îi încurajez pe iniţiatorii mişcării „O zi fără Băsescu" să continue campania zi de zi, oriunde s-ar afla, cu toate mijloacele democratice pe care au demonstrat că le înţeleg mai bine decât Traian Băsescu. Putem face împreună pasul de la „No Băsescu Day - April 2" la „No Băsescu Day - Every Day" .
Vă mulţumesc pentru reconfirmarea votului din 2009 prin această mişcare de rezistenţă şi vă doresc sărbători pline de liniştea pe care numai conştiinţa faptului că vă faceţi datoria faţă de voi înşivă v-o poate da.
Congresul Partidului Naţional Liberal a trecut. Le mulţumesc tuturor acelora care au avut şi au încredere în proiectul meu „Prin noi înşine! Acum". Le mulţumesc şi celor care au acceptat mai greu formula de listă propusă de mine ca un instrument funcţional pentru modernizarea şi revigorarea Partidului Naţional Liberal.
Acum e momentul unui nou început, în care construim pas cu pas lucrurile pe care ni le-am propus. În primul rând ne construim ca un partid de opoziţie cu o conduită principială, nu demagogică şi populistă. Opoziţia noastră se bazează pe analiza critică a guvernării şi pe propuneri de soluţii alternative. Voi critica întotdeauna guvernul atunci când el adoptă măsuri incorecte sau lipsite de eficienţă. Ceea ce nu înseamnă însă că voi profita de conjuncturi nefavorabile şi că voi face o opoziţie bazată pe populism. I-am spus acest lucru direct şi premierului Boc: atunci când va fi nevoie de măsuri dureroase, dar necesare Partidul Naţional Liberal şi eu le vom susţine. Vom sancţiona însă prostiile, aberaţiile, măsurile adoptate aiurea de guvernare, lipsa de proiect şi de perspectivă.
În al doilea rând, marea provocare pentru noi este de a construi un „altfel" de partid. Unul cu adevărat deschis, cu altfel de mecanisme interne, bazate pe valori şi solidaritate, nu pe interesul obţinerii unor funcţii. Ţin foarte mult la acest proiect. Prea multă vreme partidele au fost un simplu vehicul pentru a ocupa demnităţi administrative. De la un consiliu de comună şi până la Parlament. Vreau să construim împreună o comunitate de idei şi de prieteni, dincolo de interesele şi obiectivele personale care ne pot anima pe fiecare în parte.
În al treilea, dar nu în ultimul rând, vreau să facem din PNL marele partid al dreptei româneşti. Aici, desigur, avem a ne lupta cu PD, această formaţiune nonideologică, bazată pe bani, şmenuri şi manele, care şi-a arogat în mod ilegitim o identitate de dreapta. Sunt convins că vom reuşi, pentru că argumentele noastre vor fi mai puternice. Unele vor fi de ordin doctrinar şi sunt convins că pe spaţiul dreptei vom reuşi să câştigăm dezbaterea ideologică în raport cu PD-ul. Alte argumente ţin de calitatea oamenilor noştri. Dar mai ales cred că în această competiţie se va vedea diferenţa de stil politic, diferenţa între un partid cu adevărat deschis şi marea mafie personală a lui Traian Băsescu.
RSS